Postelectorale. Noi și totuși clasice

Aceasta nu este o “analiza”. Nici opinie nu i-as zice. Sunt cateva observatii si ganduri razlete legate de ultimele alegeri.

1.Dezamagiri si uimiri. Sustinatori ai “tehnocratului” Ciolos  (chipurile independent politic) sunt dezamagiti/suprinsi de faptul ca nici n-a fost validat noul parlament majoritar PSD, si Dacian-premierul-liberal s-a grabit sa-l invite pe Dragnea la o cafea pentru a conveni sa nu mai procedeze la scaderile de taxe anuntate de la 1 ianuarie 2017. Respectiv TVA de la 20% la 19%; elminarea supraaccizei la combustibil; plafonarea la 5 salarii medii pe economie a bazei de calcul a CASS (contributia la asigurarile sociale de sanatate). Nu, nimic despre renuntarea la cresterea cheltuielilor salariale bugetare.

Jur ca nu-nteleg dezamagirea si uimirea. Decat in conditiile in care respectivii au uitat sau trecut cu vederea ceea ce unii dintre noi avertizau si explicau inca de la investirea “tehnocratilor”:

a) acest premier si guvernului lui “tehnocrat” au fost preferati, investiti si mentinuti in functie de aceeasi majoritate PSD et Co din parlament; acest premier a servit in repetate randuri interesele electorale ale PSD (cresteri de indemnizatii, salarii, pensii de demnitari si bugetari); acest premier este etatist convins (Stanga se cheama) la fel ca PSD, chiar daca-n varianta cu staif de Bruxelles – vezi propunerile lui de “reforma” care presupun mai mult centralism, mai mult control etatist si reglementare, mai mult interventionism economic, mai multa birocratie, chiar daca informatizata;

b) acest premier a declarat fara ezitari ca vrea sa ramana premier si dupa alegeri;

c) rezultatele acestor alegeri parlamentare, respectiv castigarea de catre PSD, la scor categoric, erau previzibile  cel putin de la alegerile locale incoace (care de regula dau tendinta parlamentarelor), ca sa nu zic de la precedentele alegeri parlamentare 2012; sau, hai, poftim, din decembrie 2014 incoace de cand PNL si presedintele lor au refuzat sa se confrunte cu PSD, si au preferat sa “coabiteze” as usually cu ei.

Pornind de la aceste trei premise inevitabil valide, arhicunosute, concluzia perfect logica era ca, odata finalizate alegerile, Ciolos sa continue sa-i faca pe plac, any way he can, lui Drangea-PSD, singurul care, la fel ca pana acum, il poate (men)tine in functie.

Asadar, de unde dezamagirea? De unde suprinderea?

Din faptul ca Ciolos s-a lasat utilizat ca stindard-electoral pentru PNL si USR – alt anus contra naturii, by the way?

Din faptul ca a mai dat un pic din gura, ocazional, impotriva PSD?

Din faptul ca nu s-a inscris de facto in vreun partid sau pe listele lui?

Come on… Trebuie sa fi extrem de naiv, debusolat si deconectat de realitate ca sa inghiti galusca asta.

A declara ca vei fi premier din partea PNL nu te transforma peste noapte din stangist vocational in liberal de dreapta. A fi premier preferat eventual si de USR inseamna cu atat mai putin asa ceva.

A da ocazional din gura impotriva PSD nu inseamna a fi impotriva PSD – valabil si pentru PNL, si pentru USR. In schimb, daca spui ca vrei sa fii premier si actionezi consecvent ca atare, ceea ce guvi Ciolos de un an incoace tot face…

2.Entuziasm debusolat. Mari sperante si asteptari de la USR din partea  electoratului lor … “de dreapta”. Asta apropo de naivitati, debusolari si deconectari de la realitate.

Se demonstreaza astfel – a cata oara? in al catelea ciclul electoral? – infantilismul, nivelul absolut rudimentar, aproape comic rudimentar (daca n-ar fi tragic), al intelegerilor politice romanesti; si includ aici si “elitele” academico-publicistice:

USR reprezinta o adunare (sa nu spun adunatura, desi este) oportunist electorala menita sa smulga din putinul electorat de dreapta – sau, in fine, cu aspiratii de dreapta – in favoarea Noii Stangi hipsterice. Pentru ca toate temele, dar toate temele declamate de nicusor-danisti, clotildisti si cosette-chichiristi, asa, chixo-comic si pueril cum au fost prezentate, sunt temele deja clasice ale Stangii actuale: salvationism mesianic etatist, interventionism economic si dirijism cu subventionarea selectiva de la bugetele publice a activitatilor antreprenoriale preferate, ecologism, anormalism (sexual), ateism, animalism, europenism antiamericanist, samd. Toate in numele “clasei de mijloc” – care clasa de mijloc? De mijloc intre ce si ce? Intre Stanga si iar Stanga? Intre corporatisti si oengisti? Intre nici asa, nici altminteri? Intre creier functional si lipsa lui?

In fine, nimic nou pentru cei familizarizati cu realitatea politico-ideologica a Stangii actuale si cu metodologia clasica:

  • rascolirea resentimentelor, frustrarilor si emotiilor necontrolate ale segmentelor infantil-debusolate din populatie, cele cu aspiratii de “elita intelectuala”,  “elita profesionala”,  “tineri liberi si frumosi”, “luptatori pentru justitie sociala”, “antreprenori” cu bani de la stat.
  • inlocuirea programului politic cu cliseul propagandistic si  a ideilor cu vidul.

Totul nou, insa, pentru sustinatorii USR, cei din categoria “de dreapta care-i stanga desi n-are habar”. In terminologica politica se numesc idioti utili –  nu este insulta, ci descriere clinica.

3. Scoruri “istorice”. Se tot minuneaza unii de scorul PSD. In procente raportate la electoratul activ. Ce se uita insa este ca in cifra absoluta, comparata cu alegerie precedente (2012) si nu numai, PSD si-a pastrat electoratul captiv traditional. Nimic altceva. Intr-un fel este istorie, da. Istoria esecului repetat al unei societati; una care se repeta tocmai pentru ca istoria nu se tine minte si intelege.

4. Nu ma pot opri sa ma intreb cam cat de spectaculos, de-a dreptul “istoric”, ar fi pierdut PSD alegerile daca:

a) Ponta ramanea premier si nu aveam in ultimul an “guvern tehnocrat”. Sa recunoastem, Ponta si amicii lui au fost cei care le-au pus lui Iohannis si PNL Presedintia Romaniei in brate.

b) ce procente ar fi luat PNL plus PDL daca nu fuzionau, adica nu se ingropau reciproc, ci se aliau electoral, asa cum au facut in 2004, pastrandu-si identitatea (caci despre doctrina nu poate fi vorba)? Desigur, cu alte conduceri, nu cu geniile astea organizatorice, strategice si tactice. Ce procente ar fi luat dreapta daca PNL s-ar fi aliat cu PDL si cu PMP? Ar mai fi avut PSD & Co vreo sansa?

5. Sper ca in marinimia ei infinita, divinitatea va mai produce pentru tara mea un miracol: o va ajuta cumva – neclar cum – sa nu se prabuseasca sub povara prostiei apasatoare, dar entuziaste, demult agregate la varf, in “elitele” noastre. Sa nu intre in colaps pe mana imposturii, mediocritatii si ignorantei cu specific national si traditional indiscutabil. Poate asa, data viitoare, oamenii cu bun simt, cei inca intregi la minte, vor avea o sansa reala.


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Un comentariu la „Postelectorale. Noi și totuși clasice”

  1. „Realizarea” cu s-a laudat in fata ambasadorilor UE la Bucuresti:

    ”Preşedintele Klaus Iohannis a evidenţiat că România are, în prezent, o democraţie consolidată, ceea ce se confirmă şi prin faptul că din viitorul legislativ nu vor face parte partide politice naţionaliste, eurosceptice sau extremiste. În ceea ce priveşte desemnarea noului prim-ministru, preşedintele României a subliniat că va face acest demers numai cu respectarea criteriilor de integritate, fapt care a fost enunţat înaintea începerii campaniei electorale”, transmite Preşedinţia

    http://www.cotidianul.ro/ce-le-a-spus-iohannis-ambasadorilor-despre-desemnarea-premierului-292886/

    Premierul Ungariei Viktor Orban a tranasmis ironic felicitari Romanei pt faptul ca nu mai are nationalisti.

    In principuiu in conditiile in care America lui Trump, in Franta in Germania, … partidele natuionaliste se lupta cu mari sanse pentru a obtine puterea, presedintele Johanis trece la realizari lichidarea partidelor de drepata romanasti care isi asuma – fiecare in felul lui – valorile nationale si identitatea romaneasca.

    Unii comentatori considerau ca electoratul lui Vadim (care isi asuma explicit identitatea romaneasca in felul lui) nu a disparut, ci a migrat in general spre PSD.

Comentariile sunt închise.