România, țara care a avut PRIMA rafinărie din lume și primul oraș iluminat public cu petrol lampant (documentar)

România are o tradiție veche în industria petrolieră, cu prima rafinărie din lume, fondată în 1857, la Ploiești, primul oraș iluminat public cu petrol lampant și primele exporturi de benzină, încă din anii 1900.

Extracţia petrolului în România, folosit vreme îndelungată pentru ungerea osiilor la care, pentru iluminatul curţilor boiereşti ori în tratarea unor boli la oameni şi animale, datează din timpuri foarte vechi.

Potrivit istoricului Gheorghe Buzatu, cele mai vechi mărturii documentare despre existenţa unor izvoare de ţiţei se referă la cele aflate în Moldova (ţinutul Bacăului). Un document provenind din cancelaria domnilor Ilias şi Ştefan, fiii şi urmaşii la tron ai lui Alexandru cel Bun, amintea la 4 octombrie 1440 de satul „Lacaceşti pe Tazlăul Sărat, în dreptul păcurei”. După această dată, informaţiile documentare care semnalează prezenţa în Moldova a unor „fântâni de păcură” se înmulţesc. La 1646, exploatările de păcură din judeţul Bacău au reţinut atenţia călugărului străin Bandini, care ne-a lăsat o descriere detaliată a lor, scrie istoricul în cartea „O istorie a petrolului românesc”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009, notează Agerpres.

Începând din secolul al XVI-lea se întâlnesc menţiuni privitoare la exploatările de păcură din Muntenia (judeţul Prahova). Cea dintâi – din 22 noiembrie 1517 – atestă, printre punctele de hotar ale satului Secăreani (azi Ţintea), locul numit „la Păcuri”. Peste numai câteva decenii sunt amintite primele exploatări de ţiţei. Astfel, un zapis din veacul al XVIII-lea certifică faptul că, la 1676, moşnenii din satul Hizeşti-Păcureti, „precum şi părinţii lor (străbunici, bunici şi taţi) au stăpânit, în deplină proprietate, domeniul Hireşti pe care se găseau puţuri de petrol’. Ţinându-se seama de generaţiile pomenite în zapisul citat, reiese că începuturile exploatării petrolului la Hizeşti pot fi coborâte până către 1550.

Tot către mijlocul secolului al XIX-lea se înregistrează o creştere a cererilor de petrol, ca urmare a intensificării consumului de lampant, un subprodus obţinut atunci prin distilarea petrolului brut. Acest derivat a căpătat în foarte scurt timp o largă întrebuinţare, la început pentru iluminatul public, apoi pentru cel casnic. Începând din 1840 se trece la construirea celor dintâi distilerii (Lucăceşti-Bacău), în fapt mici ateliere în care prelucrarea petrolului se făcea în cazane rudimentare.

În a două jumătate a secolului al XIX-lea au intrat în funcţiune primele rafinării dotate cu instalaţii moderne.

La nivel mondial, notează Historia.ro, în 1857, industria petrolieră românescă a stabilit trei premiere:

A fost prima ţară din lume  cu o producţie de petrol înregistrată oficial în statisticile internaţionale. The science of petroleum  certifică în 1938, faptul că România a fost prima ţară din lume cu o producţie de petrol de 275 de tone înregistrată în statisticile internaţionale. A fost urmată de SUA în 1859, de Italia în 1860, de Canada în 1862 şi de Rusia în 1863.

Prima sondă petrolieră comercială a fost construită în România. Primele “instalaţiile petroliere” din ţară au fost pompele de petrol de la Lucăceşti(Bacău). Pompele foloseau o metodă rudimentară de rafinare a petrolului asemănătoare cu cea folosită la obţinerea ţuicii îm cazane artizanale. Prima rafinărie industrială a fost construită de fraţii Mehedinţeanu la periferia Ploieştiului, pe strada Buna Vestire nr.174. Instalaţiile rafinăriei erau destul de primitive, fiind confecţionate din oţel forjat manual. Echipamentul a fost comandat din Germania de la compania Moltrecht. În decembrie 1856, începe construcţia “Fabricii de gaze” de la Ploiesti a lui Marin Mehedinţeanu.

Bucureştiul a fost primul oraş din lume iluminat public cu petrol lampant. Petrolul lampant produs la Ploieşti avea calităţi deosebite:era incolor şi inodor şi ardea cu o flacară luminoasă de intesitate şi formă constantă, fără fum şi fără să lase cenuşă sau compuşi răşinoşi în fitil. Oferta de 336 de lei pentru fiecare felinar elimina orice concurentă. Începând cu 1 aprilie 1857, Bucureştiul avea să fie iluminat cu 1000 de lămpi.

De asemenea industria petrolului din România a înregistrat şi câteva premiere:

  • România a fost prima ţară din lume care a exportat benzină încă din anii 1900.
  • În 1904 se înfiinţează prima şcoală din lume de maiştri sondori la Câmpina . Ulterior şcoala va pregăti şi maiştri rafinori.
  • În 1934, sonda nr.1 a societăţii  Creditul Minieratinge cea mai mare adâncime din ţara în zona de extracţie de la Chitorani(3300m). În 1938, sonda 13 a companiei Astra Română stabileşte un nou record de 3644 de metri în zona de foraj de la Boldeşti.

În anul 1880, producţia  de petrol a României atinge 15900 de tone. Statul român adoptă în 1895 o primă lege a minelor, care deschide drumul capitalurilor străine în industria petrolieră românescă.  Prima mare companie petrolieră a fost Steaua Romană, înfiinţată cu capital german în 1895. În 1897, compania petrolieră construieşte la Câmpina (zona în care Steaua Română deţinea un total de 305 hectare de câmpuri petroliere) cea mai mare şi mai modernă rafinărie din Europa. Capacitatea de rafinare a rafinăriei Steaua Română a fost la început de 1200 de tone pe zi.

O altă companie importantă în industria petrolieră românească a fost Societatea Astra Română, constituită în 1910 (iniţial a fost o modestă fabrică de petrol de la marginea Ploieştiului, fondată în 1880). Între 1910 şi 1947, Rafinăria Astra Română a aparţinut trustului olandez Royal Dutch Shell. Până la începutul Primului Război Mondial se mai contituie şi companiile: Româno-Americana(fondată în 1904 ca filială a companiei americane Standard Oil  deţinută de magnatul  J.D. Rockefeller), Vega(înfiinţată în 1905 cu capital german), Creditul Petrolifer(1905), Concordia(1907), Societatea de Petrol Franco-Română(apare în 1905 şi este considerată cea mai mare infuzie de capital francez de pe piaţa petrolieră românească), Compania franco-română Unirea Aquila(1906).

Raluca Oanță

About Raluca Oanță

Jurnalist cu peste 10 ani de experiență. A lucrat în presa scrisă și în televiziune. A absolvit Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București; ulterior, a urmat un master de Antropologie și Dezvoltare Comunitară.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost