Shimon Peres, preşedintele Israel: „România a salvat 400.000 de evrei. Mulţumesc poporului român”

de

28 septembrie 2016. S-a stins din viață Shimon Peres, fost președinte și prim ministru al statului Israel. Avea 93 de ani și a fost un prieten al României.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

„Nu vom uita niciodata ca, in perioada cea mai intunecata a istoriei, perioada nazista, Romania a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit in Israel, au ajutat la construirea Israelului, dar, in acelasi timp, nu si-au uitat iubirea pentru Romania, si-au pastrat cultura romaneasca. Pentru aceasta, doresc sa multumesc poporului roman si sa ii spun ca aceasta este o prietenie care nu se va termina si care va continua multa vreme in viitor, nu doar in istorie” – a declarat Shimon Peres, preşedintele Israelului, în August 2010, cu ocazia unei vizite în România.

https://www.youtube.com/watch?v=EO7epcOrQ74

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost

Un comentariu la „Shimon Peres, preşedintele Israel: „România a salvat 400.000 de evrei. Mulţumesc poporului român””

  1. Sa nu uitam faptul ca insusi Marele Rabin Alexandru Safran a contribuit indirect, la salvarea celor 400 000 de evrei, intervenind prin IPS Balan pe langa Ion Antonescu. IPS Balan era duhovnicul Maresalului.
    Cred ca noi, crestinii ortodocsi, nu acordam suficienta atentie personalitatii Marelui Rabin, nu intelegem (prin lipsa informatiilor) rolul covarsitor jucat de acesta in abordarea teologica a raportului intre crestini si evrei.
    Se discuta mult si pe toate tonurile despre ecumenism, despre modificarile operate in chiar corpul unor Slujbe crestine fara a aborda chestiunea originii acestor schimbari.
    Personal am incercat sa aduc in discutie la nivel parohial importanta si rolul jucat de documentul intitulat „Apel adresat Bisericilor”, elaborat in urma Conferintei de la Seelisberg in perioada 30.07-5.08 1947, in deschiderea dialogului intre evrei si crestini..
    Voi incerca sa rezum in cateva randuri natura „Apelului” devenit in 1950 „Tezele de la Bad Schwalbach” si in cele din urma „CARTA”.
    La Conferinta de la Seelisberg (Elvetia) au participat 70 de invitati : 28 de evrei, 23 de protestanti, 9 catolici , 2 ortodocsi greci si aritmetic vorbind, 8 persoane fara identitate religioasa ( ca sa iasa 70).
    Datele furnizate de Wiki ne arata ca printre participantii evrei se numara si Marele Rabin Alexandru Safran care la acel moment reprezenta comunitatea evreiasca din Romania. Peste patru luni, excelenta sa a decis sa se stabileasca in Elvetia.
    Oricum, din punctul multora de vedere isi indeplinise rolul de tata protector si ghid spiritual al comunitatii sale si mai ales, pusese temelia noului edificiu pe care ar urma sa se ridice Biserica Universala.
    http://www.dialogue-jca.org/10_points_Seelisberg.htm
    Conferinta de la Seelisberg a avut drept scop declarat, crearea unor repere pentru Bisericile Crestine pentru a se pune capat animozitatilor dintre evrei si crestini si incurajarea sentimentelor de iubire fata de poporul Vechii Aliante.
    Reperele sunt fixate in 10 articole explicite, dintre care reproduc doar cateva.
    articolul 6 – sa se evite sa se foloseasca cuvantul „juifs” (trduceti-l dumneavoastra cum credeti ca este mai just) in sensul strict de dusman a lui Iisus pentru a desemna intregul popor „juif”.
    7- sa se evite sa se foloseasca Patimile in asa fel incat caracterul odios al mortii lui Iisus sa cada doar pe evrei.
    8- sa se evite amintirea blestemelor scripturale si strigatul multimii „fie ca sangele sa cada asupra noastra si a copiilor nostri”.
    9- sa se evite acreditarea opiniei injuste ca poporul evreu este detestabil,blestemat si rezervat unui destin de suferinta.
    10- sa se evite sa se vorbeasca despre evrei ca si cum nu ar fi fost primii care au alcatuit Biserica.
    Punctual, Marele Rabin a obtinut la acea reuniune printre altele, suprimarea rugaciunilor impotriva evreilor.
    Aceste recomandari au pus bazele” reinnoirii ” doctrinare si invataturii crestine despre judaism, au devenit Teze in 1950 fiind utilizate ulterior in discutiile cu Papa Pius XII si Jean XXIII si s-au desavarsit ca expresie in documentul Nostra Etate (Consilul Vatica II).
    De altfel, in perioada pregatirii si desfasurarii Consiliului, Marela Rabin Alexandru Safran a fost consultat adesea de cardinalul Augustin Bea la cererea Papei.
    Pentru a intelege mai bine importanta evenimentului de la Seelisberg, este recomandabil sa citim cartea Marelui Rabin Safran ” Mes souvenirs de la conf. de Seelisberg et de l’abbée Journet” publicata in 2000 la ed Saint Augustin
    Cred ca cei care au gandit si propus Legea validata de presedintele Iohannis, au insultat atat memoria romanilor condamnati si ucisi de catre reprezentantii unui regim ilegitim si ateu pentru ca si-au iubit tara si credinta crestina, cat si memoria marelui teolog si om al pacii, Alexandru Safran.

Comentariile sunt închise.