Clădirea Malmaison, închisoarea unde a fost torturată elita României în anii ’50, transformată în „centru artistic”. Lea Rasovszky: O inițiativă cu multe prezențe mișto

Clădirea Malmaison, fosta închisoare din București unde elita României a fost anchetată și torturată în anii ’50, este deținută în prezent de societatea Ipochim, care o închiriază la terți, ignorând cu desăvârșire importanța istorică a unei clădiri ce ar trebui să fie un memorial închinat zecilor de deținuți politici.

La Malmaison a fost anchetat și torturat Corneliu Coposu, alături de alți membri din Lotul Tămădău, în 1947, atunci când conducerea țărănistă a fost lichidată. La Malmaison a fost anchetat grupul Noica-Pillat, din care făcea partea și Nicolae Steinhardt.

Tot la închisoarea Malmaison a ajuns Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, arestată la vârsta de 70 de ani, pentru că a refuzat să-și trădeze fiica, pe Monica Lovinescu.

Conform Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), la Malmaison au dispărut fără urmă, în anii ’50, câteva zeci de deținuți politici, existând ipoteza că locul ascunde o groapă comună.

După 70 de ani, clădirea deținută de Ipochim, un institut de cercetare devenit în 1991 societate comercială, a fost închiriată unor ONG-uri ce intenționează să o transforme într-un „centru artistic”.

„Totul a pornit din eterna problemă a spațiilor pentru atelier și de expunere, spații fără de care comunitatea artistică nu se poate dezvolta. Nu suntem chiar un centru artistic, e o inițiativă mult mai ground level, centrată pe studiouri, dar care are și o serie de prezențe mișto de tip artist run spaces, spații de proiecte și galerii. Spun că nu suntem un centru de artă, mai ales pentru că ne dorim să funcționăm relaxat și natural, nu avem o agendă sau master plan fix, ci încercăm să fim flexibili și deschiși, să vedem ce fel de legături se creează în timp”, a declarat într-un interviu pentru Libertatea, Lea Rasovszky, unul dintre oamenii din spatele acestui proiect.

De acum, fosta închisoare se numește „Atelierele Malmaison”, având șanse- după cum scrie publicația menționată anterior- „să devină un loc central pentru lumea culturală din București”.

Din informațiile disponibile pe pagina de Facebook, se poate observa că anumite lucrări au fost deja expuse. Considerăm că imaginile sunt destul de grăitoare, nu le vom adăuga niciun comentariu în plus.

Sursa foto: Atelierele Malmaison/ Facebook
Sursa foto: Atelierele Malmaison/ Facebook

Ne întrebăm, doar, dacă avem dreptul moral să dăm cu lavabilă peste sângele zecilor de fosți deținuți politici care au fost torturați la închisoarea Malmaison, în cei mai grei ani din istoria recentă a României.

Raluca Oanță

About Raluca Oanță

Jurnalist cu peste 10 ani de experiență. A lucrat în presa scrisă și în televiziune. A absolvit Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București; ulterior, a urmat un master de Antropologie și Dezvoltare Comunitară.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost