Faptul că un bătrân senil a ajuns președinte al SUA arată că nu lumea alege președintele. Tehnic îl alege, dar în realitate acesta este selectat de o cabală care apoi îl împăiază și-l prezintă omului de rând ca singura opțiune. Și omul de rând, spălat pe creier, îl votează. Și uite așa s-a trezit cea mai mare putere a lumii că este condusă de un bătrân senil care ori vorbește prosti, ori uită în mijlocul frazei ce a vrut să spună și o ia pe arătură.
Ultima delcarație tâmpită a lui Biden: „Pentru numele lui Dumnezeu, acest om (adică Vladimir Putin, președintele Rusiei, n.n.) nu mai poate rămâne președinte!”
Acest lucru îl pot spune eu sau orice alt om de rând, dar nu președintele SUA. Pentru că Joe Biden nu vorbește în nume propriu, ci în numele SUA.
În calitatea ta de președinte al SUA poți condamna războiul declanșat de Rusia, poți cere ca armata rusă să se retragă din Ucraina, poți ajuta autoritățile de la Kiev atât cu armament cât și cu informații, dar nu poți spune că președintele ales al Rusiei nu mai poate rămâne președinte.
Poți, în schimb, să lucrezi din umbră pentru debarcarea lui Putin, dar fără să faci declarații inflamatorii, mai ales în mijlocul unui război care-ți dorești, cel puțin declarativ, să nu se extindă. Pentru că, prin declarațiile tale subminezi inclusiv opoziția din Rusia. Aceștia vor fi etichetați ca fiind marionete ale Americii, vânduți Americii etc. Iar asta le va îngreuna lupta de a-l debarca pe Putin.
Dar Biden nu face asta, face exact opusul, inflamează lucrurile. Și asta dovedește că e senil, că vorbește gura fără el și că nu ar trebui să fie în funcția pe care o ocupă.
Acest joc al ” politici democratiei practicata ” in scopul financiar, social , politic al unei grupari nationale sau multinationale prin ” numirea unui actor ” ne costa pe toti , cei simplii cetatenti , ” votantii ” mai putin inspirati in alegerea lor , prin manipularea media , etc ” democratica „. Acum se vad efectele globale ale lumii prin alegerea ” actorului ” , criza alimentara , criza politica , criza militara ” CRIZA ” , care paradoxal o suporta din plin tot ” votantul ” care si-a ales ” democratic ” – ” actorul ” care sa il reprezinte . Poate noul sistem politic care va apare dupa acesta criza mondiala ar trebui sa imprumute ce este pozitiv de la ambele sisteme politice actuale : autocratia versus democratia . , prin promovarea meritocratiei si a controlului ei politic . Acum avem varianta cea mai proasta de care toti suferim prin acesta criza mondiala , paradoxal propagata cu buna stiinta si inversunare sub forma ” rau sub ambalajul binelui versus bine sub ambalajul raului ” .