Basarabia: Slujbă de pomenire pentru sufletele eroilor români şi a tuturor celor decedaţi în lagărul din Bălți, în 1944

PS Antonie, Episcop de Bălţi, a oficiat, sâmbătă, un parastas pentru sufletele eroilor români şi a tuturor celor decedaţi, în anul 1944, în lagărul de concentrare nr. 33 din Bălţi.

Conform estimărilor, în lagărul din Bălţi au fost închişi în total 50.000 de soldaţi, dintre care aproximativ 40.000 de soldaţi erau români. Lagărul a fost înfiinţat la marginea oraşului Bălţi, într-o zonă mlăştinoasă din lunca râului Răuț şi a devenit mormânt pentru mii de soldaţi români, se precizează în comunicatul transmis de Episcopia de Bălți.

PS Antonie, în cuvântul său, s-a referit la datoria fiecăruia de a cunoaşte istoria adevărată a neamului, în mod special paginile pline de dramatism, cum sunt deportările staliniste în Siberia şi Kazahstan, foametea organizată cu sutele de mii de victime nevinovate, colectivizarea cu transformarea în şerbi a gospodarilor harnici din acest spaţiu, distrugerea morală a societăţii, prin înlocuirea valorilor naţionale şi creştine cu surogate cominterniste şi încercarea formării unui om nou, sovietic – omul fără Dumnezeu.

Evenimentul de comemorare a fost organizat de „Asociaţia pentru Conservarea Patrimoniului Cultural” din Bălţi.

Istoric:

Lagărul de concentrare Nr. 33 din Bălţi a fost unul dintre cele mai mari lagăre ale armatei sovietice şi a funcţionat între 16 iunie şi 10 octombrie 1944. Lagărul a fost înfiinţat la marginea oraşului Bălţi, într-o zonă mlăştinoasă din lunca râului Răuț şi a devenit mormânt pentru mii de soldaţi români.

Conform unor estimări, în lagărul din Bălţi, au fost închişi în total 50.000 de soldaţi, dintre care aproximativ 40.000 de soldaţi erau români, circa 5.000 de soldaţi germani, 2.000 de soldaţi maghiari, precum şi prizonieri de alte etnii: cehi, slovaci, croaţi, sârbi, italieni.

Mulţi dintre prizonieri au murit din cauza foametei, a condiţiilor precare de igienă şi a lipsei de medicamente. Alţii au fost deportaţi şi au murit în lagărele din Siberia ori din Kazahstan. Cei care au rămas, în vara anului 1944, au fost duşi în mlaştină şi puşi să sape nişte şanţuri lungi, apoi au fost împuşcaţi şi înmormântaţi de soldaţii NKVD, precursorul KGB.

 


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost