Av. Marina Alexandru, despre Strategia Națională de Educație Parentală: Aceste proiecte importate din „afară” urmăresc să ne alinieze unor ideologii străine de tradiția noastră

de
Sursa foto: Familia Ortodoxă

În ziua de azi, asistăm la o denaturare totală a tot ceea ce înseamnă firesc, sub egida „interesului superior al copilului”, a „binelui”, „ocrotirii”, „libertății” și „dreptului la sănătate” trezindu-ne, de fapt, în situația în care este alterat sau încălcat însuși dreptul de a fi apărat de către instituțiile administrației de stat, avertizează av. Marina Ioana Alexandru, într-un interviu acordat pentru Familia Ortodoxă.

„Strategia de educație parentală „Părinți educați, copii fericiți”, care se întinde pe intervalul 2022-2030, este o reluare a unui proiect cu care a venit Președintele României în 2018, intitulat „România educată”. La vremea respectivă, proiectul a provocat o inflamare masivă a societății civile. De ce? Mai cu seamă pentru că era în acel an 2018 foarte fierbinte al „Referendumului pentru familie”, care propunea modificarea articolului 48 din Constituția României, în care ar fi trebuit să fie înlocuit cuvântul „soți” cu sintagma „un bărbat și o femeie” în definiția căsătoriei. Ei bine, pentru această sintagmă ‒ „un bărbat și o femeie” ‒ am asistat la un circ național, în care oamenii au fost dezinformați și manipulați.

Revenind la „interesul superior al copilului”, actuala strategie este foarte frumos prezentată. În momentul acesta, ministerul și-a însușit criticile pe care noi le-am adus masiv în anul 2018. A fost modificat limbajul, așa încât în strategie apare acum un discurs lipsit de agresivitate și de extremisme, pentru că proiectul anterior conținea niște inflexiuni extremiste”, explică av. Marina Ioana Alexandru.

Potrivit acesteia, la prima vedere, strategia este încântătoare, dar e foarte plină de capcane.

„Din actuala strategie au dispărut expresii care făceau referire la obligația familiilor de a se adapta noilor ideologii, dar găsim expresii sinonime ale lor, cum ar fi: „să ne adaptăm diversificării”. În continuare, se spune că „reușita educaţiei nu depinde numai de părinţi şi de capacitatea acestora de a exersa aceste competenţe multiple, ci şi de voinţa instituţiilor chemate să valideze şi să valorizeze responsabilităţile şi autoritatea parentală”. Interesant! Ce frumos e spus! Bineînțeles că avem de-a face cu vorbe goale, cu generalități care pot însemna orice și ascunde orice.

Nu mă pot opri să nu fac un comentariu. Toate aceste proiecte importate din „afară” urmăresc să ne alinieze unor ideologii străine de tradiția noastră. Îmi amintesc de acel slogan mult-vehiculat: „Vreau o țară ca afară!”. „Afară”… unde?! Apoi, de ce aș vrea o „țară ca afară”, când din „afară” ne-au venit și ne vin abuzurile și sodomia la care asistăm? Eu am spus că „Vreau o țară ca România!” ‒ „România mea” o vreau să fie model de etică, de moralitate, de bunăstare și, nu în ultimul rând, vreau o Românie creștină, așa cum ne-a dat-o Dumnezeu cel puțin de două mii de ani încoace. Și stau și mă gândesc ce competențe am și ce talanți am, ca să pot să-i pun la bătaie pentru „România mea”! Dacă fiecare dintre noi ar gândi în felul acesta, chiar am reuși să atingem acest deziderat. Vestea bună este că sunt mulți oameni care și-au pus talanții în slujba „României lor”, pentru o țară mai prosperă.

Revenind la Strategia de educare parentală, mi se pare problematică stipularea că reușita educației copiilor „nu depinde numai de părinţi şi de capacitatea acestora de a exersa aceste competențe multiple”. Practic, din proiectul de lege rezultă că noi, ca părinți, nu dispunem de voință în educarea propriilor copii, în schimb, voința îi aparține statului, cu alte cuvinte „depinde de voinţa instituţiilor chemate să valideze şi să valorizeze responsabilitățile şi autoritatea parentală”, a spus Marina Ioana Alexandru.

Întrebată fiind pe ce criterii se va valida și valoriza autoritatea parentală, av. Marina Ioana Alexandru a răspuns

„Nu știm încă, vom vedea. Nu se face referire în acest prim proiect. Ceea ce știm cu certitudine este că vor instrui formatori ce vor veni din partea unor organizații și se vor ocupa de această „educație parentală”. Interesant va fi să vedem care sunt criteriile după care, ca organizație, te poți înscrie ca formator pentru a face educație parentală. Vor primi și ONG-uri creștine care se ocupă de așa ceva? Pentru că noi, cu „Alianța Părinților din România”, vrem să ne ducem și să facem educație parentală! Se pornește deci de la o nevoie reală, existentă la nivelul societății.

O altă întrebare este cum a apărut această nevoie, pentru că, după vom vedea pe tot cuprinsul acestei Strategii de educație parentală, se vorbește numai despre faptul că părinții „nu sunt cum trebuie”, adică nu corespund anumitor standarde. Se stipulează chiar în introducere că „reușita educației nu depinde numai de părinți…”. Deci un anume fel de educație urmează să li se dea părinților. „Susţinerea iniţierii, formării şi dezvoltării competenţelor parentale devine una dintre misiunile pe care statul trebuie să şi le asume”. Interesant! Și când noi vedem, de doi ani și mai bine, că suntem în plin atac furibund la scară largă, când vedem că este instituită cenzura și s-au inversat raporturile, când ești considerat „conspiraționist” dacă spui adevărul, cum să ai încredere în demersuri legislative atât de ambigue?!

În această Strategie națională de educare se oferă și motivarea acesteia, pe baza a ceea ce au constatat ei. Și ce au constatat? Că în România există un număr de legi și reglementări pentru educația și protecția drepturilor copilului, dar nici una nu stipulează nevoia sau obligativitatea educației parentale. Că există o rată crescută a mortalității infantile, că malnutriția și prematuritatea la naștere sunt prezente ca diagnostice favorizante ale deceselor la nou-născuți. Că anumiți copii din familii numeroase care nu au condiții sunt dependenți unii de alții sau de adulți, și atunci se vorbește despre riscul de sărăcie și excluziune socială, despre nivelul ridicat de sărăcie în cadrul populației române, despre o rată crescută a abandonului de familie, despre slaba informare a părinților privind creșterea și îngrijirea copiilor, despre situația copiilor separați de familie, despre o rată crescută a abandonului școlar, despre căsătoriile timpurii, despre vaccinare… Interesant că e menționată și informarea despre vaccinare, care se vrea inclusă în programul de educare parentală. Despre vaccinare se scrie că este „activitatea de imunizare, intervenţia de sănătate publică cea mai eficace, care asigură protecţia atât a individului, cât şi a comunităţii faţă de o serie de boli severe transmisibile”. Se mai constată importanța educației timpurii, numărul copiilor abuzați etc”, a spus av. Marina Ioana Alexandru.

Interviul interal este disponibil aici.

Știri pe acest subiect:

Reeducarea revine. Peste 2,2 milioane de părinți, la cursuri de educație parentală, până în 2030/ Ministerul Educației lansează în dezbatere publică strategia „Părinți educați, copii fericiți”

AUR solicită RETRAGEREA strategiei privind educația parentală. Senatorul Claudiu Târziu: Se încearcă reeducarea părinților și relativizarea valorilor creştine şi tradiţionale ale familiei

 

 

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost