1,7% din britanicii de peste 16 ani se identifică pe ei înșiși ca fiind homosexuali, lesbiene ori bisexuali. Datele aceastea au fost publicate săptămîna trecută de Biroul Naţional de Statistică al Marii Britanii (Office of National Statistics) şi sînt rezultatul unui vast sondaj din 2015 (detalii aici). Practic, 1 din 60 de britanici adulţi se identifică pe sine ca homosexual. Spunem „se identifică” pentru că oamenii nu se nasc homosexuali, ci adoptă homosexualitatea ca stil de viaţa pe parcursul vieţii, sub influenţa unor diverşi factori de mediu. Despre aceasta am scris deja de mai multe ori anul acesta. O dovadă în plus este chiar acest sondaj britanic, conform căruia dacă 3,3% din tinerii britanici între 16 şi 24 de ani se identifică pe ei înșiși ca fiind homosexuali, doar 0,5% din britanicii de peste 65 de ani se identifica astfel. Tot așa, incidența homosexualităţii la persoanele care aparţin rasei albe britanice este de 1,7%, pe cînd la asiatici e de doar 0,8%. Este, deci, ilogic să afirmi că homosexualitatea este o trăsătură imuabilă a fiinţei umane. Dacă ar fi aşa, incidența homosexualităţii ar rămîne constantă de la naştere la moarte şi aceeași la toate categoriile rasiale. Aceste date dovedesc – ştiinţific – că homosexualitatea este o maladie, o modă tranzitorie a tinereţii.
La scara întregii populaţii britanice de 65 de milioane de persoane, cei 1,7% de britanici homosexuali reprezintă 1,1 milioane de persoane. Premierul britanic David Cameron a legalizat căsătoriile homosexuale în Marea Britanie acum cîţiva ani pentru a împlini doleanţele frivole ale foarte puținilor din cei 1,1 milioane de homosexuali care se „căsătoresc” ori vor să se „căsătorească”. Aşa cum am arătat nu demult, numărul homosexualilor britanici care se „căsătoresc” e mic şi, în loc să crească, scade. Motivul este că stilul de viaţa homosexual nu-i compatibil cu instituţia căsătoriei. David Cameron spunea că legalizarea căsătoriilor homosexuale a fost una dintre marile lui realizări ca premier. Noi nu vedem nimic lăudabil în aceasta. Dimpotrivă.
Iată, însă, că moda trecătoare, dar zgomotoasă a căsătoriilor homosexuale bate acum și la uşa României. Pe 27 octombrie, Curtea Constituţională se va pronunţa în cazul recunoaşterii sau nu în România a căsătoriilor homosexuale încheiate în străinătate. Cuplul care cere recunoaşterea lor, bine cunoscut tuturor din presă, e format dintr-un cetăţean român şi unul american, „căsătoria” lor fiind încheiată în străinătate. Cei doi vor să facă istorie în România devenind primul cuplu homosexual „căsătorit” şi reconoscut oficial în ţara noastră. Cetăţeanul român cu pricina a fost vreme de cîţiva ani angajatul la Bruxelles al europarlamentarei Monica Macovei, ea însăşi un vîrf de lance în promovarea homosexualităţii şi a căsătoriilor homosexuale în România.
Treaba e serioasă. Pentru că dacă Curtea Constituţională recunoaşte căsătoriile homosexuale străine în România, implicaţiile vor fi imense şi, practic, va rezulta de aici legalizarea, în mod indirect, a căsătoriilor homosexuale în România. Pe moment, Codul Civil interzice căsătoriile homosexuale, cît şi recunoaşterea în România a celor făcute în străinătate, şi defineşte căsătoria ca fiind uniunea între un bărbat şi o femeie. E evident că recunoaşterea în România a căsătoriilor homosexuale străine va intra în conflict cu celelalte două prevederi din Codul Civil. Efectiv, aceasta ar putea însemna că în România căsătoriile homosexuale vor fi permise, iar căsătoria nu va mai fi limitată doar la relaţia de soţ-soţie.
Încercăm din nou astăzi, cu puțin înainte de luarea deciziei Curţii Constituţionale, să-i convingem pe cei răspunzători că nu există motive întemeiate pentru recunoaşterea ori legalizarea căsătoriilor homosexuale. Dimpotrivă, desfiinţarea ori reducerea la un rang inferior sau irelevant a căsătoriei tradiţionale ar fi un act iraţional şi iresponsabil. Şi asta o spun nu doar persoanele heterosexuale raţionale, care cred în căsătoria naturală bărbat-femeie, ci şi tot mai mulţi homosexuali.
Publicăm aici în traducere românească eseul unui homosexual australian, Doug Mainwaring. Pînă acum cîţiva ani, Mainwaring se afla în primele linii de asalt împotriva societăţii civile şi pentru drepturile homosexualilor, inclusiv dreptul lor la căsătorie. Între timp, Mainwaring a devenit creştin, şi-a îndreptat viaţa, iar de atunci a devenit una dintre cele mai puternice voci din lume împotriva căsătoriilor homosexuale şi a agendei homosexualilor.
În ultimele luni, Mainwaring a scris tot mai frecvent şi insistent împotriva căsătoriilor homosexuale ca parte din campania creştinilor australieni împotriva legalizării căsătoriilor homosexuale în Australia. Pe 19 septembrie Mainwaring a publicat, în publicaţia americană online Public Discourse, articolul intitulat Same-Sex Marriage v. The Real Thing: A Gay Man’s View of the Big Picture („Căsătoria între persoane de acelaşi sex v. realul: o privire de ansamblu a unui bărbat homosexual”). În engleză, articolul poate fi citit aici. Articolul fost abreviat şi tradus pentru cititorii noştri de Cezarina Ghioc, voluntar AFR (Timişoara). Îi mulţumim. (AFR)
Căsătoria homosexuală împotriva căsătoriei tradiţionale: viziunea lui Doug Mainwaring
Sîntem angajați într-o luptă spirituală de mari proporţii. Pînă acum, m-am folosit doar de argumente seculare care implică logica, rațiunea și experiența pentru a aborda problema căsătoriei între persoane de același sex. Aşa a fost la început, pînă cînd am ajuns să mă gîndesc la această problemă. Dar, o dată ce am început să mă gîndesc, să raționez și să-mi examinez viața, un lucru extraordinar s-a produs: nu m-am putut opri. Motivul m-a determinat să percep legea naturală, a firii, să încep să resping modul în care gîndeam şi acţionăm mai înainte de acest moment. Percepţia intuitiv profundă, mai apoi, m-a dus la recunoaşterea lui Dumnezeu. Eu sînt acum un creștin, și chiar dacă eu sînt încă atras de persoane de același sex (cu mine) – sau, mai probabil, pentru că eu am atras persoane de acelaşi sex – mă minunez de semnificația extraordinară a căsătoriei în planul etern al lui Dumnezeu.
Căsătoria tradiţională este sub asediu, deoarece se află în centrul Mesajului Evangheliei. Nu sînt nici un filosof, nici un teolog, și nici nu sînt licenţiat, dar încerc să fiu un observator informat și un rațional colaborator, pe cît de bine pot. Ca un fost apărător al revoluţiei sexuale, şi ca bărbat homosexual, care cîndva am promovat căsătoria între persoane de același sex, iată ce am concluzionat: Nu contează ce ai citit sau auzit, esenţa luptei pentru redefinirea căsătoriei și a teoriei genului, în cultură, nu s-a constituit în instanțele noastre, legislaţie, urne de vot sau mass-media. Acest lucru nu este o probă de forţă între partidele politice, între stînga și dreapta, conservatori şi liberali. De asemenea, acest lucru nu este o luptă homosexuali vs. heterosexuali. Acesta este un război al unui regat împotriva altuia. În esenţă, acesta este un război spiritual.
Acceptarea acestui lucru ca o luptă spirituală va determina implicaţii profund personale. Trebuie să ne examinăm fiecare și să ne preocupăm de propria noastră pasivitate spirituală și culpabilitate atunci cînd îmbrățișam la întîmplare căile lumii. Fiecare dintre noi poartă o responsabilitate. Această luptă depinde de un singur lucru: crearea unei culturi vibrante despre adevărata căsătorie, care să se bazeze pe participarea a milioane de persoane care apreciază şi îşi asumă adevărul spiritual despre căsătorie. Acești oameni trebuie să se angajeze nu numai în ce priveşte aspectele structurale, tradiționale ale căsătoriei, dar şi în ceea ce este vital important – componenta spirituală.
Viitorul nostru se sprijină pe umerii noştri – ai mei şi ai tăi
Mulţi îi mustră acum pe aceia dintre noi care se opun noțiunii de căsătorie între persoanele de același sex, spunîndu-ne: „Lupta în privința căsătoriei a fost decisă. Treci mai departe!”. Și pentru moment, ca o realitate politică, acest lucru poate fi adevărat. Cu toate acestea, există o realitate de departe mult mai importantă şi mai amplă, care trebuie să fie recunoscută: realitatea spirituală. În timp ce bătălia politică poate fi pentru o scurtă perioadă de timp, bătălia spirituală este doar la început.
Trecerea rapidă de la a solicita drepturi egale indivizilor la a solicita drepturi egale persoanelor căsătorite cu persoane de acelaşi sex nu s-a produs la prea mult timp de cînd activiștii LGBT ca mine luptau pentru „drepturi egale”. Noi doar am dorit ca aceleaşi beneficii care sînt oferite cuplurilor căsătorite (tradiţional) să fie disponibile și pentru noi. Dar apoi, dintr-o dată, cu ceea ce părea viteza fulgerului,viziunea s-a schimbat. Lupta nu mai era pentru drepturi și beneficii, bătălia era pentru un cuvînt din opt litere, foarte familiar: marriage, „căsătoria”.
Există, însă, un element surprinzător în toate acestea – atitudinea tiranică. Bărbații și femeile care îndrăznesc să-şi exprime rezervele cu privire la noțiunea de căsătorie între persoane de același sex sînt pedepsiți imediat şi au parte de oprobriul public. Zilnic, micii întreprinzători stradali – florari, brutari, fotografi și proprietari de pensiuni – sînt forțați să renunțe la ideile lor, la raţiunile lor și la conştiinţa lor, în scopul de a se conforma noii „super-definiții” a căsătoriei. De unde această atitudine despotică, această furie puternică, această voință feroce, nepămînteană, pentru a pune în aplicare o astfel de idee? De ce ideea de legiferare a căsătoriei între persoane de același sex a apărut în naţiunea noastră [Australia] – şi, de fapt, în întreaga lume – atît de brusc? Doar acum cîțiva ani, era o idee ridicolă şi absurdă. De ce este această nouă traiectorie constrînge şi împinge întreaga planetă într-un ritm atît de frenetic?
Esenţa problemei
Ceea ce vedem acum se întîmplă deoarece creştinii au permis propriilor minți să devină opace, întunecate și depravate. S-a ajuns ca acest lucru să se întîmple nu din maliţiozitate față de Dumnezeu sau cu rele intenţii, ci pentru că o mentalitate pasivă a condus la o viață fără sens şi fără valoare, la rătăcire, și de multe ori am fost martori confuzi și neputincioşi la cuvîntul Evangheliei și la viața în Hristos. Pur și simplu, Lumea (păcatul) a reuşit să ne convertească la căile ei (păcătoase), iar noi am eşuat în încercarea de convertire a lumii (păcătoase) la Mesajul magnific al Evangheliei.
Respectarea drepturilor constituționale și a demnității umane a celor care sînt atraşi de persoanele de același sex este o chestiune de decență umană de bază.
Da, dar căsătoria între persoane de același sex este ceva complet diferit. Ca un bărbat homosexual, permiteți-mi să fac ceea ce este, probabil, o declarație uimitoare: căsătoria între persoane de acelaşi sex este o mare izbîndă pentru diavol, mult mai mare decît actele homosexuale individuale sau relațiile care au fost sau ar putea fi vreodată. Căsătoria între persoane de același sex își bate joc de relația lui Hristos cu Mireasa Sa, Biserica. Aceasta este de fapt sursa furiei aruncate peste cei care vorbesc împotriva căsătoriei între persoane de același sex.
Sigur, doar foarte puțini sînt devotaţi cu adevărat în încercarea de a fonda o căsătorie între persoane de același sex. Marea majoritate a suporterilor sînt extrem de pasivi. Cei mai mulți oameni s-ar da complet la o parte sau, fie prin tăcere, fie printr-o greșită empatie, acordă un sprijin slab pentru ceva ce, adînc, în interiorul lor, ei știu că nu este corect.
Dar Satana este mulțumit de cooperarea noastră, fie că este intenționată sau pasivă. El a cerut bărbaților și femeilor să îmbrățișeze o minciună, înşelîndu-i şi făcîndu-i să creadă că sînt pe o cale corectă pentru a apăra „partea dreaptă a istoriei”. Este imposibil să se înțeleagă semnificația acestei lupte cu excepția cazului în care este privită dintr-o perspectivă cerească, nu pămîntească ori lumească.
Căsătoria reprezintă pentru omenire un preambul al Cerului/Raiului, un plan al eternităţii care ne așteaptă pe toți cei care aparținem lui Iisus Hristos. Complementaritatea nu a fost niciodată un accesoriu în planul etern al lui Dumnezeu. Este esenţială, dezvăluind intențiile Inimii lui Dumnezeu. De fapt, existența ei ne informează despre iubirea conjugală a lui Dumnezeu pentru poporul său. Eliminînd cuvîntul „complementaritate” din vocabularul culturii noastre și din mentalul nostru, este aproape imposibil de a percepe pe deplin scopul lui Dumnezeu. Pasivitatea este capitulare. Cu siguranță, nu aceasta au intenționat cei mai mulţi dintre bărbaţii gay sau lesbienele care s-au căsătorit, să-L batjocorească pe Hristos și Biserica Sa. Ei sînt pur și simplu participanți pasivi într-un plan amplu, pe care însă nu-l percep. Cei care s-au autoidentificat ca fiind gay și lesbiene sînt pur și simplu ființe umane care au căzut în păcat – ca şi noi toți – urmărind ceea ce ei cred a fi cheia pentru propria lor fericire, fără să înțeleagă ce minciună întunecată este dedesubt.
Ultimele cîteva decenii demonstrează tacticile lui Satan: divorțul rapid, concubinajul, sexul premarital, sexul în afara căsătoriei, sexul de agrement, homosexualitatea, bisexualitatea, poligamia, poliandria, disforia de gen, graviditatea în afara căsătoriei, contracepția, avortul, pornografia și multe altele. Toate aceste mijloace non-conjugale duc la eviscerarea căsătoriei complementare (între persoane de sex opus), conducînd la căsătoria non-complementară (între persoane de acelaşi sex).
Vă rugăm să reflectaţi la cuvintele Cardinalului Jorge Bergoglio, înainte de a deveni Papa Francisc, în ceea ce privește promovarea căsătoriei între persoane de același sex în societate : „Să nu fim naivi, nu vorbim despre o luptă politică simplă; este o pretenție distructivă împotriva planului lui Dumnezeu. Vorbim despre… o uneltire a «tatălui minciunii», care caută să creeze confuzie și să-i înșele pe copiii lui Dumnezeu… La aceasta sîntem acum martori. Fiecare familie, fiecare căsătorie, fiecare părinte şi fiecare copil are o miză în această luptă, o luptă în care trebuie să ne asumăm acum responsabilitatea şi să nu renunţăm”.
Căsătoria tradiţională este un dar inestimabil de la Dumnezeu, exprimat și experimentat în și prin complementaritate, adică persoane de sex diferit. Căsătoria este un stindard luminos, care ne ghidează nu numai în această lume, ci ne pregătește şi ne deschide solemn calea spre marea sărbătoare a Nunţii Eterne.
- Cioloș, Cîțu și Iohannis încearcă să pună România sub steagul curcubeului - 1 iulie 2021
- Un blestem care aspiră la realitate: COMUNISMUL FEMINIST - 17 octombrie 2019
- Parada confuziei sexuale - 20 iunie 2019