PS Ignatie, Episcopul Hușilor: Cu cât ne-am cocoțat mai sus față de cei de lângă noi, prin dispreț și batjocură, cu atât căderea va fi una care ne zdrobește

de
Sursa foto: Basilica.ro

PS Ignatie, Episcopul Hușilor, a adresat, duminică, după Sfânta Liturghie, un cuvânt de învățătură, în care a atras atenția cu privire la tendința de a judeca de manifesta dispreț față de semeni.

Duminică, 13 februarie 2022, PS Ignatie a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală din Huși. În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a vorbit despre disprețul manifestat de fariseu față de cei din jur, notă a superiorității spirituale pe care considera că o are.

„Care este lampa de control că suntem bolnavi sufletește și credem că datorită virtuților noastre noi ne putem poziționa pe un plan superior față de semenii noștri din punct de vedere moral?

Când îi judecăm și îi tratăm cu dispreț pe ceilalți!

Găsim o asemenea atitudine foarte răspândită în societate. Antagonismul dintre noi și ceilalți: noi întotdeauna ne vedem ca fiind excelenți, grozavi, iar ceilalți niște epave. Îi disprețuim și ne clădim propria noastră strălucire pe disprețul față de cei din jur, pe delațiune, pe pâră.

Calomniem și mințim, mânjind identitatea celor din jur, ca noi să ieșim la suprafață, iluzionându-ne că suntem strălucitori.

Se întâmplă, de pildă, la locul de muncă, când cineva are toată grija să picure în urechea șefului tot felul de minciuni, ca să îl denigreze pe colegul său, pentru a câștiga el cât mai mult ascendent și simpatie din partea superiorilor. Transformăm relația dintre noi și superior într-una în care îi disprețuim și îi batjocorim pe cei care ne sunt colegi.

„Profesia” de a calomnia, de a disprețui și de a ne comporta cu aroganță față de cei din jurul nostru este amendată de Dumnezeu.

Domnul Hristos ne spune că vameșul a plecat de la Templu mai îndreptat decât fariseul. Apoi adaugă: „Tot cel care se va înălța pe sine însuși (adică se va urca pe un soclu fals, care nu i se cuvine) va fi smerit (nu el se va smeri pe sine însuși, ci altul îl va smeri)”.

Când suntem aroganți și ne comportăm cu multă nesimțire și bădărănie, vine scadența, și plătim cu vârf și îndesat. Cu cât ne-am cocoțat mai sus față de cei de lângă noi, prin dispreț și batjocură, cu atât căderea va fi una care ne zdrobește.

Ni se spune, în Pateric, că „omul smerit nu are unde să cadă, pentru că el deja se consideră mai prejos decât cei din jur”. Nu se plasează pe un plan superior, ci mai jos decât toată lumea. Omul care se smerește va fi înălțat de Dumnezeu sau de cei din jurul său.

În Pateric ni se spune că unul dintre părinți se ruga lui Dumnezeu să nu-l mai slăvească, ci să îi ia harisma de a face minuni, ca să nu vină oamenii și să îl caute. Cu cât se ruga mai mult ca să nu fie slăvit, cu atât Dumnezeu îl slăvea mai mult în fața oamenilor.

Vameșul se lăsa în milostivirea lui Dumnezeu, nu se considera vrednic de nimic, pentru că știa că primește această vrednicie de la Dumnezeu, nu și-o dă el însuși, cum credea fariseul. Acesta din urmă credea că sursa vredniciei este el însuși, mândria și calitățile lui, faptele lui bune, desprinse de Dumnezeu.

Domnul este smerenie. Dacă suntem în Dumnezeu, toate le vom face cu smerenia necesară, fără să facem caz de ele și să ne lăudăm.

Omul care se laudă și scoate în evidență anumite calități, acelea de fapt îi lipsesc, iar el vrea să compenseze, la nivel psihologic, ceea ce îi lipsește, inducând în eroare pe cei din jur. Vrea să compenseze, prin cuvinte, ceea ce îi lipsește”, a explicat PS Ignatie.

 

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost