„Serbarea de la Putna – 2021”: Moment decisiv pentru afirmarea și consolidarea unității românilor din țară și din afara granițelor

La Mănăstirea Putna va avea loc în această vară „Serbarea de la Putna – 2021”, eveniment organizat la 150 de ani de la Marea Serbare, inițiată de Mihai Eminescu în 1871.

Inițiată și marcată, între alții, de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Iraclie Porumbescu și Ciprian Porumbescu, la care s-au asociat tinerii români de pretutindeni, „Serbarea de la Putna” din 15 august 1871 a însemnat, cu precădere, definirea idealului unității naționale, potrivit site-ului serbareputna150.ro.

La 150 de ani de la eveniment, într-o altă epocă, într-o „altă Românie”, se impune să redefinim idealul re-unirii românilor, al regăsirii într-o lume și într-o istorie în reașezare.

La Mănăstirea Putna, un comitet de inițiativă, alcătuit din reprezentanți ai asociațiilor tinerimii române, ai mediului cultural și spiritual românesc, a gândit „Serbarea de la Putna – 2021” în termenii continuității unui ideal: „unitatea în cuget și simțire a tuturor românilor”, indiferent unde trăiesc, în România sau în alt colț de lume, potrivit sursei citate.

Pusă sub autoritatea culturală a Academiei Române, „Serbarea de la Putna – 2021” își propune să fie un moment decisiv în scopul afirmării și consolidării unității românilor din țară și din afara granițelor și pentru întărirea legăturilor frățești, a comuniunii de iubire și „a împreună lucrării” spre binele comun al poporului român.

Marea serbare din 1871

Inițiatorul serbării a fost Mihai Eminescu. Alături de el, între principalii organizatori s‑au numărat Ioan Slavici, viitorul scriitor, Nicolae Teclu, marele chimist de mai târziu, A.D. Xenopol, cel care va alcătui prima mare sinteză de Istorie a românilor. Pregătirile au început în toamna anului 1869 și au durat doi ani. Serbarea a avut loc în 14–15 august 1871, de Adormirea Maicii Domnului.

Studenții care s‑au ocupat cu organizarea, inclusiv Eminescu, au venit mai devreme. Între altele, ei au împodobit drumul spre mănăstire, pentru a‑i cinsti pe oaspeții ce urmau să vină.

Ioan Slavici a deschis oficial serbarea. În timpul Sfintei Liturghii, mormântul, acoperit de flori și făclii, era vegheat de patru studenți. Viitorul istoric A.D. Xenopol a rostit un discurs, iar apoi „mulți ochi s‑au umplut de lacrimi” când Corul studenților teologi din Cernăuți a interpretat Imnul Religios, pe versuri de Vasile Alecsandri: „Etern atotputernic, o Creator sublime, Tu care ții la dreapta‑ți pe Ștefan erou sfânt, Fă‑n lume să străluce iubita‑i Românie…”

Sursă foto: captură film „Ciprian Porumbescu”

După slujba parastasului pentru Slăvitul Voievod, a urmat sfințirea darurilor aduse de participanți, care au fost depuse pe mormântul Sfântului Ștefan. Cel mai important dintre daruri a fost o urnă de argint, care se păstrează până astăzi în muzeul mănăstirii, pe care citim: „Eroului, învingătorului, apărătorului existenței române, scutului creștinătății, lui Ștefan cel Mare și Bun. Junimea Academică Română. MDCCCLXX”. Ea conținea pământ adus din toate provinciile românești. Era o rugă către Sfântul Voievod: „Așa cum s‑a unit acest pământ aici, mijlocește la Dumnezeu să se unească și locurile de unde el s‑a luat!” După Primul Război Mondial, cea mai mare parte din acest pământ va fi presărat pe câmpurile de luptă care au dus la Marea Unire.

Seara a avut loc Primul Congres al Studenților Români, centrat pe modalitatea de realizare a unității românilor.

După ce oaspeții din toate zările românești au plecat, Eminescu i‑a împărtășit unui coleg gândul său despre folosul serbării. Participanții, „deși despărțiți prin hotare politice, toți știu că sunt unul și același neam, și această convingere va mări puterea lor de rezistență și îi va oțeli în lupta pentru neam, lege și țară”. Serbarea „a fost cuprinsă în sufletul poporului românesc”, spunea el, „și s‑a realizat pentru c‑a trebuit să se realizeze”. Vor trece aproape 50 de ani și Marea Unire se va realiza, pentru că, la fel ca Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni de la Putna, ea a existat în gândul lui Dumnezeu și de aici s‑a sădit în sufletul românilor.