Duminică, 30 ianuarie, se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui Grigore Gafencu, fost ministru de externe și unul dintre cei mai mari diplomați români.
Grigore Gafencu a început studiile primare în București, de la 11 ani continuându-le la Lausanne, în Elveția. După absolvirea Facultății de Drept a Universității din Geneva, a obținut titlul de doctor în ştiinţe juridice la Sorbona, în Franța, notează Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe.
A participat la al Doilea Război Balcanic, ca artilerist, și la Primul Război Mondial, ca pilot în rândurile escadrilei mixte româno-franceze Farman VII, faptele sale de arme fiind recompensate cu cele mai înalte distincţii: Ordinul Mihai Viteazul, Steaua României şi Crucea de Război Britanică. În toamna lui 1918 au zburat de la Salonic la Iași, un zbor remarcabil prin importanță și o performanță tehnică pentru acea vreme.
După război, s-a lansat în avocatură și publicistică, conducând de-a lungul timpului publicațiile Revista Vremii, Argus și Timpul. Grigore Gafencu a fost de asemenea co-fondator al agenţiei de presă Orient Radio, devenită ulterior Rador, agenţia de ştiri guvernamentală (1926-1949).
În februarie 1929, Gafencu el va fi liderul delegaţiei române la Conferinţa Micii Înţelegeri, desfăşurată la Bucureşti. Îndepărtat din diplomație în 1932 la intervenția lui Nicolae Titulescu, gelos pe calitățile sale remarcabile, Grigore Gafencu a fost senator de Caliacra între 1934 și 1937.
Potrivit sursei citate, experiența și capacitățile sale deosebite l-au determinat pe Regele Carol al II-lea să îl numească pe Grigore Gafencu în funcția de ministru al Afacerilor Străine, care a condus destinele diplomaţiei române într-o perioadă extrem de dificilă pentru România dar şi pentru întreaga Europă (23 decembrie 1938-1 iunie 1940). Gafencu a refuzat colaborarea cu Germania nazistă şi Italia fascistă, susţinând declararea neutralităţii României și recomandând o atitudine binevoitoare faţă de statul polonez agresat.
La începutul lunii iulie 1940 a fost numit într-un post diplomatic extrem de dificil și de o foarte mare responsabilitate: trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Moscova, mandat îndeplinit vreme de un an, până la 22 iunie 1941.
La sfârșitul anului 1941 a ales calea exilului în Elveţia, unde a desfășurat o intensă activitatea antinazistă şi antifascistă, militând pentru refacerea integrităţii teritoriale a României și eliberarea ţării de sub controlul nazist și protecția față de pericolul sovietic. Ferm convins că singura soluţie de salvare a României era ieşirea ei din războiul purtat în alianţă cu Axa, diplomatul român a păstrat şi consolidat legăturile cu foşti şi activi diplomaţi români sau străini care îi împărtăşeau opiniile.
Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost iniţial salutată cu bucurie de diplomatul român, ferm convins că din acel moment „România…intră pe făgaşul politicii ei tradiţionale”. Instaurarea comunismului în România începând cu instalarea de către armata sovietică a guvernului prezidat de dr. Petru Groza la 6 martie 1945 a risipit orice iluzii.
Rămas definitiv în exil pentru a lupta împotriva comunizării României, Grigore Gafencu a realizat de la bun început însemnătatea forţei morale pe care o reprezentau, în această luptă care se dovedea lungă şi anevoioasă, românii din diaspora. Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 a dat un viu imbold activităţii românilor din exil. Ei au apărat cu tărie şi vigoare drepturile şi aspiraţiile legitime ale poporului român prin memorii şi articole de presă în publicaţiile occidentale de mare tiraj.
Anii care au urmat conferinţei au fost pentru Grigore Gafencu ani de intensă şi neobosită activitate în cadrul exilului românesc, pe care a încercat să îl menţină cât mai unitar, sarcină dificilă şi deloc de invidiat. A făcut parte din cele două organisme fundamentale ale acestuia, Comitetul Naţional Român, fondat în aprilie 1949 la New York, şi Liga Românilor Liberi, formată în toamna anului 1950. Din cauza intrigilor şi dezbinărilor interne, va fi nevoit să le părăsească pe amândouă, continuând însă să menţină strânse legături şi colaborări fructuoase cu asociaţii şi grupuri ale diasporei româneşti.
S-a stins din viaţă departe de ţară, la 30 ianuarie 1957, chiar în ziua în care împlinea 65 de ani.
A fost căsătorit din 1920 cu jurnalista franceză Marguerite Blanche (Nușeta) Candy, cei doi trăind o poveste de iubire ca în basme, până la despărțirea prematură.
În 1968, prin grija soţiei, revenită în ţară, rămăşiţele pământeşti ale lui Grigore Gafencu au fost aduse în patria mult iubită, la Cimitirul Șerban Vodă din Bucureşti. De asemenea, o serie de fotografii și documente personale au fost donate Ministerului Afacerilor Externe, intrând în fondurile Arhivelor Diplomatice și Arhivelor Naționale ale României.
- Premierul Viktor Orban, despre NatCon, conferința cenzurată de la Bruxelles: Europa face echilibristică pe graniţa dintre libertate şi opresiune - 18 aprilie 2024
- Comisia Europeană alocă 1,4 miliarde de euro pentru pandemii viitoare și pentru 100 de orașe neutre din punct de vedere climatic. Ce orașe din România au fost selectate - 18 aprilie 2024
- Armenia 1915: Memoria Exilului - 18 aprilie 2024
Ceea ce nu este mentionat in acest articol, facut de forma sub ” propaganda politruca – noi slavim pe ai nostrii ” este faptul ca Grigor Gafencu , a fost ales in 8 apr.1956 , Presedinte al Comitetului Central al Uniunii Federalistiilor comitet care un an mai tarziu va sta la baza Tratatului de Constituire Economice a Uniunii Europene ( informatii verificabile internet site Historia ” . Dar ceea ce este si mai important ca analist , Gafencu a vazut Uniunea Europeana , pe Conferatii , ” nord ” , ” vest ” ” sud -est ” dupa omogenitatea statelor componente si dupa etnicul lor specific, Poate ca si Coanda care a inventat ” motorul cu reactie ” , dar nu a spus cum si in ce scopuri va fii folosit ( militar si civil ) , asa si Gafencu a precizat ca nu poti amesteca intr-o Europa Unita , popoare cu cultura , istorie si geneza diferita , adica sud estul slav , cu nordul celt , cu vestul galic , decat prin ” CONFEDERATIE” cu respectul istoric , cultural si genetic al respectivului popor . Dar pana la acesta vreme se pare ca nimeni , nu a luat in calcul si analiza lui Gafencu , viza -vi de Comunitatea Etnica Europeana , analiza totusi de bun simt si profesionist facuta la vremea aceea avand in vedere rezulatele de astazi , privind problemele economice , sociale si politice ale asa zisei Comunitati Europene , tocmai ingnorand posibilele Confederatii Europene si mergand numai pe principiul economic ” NOI CU NOI SI EI SUB NOI ” doar forta de munca , rezerva de resursa minerala si consum cu orice pret . Cu respect pentru Grigore Gafencu , pacat ca toate aceste partide prin acolitii sai media , nu si-au rezervat macar o ora , de ” manipulare si invatare mediatica ” cu un mare roman , care a fost prin cei care au pus bazele asa zisei, deocamdata temporare ” Comunitatii Europene ” , cu 5-10 ani inainte de infiintarea ei.