Cum sunteți manipulați în privința ”pandemiei” de coronavirus

LISTA RUȘINII

După aproximativ 6 ore de documentare pe net, mă opresc, din motive de timp, spațiu și sentiment al inutilității. Las aici, spre etern public shaming, o listă cu câteva zeci de opinii experte contrare curentului actualmente dominant al isterizării în masă.

Vă avertizez însă: împricinații nu sunt jurnaliști sau vlogări sau influențări, ci, în micimea lor, doar niște umili medici, profesori universitari, oameni de știință, etc. Și nici n-o să vedeți aceste nume în presa noastră (acolo unde le-ar fi locul de altfel, nu pe pagina mea de Facebook). Din trei motive:

1. Știința este greu, iar cifrele câh;

2. Noi nu avem presă. Avem o mână – două de jurnaliști adevărați, în fața cărora îmi scot pălăria, dar presă nu mai avem de ani buni;

3. Adevărul, luciditatea, echilibrul nu se vând. Minciuna, exagerarea grotescă și panica însă da.

Despre cât de periculos este noul coronavirus de fapt

– În SUA, medicii prof. univ. Eran Bendavid și Jay Bhattacharya de la Universitatea Stanford au analizat multiple seturi de date la nivel național și au criticat prognozele oficiale formulate inițial, conchizând că, din cauza distorsionării selecției celor testați, cifrele oficiale privitoare la letalitatea covid-19 sunt exagerate, diferența fiind cea dintre ”o epidemie care ucide 20.000 și una care ucide două milioane”.

– Cu referire la China, Într-un studiu publicat pe platforma MedRxiv, K. Mizumoto, K. Kagaya și G. Chowell, conchid că rata cea mai probabilă a letalității (crude infection fatality ratio) în Wuhan s-a plasat undeva în intervalul 0,04 – 0,12%.

– Epidemiologul Mikko Paunio, profesor asociat la Universitatea din Helsinki și consilier în cadrul Ministerului Afacerilor Sociale și Sănătății, reproșează OMS faptul că a propagat frica fără a cunoaște rata de răspândire a virusului și conchide, într-un working paper bazat în principal pe un studiu serologic efectuat în regiunea capitalei daneze, că letalitatea covid-19 este de circa 0,13%, deci comparabilă cu cea a unei gripei sezoniere.

– Cu privire la cazul italian, prof. dr. Yoram Lass, fost director general al Ministerului israelian al Sănătății și decan asociat al Școlii de Medicină a Universității Tel Aviv, a atras atenția asupra faptului că Italia este un caz notoriu pentru incidența problemelor respiratorii (de circa trei ori ai mare decît în orice alt stat european).

– Tot din Israel, prof. dr. Dan Yamin, directorul Laboratorului de Cercetări Epidemiologice al Universității Tel Aviv a explicat într-un interviu că noul coronavirus este ”hardly dangerous” pentru cea mai mare parte a populației și că strategia corectă ar trebui să vizeze dezvoltarea rapidă a imunității în masă, aceasta nemaivorbind de oportunitatea investiției financiare în extinderea unei clinici decât în acoperirea daunelor cauzate de lockdown.

– În Danemarca, un studiu serologic condus de prof. și medic-șef Henrik Ullum efectuat pe 1487 donatori de sânge estimează o rată a letalității Covid-19 de 0,06-0,14% [6]

– În contextul comparațiilor dintre actuala pandemie și gripa sezonieră, Rețeaua Germană pentru EBM (Evidence-Based Medicine) a revizuit în sus letalitatea valului de gripă sezonieră din 2017/2018 de la 0,1% (așa cum comunicase Institutul Robert Koch) la 0,4-0,5%, ceea ce înseamnă că infecția cu coronavirus este ai puțin letală decît gripa sezonieră, chiar dacă mai ușor transmisibilă.

– În același sens, conform datelor oficiale ale CDC, valul sever de gripă sezonieră din SUA din iarna 2017/2018 a ucis aproximativ 80.000 persoane. În acest moment, numărul de decese asociate Covid-19 în Statele Unite cifrează 50.403.

– Din Statele Unite, John Ioannidis, profesor dr. la Școala de Medicină a Universității Stanford și director al Centrului de Prevenție Stanford, și de statistică în cadrul School of Humanities and Sciences la aceeași universitate, atrăgea și el atenția asupra distorsionării severe a modalității de testare (care privilegiază cazurile grave) și oferea exemplul singurului caz în care o întreagă populație a fost testată (vasul de croazieră Diamond Princess) unde, în pofida vârstei medii înaintate a subiecților, rata letalității a cifrat doar 1%, cea ce l-a determinat să estimeze letalitatea reală a Covid-19 la nivel global la cca. 0,3%.

– În Austria, prof. univ. Martin Posch de la Centrul de Statistică Medicală al Universității atrage atenția că numărul redus de testări efectuate conduce la concluzii eronate, în sens de supra-apreciere, a letalității Covid-19 și, studiind distribuția deceselor din Austria pe grupe de vârstă și sex, conchide că decesele atribuite virusului nu se disting semnificativ de valorile mortalității normale în populație.

– În paralel, cercetătorii Centrului EBM din cadrul Universității Oxford contextualizează explicativ cazurile de state cu letalitate înaltă (ex. Italia – cea mai mare rezistență la antibiotice) și estimează, pe baza datelor actualizate la 23 apr., că rata letalității Covid-19 la nivel global este de 0,1 – 0,36%, adică o valoare în marja unei gripe sezoniere severe.

În Islanda, singurul stat din lume (de mărime > 100k locuitori) care a testat mai mult de 10% din populație, letalitatea Covid-19 este de 0,56% (din cei depistați pozitiv), iar mortalitatea (decese din total populație) 0,003%.

– În Germania, medicul Christian Bommer și prof. dr. Sebastian Vollmer de la Universitatea din Göttingen au prelucrat datele publicate într-un articol din revista Lancet Infectious Diseases pentru a estima că rata detecției cazurilor de infectare cu Covid-19 (la momentul 30 martie a.c.) este în medie de doar 9% din totalul cazurilor reale, ceea ce implicit logic înseamnă o rată reală a letalității corespunzător mai mică decât cea comunicată, și un număr real de infecții la scară globală de câteva zeci de milioane.

Mai recent, într-un nou interviu, prof. dr. John Ioannidis [v. supra] a plasat letalitata asociată Covid-19 în intervalul de variație al unei gripe sezoniere, precizând de asemenea că pentru persoanele de sub 65 ani sănătoase, riscul de deces este ”complet neglijabil”.

– În sfârșit, fără a epuiza lista, într-un articol publicat la jumătatea lunii trecute în revista International Journal of Antimicrobial Agents, opt cercetători francezi consideră că problema SARS-CoV-2 este supraapreciată, amintind că anual mor în lume din cauza unor afecțiuni respiratorii circa 2,6 milioane persoane [n.n., la momentul întocmirii acestei selecții, bilanțul morților asociate covid-19 în lume atinsese 192.162].

– Cât privește comorbiditățile și stabilirea cauzei decesului, despre care am mai tot scris, doar alte câteva exemple: în Italia, un raport din 17 martie al Institutului Superior de Sănătate stabilea că peste 99% din cauzele de dece cu Covid-19 sufereau de una pînă la 3 patologii pre-existente (352 din 355 cazuri). Mai recent, prof. univ. Walter Ricciardi, președintele Institutului și totodată consilierul științific al ministrului italian al Sănătății avertiza la rândul său asupra manierei de raportare a deceselor asociate covid-19, doar 12% din decesele înregistrate putând fi atribuite direct cauzal virusului, restul de 88% din cazuri rămânând cazuri afectate de una sau multiple comorbidități.

– Tot în Italia, într-o conferință de presă din luna martie, șeful Departamentului de Protecție Civilă a accentuat, fără echivoc: ”Aș vrea să rețineți faptul că acești oameni au murit cu coronavirus, nu de coronavirus”.

– În Germania, directorul Institutului epidemiologic Robert Koch a confirmat, chestionat fiind de jurnaliști, faptul că în actele oficiale sunt înregistrate ca decese atribuite Covid-19 toate cazurile care au fost depistate pozitiv [indiferent deci de pre-patologii preexistente, n.n.] (”bei uns gilt als Corona-Todesfall jemand der… bei dem eine Coronavirus-infektion nachgewiesen wurde”).

Despre ”lockdown” (carantină / izolare cvasi-totală)

– Prof. univ. Isaac ben Israel (șeful programului Studii de Securitate din cadrul Universității Tel Aviv și președinte al Consiliului Național pentru Cercetare și Dezvoltare), de formație matematician, susține, fundamentat statistic, că virusul urmează în natură aproximativ același pattern de răspândire, indiferent de aria geografică și totodată indiferent de măsurile pe care le iau autoritățile: un vârf după cca. 40 zile și un declin spre aproape zero după 70 zile.

– Prof. epidemiolog Johan Giesecke, fost chief-scientist al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (2005-2014) evaluează covid ca fiind o ”afecțiune ușoară”, estimează letalitatea reală a pandemiei la 0,1%, deplâng faptul că strategiile de lockdown nu sunt întemeiate pe dovezi (evidence-based) și prognozează că cifrele finale privind prevalența și mortalitatea vor fi aproximativ egale în toate statele, indiferent de severitatea restricțiilor adoptate.

– În SUA, într-un articol din 20 martie găzduit de New York Times sub sugestivul titlu ”Este lupta noastră împotriva coronavirusului mai rea decât boala [în sine]?”, David L. Katz, directorul fondator al Griffin Prevention Research Center de pe lângă Universitatea Yale, pleda la acel moment (între timp ne-am lămurit, fără succes) în favoarea cel puțin a luării în considerare a imunizării în masă, considerând că există metode mai ”targetate” de a învinge pandemia decât carantina totală.

– În România, prof. univ. Vasile Astărăstoae, fost președinte al Colegiului Medicilor, compară standardizat mortalitatea înregistrată în două grupuri de țări delimitate după severitatea măsurilor restrictive adoptate și chestionează sever pretinsele rezultate superioare ale abordării dure (stare de urgență, carantină, izolare socială generală).

– În Germania, Frank Ulrich Montgomery, președinte al Camerei Federale a Medicilor, a precizat într-un interviu ”[că] nu sunt un prieten al lockdown-ului”, a recomandat adaptarea geografică a măsurilor restrictive la gravitatea pandemiei și a subliniat importanța întoarcerii la normalitate.

– De asemenea în Germania, prof. univ. dr. Sucharit Bhakdi, microbiolog și prof. emerit al Universității Johannes Gutenberg al Universității Mainz, s-a pronunțat în cadrul unui interviu împotriva răspândirii fricii și panicii (”Angst und Bange”), a atras atenția că situații precum Lombardia nu sunt nicidecum reprezentative pentru întregul glob, fie și numai pentru că exclud factori specific locali (ex. poluare), și a repudiat totodată măsurile extreme de tip carantină totală, avertizând că acestea vor cauza finalmente, chiar dacă indirect, mai multe decese decât virusul în sine.

– Și tot în Germania, medicul pneumolog Wolfgang Wodarg avertiza asupra influenței prea mari pe care unii medici o pot exercita asupra decidenților politici, explicând: ”politicienii sunt curtați de către savanți…. savanți care doresc să fie importanți pentru a primi bani pentru instituțiile lor. Savanți care înoată de-a lungul curentului dominant și își doresc să fie parte din el […] Iar ce ne lipsește acum e o cale rațională de a privi lucrurile”.

– În sfârșit, platforma ”Pflegethik Initiative” critică ”falsele priorități” și ”lezarea principiilor etice”, sintetizând: ”În raport cu tot ceea ce știm până în prezent despre coronavirus, nu există niciun singur motiv plauzibil pentru a considera protejarea față de infecție ca fiind mai importantă decât drepturile fundamentale ale cetățenilor”.

– În Franța, virusologul de origine argentiniană Pablo Goldschmidt opina la rândul său că [nici măcar] ”coronavirusul nu merită oprirea totală a planetei”.

– În Suedia, stat care a suscitat numeroase controverse prin refuzul său sistematic de a închide școlile, sălile de sport, cafenele, barurile și restaurantele (interzicând doar adunările publice mai mari de 50 persoane), epidemiologul Anders Tegnell, responsabil al Agenției de Sănătate Publică, a respins criticile la adresa strategiei suedeze, susținând că situația în țară s-a stabilizat, iar comparativ cu state precum Italia sau Spania (ambele cu forme severe de carantină), Suedia înregistrează rate ale letalității și mortalității mai mici. Totodată, ideea de închidere a granițelor ar fi ridicolă, întrucât virusul s-a răspândit deja pe întreg continentul.

– Cu referire (și) la modelul suedez, profesorul german de economie Stefan Homburg opinează că state precum Suedia, Coreea de Sud sau Taiwan, care nu au adoptat regimuri de carantină, ”au acționat înțelept”, reușind să îndiguiască răspândirea virusului fără să ”lezeze drepturile fundamentale și locurile de muncă ale cetățenilor”.

– În Germania, prof. univ. Klaus Püschel, directorul Institutului de Medicină Legală asociat Universității Clinice Hamburg, apreciază Covid ca fiind ”o afecțiune serioasă, dar nu deosebit de periculoasă”, consideră teama asociată ca fiind nejustificată, repudiază fostele recomandări oficiale (între timp anulate) de a nu se efectua autopsii asupra decedaților cu Covid-19 și pledează în favoarea revenirii la normalitate.

– De asemenea în Germania, constatând că riscul unor forme grave de infecție sau cel de deces în rândurile populației de sub 50 ani este ”foarte, foarte improbabil”, prof. epidemiolog Alexandr Kekule se pronunța deja înainte de anunțul oficial privind relaxarea restricțiilor în favoarea anulării carantinei totale și adoptarea alternativei de a lăsa populația tânără și activă să se infecteze, protejând doar vârstnicii și categoriile vulnerabile.

– În Israel, într-un interviu acordat Globes și titrat de jurnaliști ”The lockdown lunacy”, prof. Yoram Lass [v. supra] s-a pronunțat categoric împotriva carantinei totale, a reiterat faptul că ”numerele nu justifică panica” și a constatat ironic că, spre deosebire de valul gripei porcine din 2009 (pentru care, de altfel încă nu există vaccin), actuala pandemie se desfășoară în era Facebook.

– Un studiu semnat de 9 medici și cercetători în revista Lancet: Child & Adolescent Health (4(5): 2020) chestionează oportunitatea închiderii școlilor ca metodă de prevenirii a răspândirii virusului, apreciindu-i eficiența ca redusă spre deloc.

– În același sens, cazul, reprodus în revista de specialitate Clinical Infectious Diseases, al unui copil de 9 ani din Franța, confirmat pozitiv tardiv, care nu a transmis virusul niciuneia din cele 172 persoane cu care a intrat în contact, a repus în discuție ipoteza transmiterii covid-19 de către copii și, în sens mai cuprinzător, oportunitatea închiderii generale a școlilor.

– În Marea Britanie, într-un interviu acordat postului Radio 4, prof. univ. Carl Heneghan, directorul Centrului EBM de la Universitatea Oxford reiterează riscul ca un lockdown prelungit să depășească până și efectul nociv al virusului în sine.

– Tot în Marea Britanie, un articol semnat în The Times de corespondentul pe probleme de sănătate Kat Lay rezumă îngrijorarea unor experți cu privire la posibilitatea ca numărul mare de morți înregistrat în total în prima jumătate a lunii să fi fost generat, în forma unei consecințe neintenționate, de măsurile de lockdown, în ideea reticenței multor bolnavi de a se prezenta la spital de teama coronavirusului.

– În Danemarca, prof. dr. Jens Otto Lunde Jørgensen de la Spitalul Universitar Aarhus se exprimă tranșant: ”N-ar fi trebuit să apăsăm butonul de stop […] Sistemul danez de sănătate a avut situația sub control. Carantina totală a fost un pas prea departe”.

– În Japonia, unde nu s-au instituit starea de urgență sau carantina, în pofida unei populații cu vârstă medie semnificativ înaintată, bilanțul deceselor la momentul redactării acestui text este de 3 la 1 milion locuitori (comparativ, de pildă, cu 482 în ESP, 423 în ITA, sau 335 în FRA), la fel cum și prevalența infectării înregistrează valori mai reduse.

– În Elveția, Pietro Vernazza, medic-șef al Clinicii de Boli Infecțioase și Igienă a spitalului cantonal St. Gallen compară datele colectate până în prezent de institutele RKI din Germania și ETH Zürich, pentru a opina că măsurile simple, precum renunțarea la evenimente publice majore și introducerea de măsuri de igienă sunt probabil suficiente pentru a opri răspândirea pandemiei și cu certitudine suficiente pentru a preveni supraîncărcarea spitalelor.

Nu mai dezvolt. Ați înțeles ideea: la toată isteria asta în masă indusă mediatic și sistematic, există nenumărate voci cu adevărat experte, de reputație profesională impecabilă, de la universități și centre de cercetare cu un blazon la care ai noștri nu îndrăznesc nici măcar să spere, care susțin că pericolul Covid-19 este exagerat grotesc și care atrag atenția, sub multiple aspecte, asupra costurilor asociate lockdown-ului. Atât.