A trecut la cele veșnice, la venerabila vârstă de 96 de ani, domnul Petru Cojocaru, unul din ultimii supraviețuitori ai “experimentului Pitești”

Săptămâna trecută a trecut la cele veșnice, la venerabila vârstă de 96 de ani, unul din ultimii supraviețuitori ai “experimentului Pitești”, domnul Petru Cojocaru.

Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 19 martie 2022, de la ora 11.00, în Teregova, județul Caraș-Severin, locul în care domnul Petru Cojocaru a văzut lumina zilei cu aproape un secol în urmă.

Ca și în cazul a numeroși alți foști pătimitori pentru Adevărul Crucii în temnițele comuniste, Dumnezeu a împlinit cu ani de viață, cu lumină, cu seninătate și înțelepciune vremea din tinerețe furată de artizanii urgiei roșii.

Am avut privilegiul să-l întâlnesc de câteva ori și fiecare întâlnire a fost o lecție de viață, mai de folos decât ani de zile de stat pe băncile universităților din timpurile noastre, când “educația” din instituțiile de învățămât superior, mai ales din zona așa-ziselor “științe sociale”/ “europene” / “umaniste”, s-a transformat într-o subtilă re-educare, oarecum mascată dar în ultimă instanță inspirată de același duh demonic și antihristic care s-a dat pe față la Pitești în 48-52.

Trebuie să spun că domnul Cojocaru nu a fost în niciun caz o apariție singulară și că am întâlnit același duh de pace, de lumină, de seninătate, dar și o minte ageră și o luciditate copleșitoare la vârste înaintate și la alți supraviețuitori ai “experimentului Pitești” pe care am avut șansa să-i întâlnesc, dar care sunt Dincolo deja de ceva vreme.

Pentru noi, cei de după comunism și contemporani cu cele mai iscusite vicleșuguri iscodite vreodată pentru stricarea minții și omorîrea sufletului, prezența supraviețuitorilor creștini ai “experimentului Pitești” a fost o dovadă palpabilă a Adevărului Învierii, alături de semnul adeveritor lăsat pentru folosul tuturor generațiilor de oameni din era creștină: minunea coborârii Sfintei Lumini la Ierusalim în fiecare an la Sfintele Paști.

În vremurile acestea iată, nu numai confuze, dar și ticăloase și tot mai sângeroase pe care ne este dat să le trăim, să cultivăm ca pe un tezaur neprețuit memoria acestor sfinți mărturisitori și mult pătimitori. Ei au adeverit și dovedit cu asupra de măsură prin propria viață un Adevăr pe care ar trebui să-l uităm nicio clipă: prin Hristos e cu putiință Învierea omului încă din viața aceasta indiferent de cât de adânc poate fi iadul în care ne nimerim la un moment dat, prin lucrarea proprie sau a altora.

Veșnică pomenire pentru domnul Cojocaru și pentru toți cei care au pătimit pentru Hristos în temnițele comuniste!

Hristos a înviat!

PS. Într-una din poze am pus ce a scris domnul Cojocaru pe prima pagină a cărții sale de amintiri “O viață sub semnul vremurilor” atunci când i-am cerut un cuvânt de folos, cu ocazia, cred, ultimei noastre întâlniri.