Istoricul Silvian-Emanuel Man neagă informația anunțată de Marius Oprea: Valeriu Gafencu NU a fost găsit încă

Istoricul Silvian-Emanuel Man, președintele de onoare al Ligii Studenților- LS Iași, neagă informația anunțată, recent, pe rețelele de socializare, de către Marius Oprea, privind identificarea rămășițelor pământești ale fostului deținut politic Valeriu Gafencu, supranumit „Sfântul închisorilor”.

Valeriu Gafencu NU a fost găsit încă, subliniază Silvian-Emanuel Man, care a participat la cea mai recentă campanie arheologică de la Târgu-Ocna.

Iată mesajul transmis de Silvian- Emanuel Man:

„În urma unei ipoteze de cercetare lansate de istoricul Marius Oprea, o serie de site-uri au prezentat o ipoteză drept o certitudine, cu titluri atrăgătoare, de tip „click-bait”, în majuscule, din bucurie, analfabetism funcțional, rea-voință sau dorință de a genera trafic pe propriul site.

Osemintele despre care se crede că ar fi aparținut lui Valeriu Gafencu, care au fost descoperite în acest an la Târgu Ocna, sunt, cel mai probabil, ale unui deținut de drept comun sau ocnaș, ori deținut politic dintr-o perioadă mai târzie. Respectivul defunct, deși avea la o analiză antropologică sumară semnalmentele unei persoane tinere, cu vârsta de circa 30 de ani și cu înălțimea aproximativă 175-180 cm (Valeriu având 180 cm), nu este Valeriu Gafencu. Nu este singurul mort înmormântat creștinește (cu mâinile pe piept) descoperit la Târgu Ocna. Unii deținuți au fost înhumați în sicrie improvizate, făcute din șipci de lemn, bătute cu cuie de fabrică (mai mici), dar în general cei politici au fost aruncați direct în groapă și eventual și cu var pe deasupra (pentru cei care aveau TBC în stare avansată). Omul nostru era într-un sicriu, aparent făcut din șipci, or mărturiile foștilor colegi de suferință arată că el nu a fost înhumat astfel.

Într-o carte numită „Trecea un sfânt pe stradă” este relatată o discuție între colonelul Augustin Șleam și sora lui, unde acesta spune că a existat o operație specială de ascundere a mormintelor unor foști deținuți politici. Cum osemintele lui Gafencu nu au putut fi strămutate, drumul de acces spre incinta penitenciarului a fost mutat efectiv peste locul unde a fost el înmormântat: „aşa că am adus şoseaua peste el, este înmormîntat la o mică adîncime, pînă la urmă ploaia şi camioanele îl vor distruge”. Deci, conform acestei ipoteze (mărturii), dacă o luăm ca fiind reală, în locul înmormântării lui Valeriu Gafencu groapa de înhumare trebuie să fie la o adâncime mai mică. Are logică, având în vedere că el a fost înmormântat noaptea, la mijlocul lui februarie, când pământul la suprafață încă este înghețat. Mai mult, acesta trebuie să fie sub drum, iar nivelul drumului să fie intact. Or, mortul nostru a fost înhumat la o adâncime nu chiar mică față de drum, într-o groapă făcută chiar în mijlocul drumului, pentru că din profilul secțiunii arheologice se vedea în mod clar că drumul a fost spart, că s-a săpat în mijlocul lui. Deci conform datelor din această ipoteză, NU este Valeriu Gafencu.

La ridicarea osemintelor a fost găsită sub zona lombară a coloanei vertebrale un obiect metalic similar cu o cataramă care provine de la niște bretele, plus un nasture care poate fi ori de sacou, ori de la sistemul de prindere al bretelelor (cu nasture). După inventarul funerar, nu este omul nostru.

Dar cruciulița? Valeriu Gafencu a cerut ca după moarte să-i fie pusă în gură o cruciuliță de argint pe care o ascunsese la percheziții ca să poată fi identificat. Menționez că regimul penitenciar la Târgu Ocna nu era la fel de strict ca în alte închisori, acesta fiind cu destinație specială pentru bolnavii TBC. Deținuții purtau hainele proprii, iar gardienii nu se atingeau prea mult de obiectele lor. Nicolae Itul, care l-a asistat în ultimele clipe, povestește cum l-a îmbrăcat după moarte cu hainele dispuse de el, cum i-a băgat cruciulița „cu degetul, în gură, pe măsele”, cum i-a legat capul și fața. După moarte, corpul intră în rigor mortis, care durează până la două zile. Două zile a fost ținut trupul lui afară, înainte de a fi înmormântat. Chiar dacă după două zile trupul nu mai este rigid, având în vedere temperaturile din jurul datei de 20-21 februarie, plus faptul că Târgu Ocna este într-o depresiune intra-carpatică, unde este mult mai frig față de media națională, s-au creat condițiile perfecte ca gura să fie greu de desfăcut chiar și după două zile de la moarte când mușchii se relaxează. Să nu uităm că a fost îngropat noaptea, de niște deținuți de drept comun care s-au grăbit pentru că era… prea frig! Mortul nostru nu avea nicio urmă de metal neferos în gură și nici în zona capului.

Unii zic: – Dar sigur i-au scos-o gardienii sau deținuții de drept comun din gură, nu lăsau ei să scape una ca asta!

Fiecare este liber să creadă ce vrea. Eu, însă, cred că așa cum a spus și alte lucruri care s-au legat sau s-au adeverit, Valeriu Gafencu va fi găsit cu cruciulița în gură. Cum a spus el că va fi descoperit și cum au dat mărturile toți cei care i-au fost alături.

Alături de el, au murit și alți tineri, precum elevii Eduard Masichievici și Iosif Merca sau studenții Ion Popșa, Gheorghe Ciobanu, Niță Brașov, Gheorghe Ionescu, Tiberiu Popescu ș.a. sau starețul Gherasim Iscu. Toți cei care au fost uciși, fiind victime ale unor infracțiuni contra umanității, trebuie școși la lumină și identificați. Iar tăcerea cu privire la crimele comunismului, cauționarea lor și neimplicarea reală în căutarea și identificarea celor care au fost uciși pentru că deranjau profund regimul de atunci înseamnă complicitate cu călăii.”

 

Raluca Oanță

About Raluca Oanță

Jurnalist cu peste 10 ani de experiență. A lucrat în presa scrisă și în televiziune. A absolvit Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București; ulterior, a urmat un master de Antropologie și Dezvoltare Comunitară.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost