Marea schimbare de la Stânga la Stânga. Mici bucurii postelectorale și la revedere Dragnea!

Bucuriile mari, in alta generatie …

Vestile proaste

1. Avem o mare diversitate de Stanga. In Romania, alegerile europarlamentare au fost castigate de Stanga moale si confuza, cu centenare aspiratii de dreapta (PNL cca 28%). Pe locul doi, Stanga veche, hotarata, comunista, cleptocrata si agramata (PSD fost PCR cca 23,47%). Pe locul trei, aproape la egalitate cu PSD, Stanga noua mult mai hotarata, sau cel putin hotarat deliranta din moment ce insista ca ar fi de dreapta (USR/PLUS cca 23,10%). Deci marea schimbare consta in substituirea Vechii Stangi cu Noua Stanga.

2. Pe locul patru, la distanta de podium, s-a ales partidul fostului premier Ponta (Pro Romania, cca 6,7%), cel care era sa va scoata din Europa si sa va trimita direct in China via Turcia lui Erdogan intre 2012 si 2016, si pe care nimeni nu-l poate suspecta ca ar fi altceva decat de Stanga. De care Stanga nici nu mai conteaza, Stanga sa fie, ca asta prefera electoratul romanesc activ si captiv deocamdata.

3. N-am scapat de UDMR. Un etern partid-carlig agatat de oricare altul, de orice culoare, numai sa prinda o bucatica de legislatura sau de guvernare.

4. Jumatate din electoratul romanesc tot nu voteaza.

5. Presedintele Iohannis nu tace, ci se bucura in cel mai actualizat limbaj Corect Politic ca romanii „au dat o lectie populismului”.

Unde prin populism corectii politic (Stanga) inteleg o anatema verbala multifunctionala impotriva oricui adversar politic, in timp ce eu inteleg ceea ce fac politicienii fara principii consecvente, fara viziune politica proprie (ca Iohannis), care exploateaza oportunist si conjunctural emotiile populare pentru voturi. In raport de aceasta ultima definitie, e greu sa-mi imaginez ceva mai populist decat premiantii votului de duminica, respectiv:

a) cei care, pentru voturi, au pus cap de lista o vedeta TV (PNL), iar restul listei l-au asezonat cu personaje la fel de lipsite de substanta si principiu pollitic, dar cu priza personala la diverse segmente de partid sau de populatie;
b) cei care spun si fac orice pentru voturi , fie si ilegal (PSD),
c) cei care, pentru voturi,  manipuleaza excelent si fara scrupule frustrarile, disperarea si confuzia anti-PSD a romanilor (USR, PLUS si ProRomania)

In fine, ideea si realitatea sunt ca din orice unghi privesti si oricat incerci sa ocolesti tot la Stanga nimeresti.

Poate asa se intelege, in sfarsit, ce scria Alexandru Hâncu in 2016 sub titlul România Stângii. Analiză spectrală

Poate asa se intelege ce scriam eu in 2018 sub titlul Partidul comunist de dreapta. Sau stânga de dreapta-mprejurul cozii

Sau poate nu mai intelege nimeni nimic, ceea ce nu e clar daca-i o veste buna sau rea – nici macar mie nu imi este clar in conjunctura actuala.

Vestile bune

1. Harta postelectorala nu mai este rosie toata – rosul este culoarea vechilor comunisti si a PSD. Asadar harta alegerilor de ieri este multicolora. Cu alte cuvinte, monopolul PSD asupra puterii si electoratului romanesc a fost spart, iar asta nu-i putin lucru, chiar daca monopolul spectral al Stangii ramane. „Spectral” de la spectru politic.

Pentru comparatie aveti in continuare harta alegerilor europarlamentare din 2014 si cea din 2019:

2. Niciunul din partide nu a depasit 50%, nici macar castigatorii. De fapt niciunul nu a depasit 30%. Tentatia ar fi sa spunem ca-i un lucru rau pentru ca aliantele pentru viitoarele majoritati din Parlamentul European vor fi instabile si complicate.

Opinia mea e alta: in actuala conjunctura politica europeana, unde Stanga este in continuare dominanta – pana si partidele asumate ca fiind de dreapta liberala sau conservatoare tot spre stanga trag, pentru ca „centru” asta inseamna, dreapta care vrea la stanga – instabil si complicat e preferabil.

Cine vrea o Stanga stabila, ca un bloc de monolit? Iar complicat inseamna, cel putin teoretic, mai multa negociere si control reciproc. Checks and balances pe orizontala, daca pe verticala, intre alesi si alegatori, nu exista. Mai multe frane – complicatiile asta sunt – in calea planurilor progresiste, multiculturaliste, prorusesti, proislamiste, federaliste si autoritar-totalitare de pana acum.

Sigur, nu stim ce se va intampla, mai precis cum se vor grupa formatiunile europarlamentare in urmatorii 5 ani. Dar putem spera ca se vor incurca reciproc indeajuns incat sa evite luarea unor decizii mai proaste decat precedenta legislatura.

3. Am scapat, in sfarsit, de ALDE si de Tariceanu. Nu PMP a ratat pragul electoral, asa cum amenintau sondajele, ci partidului lui Tariceanu. Pe scurt si la esenta, Basescu l-a mai invins o data pe Tariceanu. O dubla surpriza mica dar placuta, as zice. Intai pentru ca am scapat de Norica Nicolai si de Renate Weber din Parlamentul European. Aceste toxice doamne se pot retrage linistite la Antena 3, fara sa mai faca naveta (pe banii nostri) la Bruxelles. In acelasi timp, Tariceanu nu mai poate fi marea speranta electorala a aliantei PSD/ALDE pentru alegerile prezidentiale din toamna. Daca n-ar mai fi nici Presedintele Senatului …

4. Jumatate din electorat nu a votat. Altadata as fi fost indignata. Acum, vazand rezultatele, imi propun sa evidentiez aspectele fericite. Care sunt doua:

a) decat sa ma trezesc cu Noua Stanga radicala (USR/PLUS) castigatoare detasata, votata de majoritatea coplesitoare a populatiei si-n marile orase, si-n strainatate, mai bine asa. Cred ca ne-a ajuns o Duminica a Orbului – alegerile din 20 Mai 1990, cand 85% din electorat l-a votat pe comunistul Ion Iliescu, si 66% a votat PSDul de azi (fost PCR, atunci rebotezat FSN). Nu-mi doresc ca ruralul orb si pesedist de ieri sa fie total substituit de urbanul orb recent.

b) faptul ca o jumatate din electorat nu a votat, inseamna ca mai exista destule milioane de romani care, in timp, pot fi convertiti la realitate si la libertate responsabil si moral asumata, deci la dreapta.

5. Acestea au fost alegeri europarlamentare, nu nationale. Sa speram ca pana la alegerile prezidentiale (final de 2019), locale (primavara/vara 2020) si parlamentare nationale (toamna 2020), se mai ridica ceata politica urbana si rurala, si castigatoarele de azi reusesc sa mai faca un pas spre dreapta, Un pas mic pentru omenire si Europa, un pas urias pentru tara noastra.

6. Multumita rezultatelor alegerilor de ieri, care au indicat un declin evident de putere al PSD, Liviu Dragnea va ajunge, in sfarsit, omul potrivit la locul potrivit, adica la puscarie. Inalta Curte de Casatie si Justitie l-a condamnat definitiv la inchisoare cu executare pentru una din nenumaratele lui fapte de coruptie.

Sigur ca e tarziu si putin (3 ani si 6 luni de inchisoare) raportat la ispravile lui. Sigur ca in 2015, aceeasi Inalta Curte de Casatie si Justitie ar fi trebuit sa-l condamne la maximul pedepsei cu executare, nu la minimul cu suspendare pentru frauda electorala – o fapta mult mai grava in opinia mea – si poate asa nu ajungeam la criza politica si institutionala de azi. Doar ca atunci nu se putea, pentru ca PSD si Dragnea erau pe val. Iar cine mai are inca naivitatea sa creada ca justitia romaneasca este independenta de influenta politicului dominant, sa uite. Daca PSD ar fi castigat alegerile de ieri cu un scor la fel de decisiv ca-n 2014, ma indoiesc ca sentinta de azi ar fi fost de condamnare nu de amanare sine die, pana cand ar fi intervenit, poate, o lege penala mai favorabila (ca toate celelalte votate de PSD in materie de coruptie) sau vreun termen de prescriptie, daca o achitare era prea flagranta. In fine, daca ma insel, imi cer iertare. In fond, oricine se poate insela,  chiar dupa 25 de ani de contact direct cu justitia romaneasca.

7. Nu-mi vin acum in minte alte bucurii postelectorale, fie ele mici, dar importante. Daca mai identific, revin. Intre timp, sa ne bucuram de ce putem si sa speram. Sa ne bucuram ca surprizele „urbane”, hipsteresti,  n-au fost mai rele decat sunt. Si sa speram ca data viitoare romanii, politicieni si electori laolalta, vor imbratisa cu mai putin entuziasm optiunile cele mai proaste, ca cea din fotografia de mai jos,  de exemplu.

Aceasta ultima imagine este de la marsul urban proLGTB din 10 iunie 2018, desfasurat pe Calea Victoriei, in timp ce doi kilometri mai la vale, in Piata Victoriei, PSD tinea un miting de sustinere a lui LIviu Dragnea. Iata ca azi, dupa un an, cele doua partide si-au impartit in mod egal nu doar centrul capitalei, ci si preferintele electoratului national. Totusi,  PNL a castigat ieri,  nu cele doua formatiuni de Stanga hotarata. Ce bine ar fi ca liderii PNL sa inteleaga ca motivul pentru care au castigat este ca electoratul inca ii mai percepe ca altceva decat PSD sau USR, eventual mai la dreapta spectrului politic. Ce bine ar fi daca PNL ar intelege sa se mute inca un pas spre dreapta spectrului … Pentru ca aceasta diferenta si directie, nu alta,   le va asigura multvisatele victorii. 🙂

(Articol publicat inițial pe blogul autoarei)

2 comentarii la „Marea schimbare de la Stânga la Stânga. Mici bucurii postelectorale și la revedere Dragnea!”

  1. Vă înșelaținițel,
    anume, sentința lui Dragnea era cunoscută înainte, de aceea și apatia lui de ceva vreme. Probabil nu s-a dat înainte pt că asta ar fi însemnat o muiere a electoratului șî în loc de ~ 50% votanți am fi avut 20/30% căci mobilul votului s-ar fi înlăturat și acțiunea percepută ca justiție populară nu ar mai fi avut rost.
    Mie unu mi se pare că dacă pesedeu ni s-a părut nasol amu urmează surpriza, adevăratul nasol, să te ții nene bine.

    Răspunde

Lasă un răspuns la Mihai_ Anulează răspunsul