Protest față de organizarea unui târg de iarnă cu patinoar și concerte la Curtea Domnească de la Târgoviște: O impietate adusă memoriei colective, care conservă amintirea voievozilor Țării Românești

Nici nu s-a stins bine ecoul închirierii Trenului Regal pentru o „petrecere mișto cu lăutari”, că o altă veste, din Târgoviște de această dată, ne anunță că autoritățile județene vor organiza mai multe manifestări dedicate sărbătorilor de iarnă la Curtea Domnească, unul din cele mai importante ansambluri de arhitectură din țara noastră, având şi o mare valoare istorică şi artistică.

„Pe scena amplasată în Curtea Domnească, în apropierea Tunului Chindiei, vor urca Trupa Distinto, Zavera Band și Diana Matei& Taraful Cleante. Pe parcursul întregii luni, în Curtea Domnească se vor afla un patinoar, căsuțe cu cele mai bune dulciuri și cele mai frumoase decorațiuni de Crăciun, ciocolată, ceaiuri și alte băuturi calde”, a informat Consiliul Județean Dâmbovița, potrivit presei locale.

Protestul societății civile

Asociația „Târgoviștea restaurată” a transmis, sâmbătă, un comunicat de presă prin intermediul căruia și-a exprimat consternarea față de organizarea evenimentului la Curtea Domnească, solicitând anularea acestuia.

„Asociația „Târgoviștea restaurată” își exprimă consternarea și protestul față de intenția Consiliului Județean Dâmbovița de organizare a sărbătorilor de iarnă la Curtea Domnească de la Târgoviște.

Deschiderea în incinta celui mai important ansamblu monumental medieval al Țării Românești a unui târg de Crăciun (cu tot ceea ce implică acesta din punct de vedere gastronomic, olfactiv și al salubrității), a unui patinoar public și a unei scene pe care vor evolua formații muzicale și chiar un taraf (!!!) de muzică lăutărească, precum și iluminarea și sonorizarea improprii, contrare reglementărilor UNESCO și normelor naționale și internaționale în vigoare referitoare la monumentele istorice, constituie nu doar o impietate adusă memoriei colective naționale și locale – care conservă amintirea marilor figuri ale voievozilor Țării Românești și a deciziilor de o importanță decisivă pentru trecutul acestei țări adoptate în palatele și edificiile reședinței domnești – și o dovadă a lipsei unor elementare noțiuni de istorie și de patrimoniu cultural, dar și un risc major cu privire la integritatea monumentelor pe care nu întâmplător nicio autoritate nu și l-a asumat anterior.

Care ar fi, de exemplu, consecințele declanșării unui incendiu în vecinătatea Bisericii Mari Domnești, cu fresca sa de o valoare inestimabilă, sau a monumentelor începute din vremea lui Mircea cel Bătrân și continuate de Alexandru Aldea, Vlad Dracul, Vlad Țepeș, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, pentru a-i numi numai pe câțiva dintre cei mai importanți? Nicio măsură, oricât de strictă, nu poate garanta că un asemenea scenariu, cu consecințe pe care nicio instituție responsabilă nu și le poate asuma, nu s-ar putea întâmpla în condițiile aglomerației și a prezenței unor mari consumatori de energie electrică, având în vedere și evenimentele recente petrecute nu doar în mai îndepărtata Capitală a Luminilor, dar și la cetatea Râșnov sau mănăstirea medievală de la Nucet, în imediata apropiere a Târgoviștei.

Curtea voievodală de la Târgoviște nu se poate transforma într-un kitsch cultural de cel mai prost gust, într-un bâlci în care se amestecă de-a valma băuturile calde cu taraful, ciocolata cu muzica pop, nici într-o arenă de defilare a colindătorilor care să fie primiți de aspiranții de fotolii voievodale din fruntea județului și a orașului într-o scenografie care aduce în amintire traumele regimurilor dictatoriale recente, condamnate de Parlamentul României, de care speram să ne fi despărțit definitiv.

Supusă unui asediu urbanistic fără precedent, parazitată de chioșcuri, restaurante, terase, blocuri de locuințe și, mai nou, de nocturnele unui stadion care afectează major integritatea ansamblului monumental, Curtea Domnească nu poate deveni ea însăși un soi de local în aer liber, nici scenă de taraf sau platformă pentru a clădi imaginea unor personaje politice locale: aceasta trebuie să rămână deschisă iubitorilor de istorie, vizitatorilor, celor care, asemenea lui Vasile Cârlova, percep aceste ziduri „de cuvinte și de idei izvor”, sau care, precum Grigore Alexandrescu, trăiesc la umbra „mormintelor cu suvenire grele” „gloria străbună şi umbra de eroi”.

Solicităm, prin urmare, anularea cu efect imediat a proiectului Consiliului Județean Dâmbovița „Crăciun la Turn” și repunerea ansamblului monumental în circuitul turistic obișnuit în luna decembrie, iluminarea sa corespunzătoare, potrivit normelor internaționale, și protejarea acesteia față de orice agresiune fonică sau vizuală. De asemenea, adresăm cerința firească ca orice decizii majore care privesc Curtea Domnească să fie adoptate în condițiile consultării reale cu societatea civilă, astfel încât să evităm repetarea unor decizii de o gravitate asemănătoare.”

Istoric

Complexul de monumente ce alcătuiesc Curtea Domnească din Târgovişte reprezintă unul din cele mai importante ansambluri de arhitectură din Ţara Românească şi are o mare valoare istorică şi artistică, conform site-ului muzee-dambovitene.ro.

Prima menţiune documentară internă a Curţii Domneşti din Târgovişte datează din anul 1403, când Mihai I, fiul și asociatul la tron al lui Mircea cel Bătrân, menționează cerinţele casei sale din Târgovişte într-un privilegiu comercial, formulă care se repetă și în 1409, dar și mai târziu și mai tarziu  sub formula orașul domnei mele. O altă menţiune importantă a oraşului este în legătură directă cu cruciada de la Nicopole, când, în anul 1396, un tânăr scutier la vremea aceea, bavarezul Johann Schiltberger, ajuns prizonier al otomanilor după celebra bătălie, va menţiona că a trecut în drumul său spre teatrul de război balcanic şi prin cele două capitale ale Ţării Româneşti, Argeş şi Târgovişte.

Ultimele decenii ale secolului al XVI-lea au adus o schimbare radicală a arhitecturii curții, grație viziunii deschise spre inovațiile Renașterii italiene promovate de Petru Cercel (1583-1585), fiul lui Pătrașcu cel Bun și fratele vitreg al lui Mihai Viteazul, cel care va marca istoria finalului  de secol XVI și începutul celui următor tot la Târgoviște.

Palatul lui Petru Cercel a fost construit în continuarea celui moștenit de la antecesori și era conform cu stilul și cerințele  de confort și siguranță ale vremii sale. Tot acum are loc o separare pe verticală a funcțiunilor palatului, familia domnului locuind la etaj, spre care se putea urca doar pe o scară exterioară bine păzită. De la nivelul locuinței domnești, un coridor exterior făcea legătura cu biserica domnească edificată tot acum, în 1584.

Anii au trecut tumultuos peste reședința domnească și abia în timpul domnei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) aceasta va  mai beneficia de o ultimă reconfigurare.  Readucerea la o nouă strălucire a palatului și bisericilor curții, ca și a altor monumente ale orașului i se datorează tot voievodului martir și soției sale, Doamna Maria. Cel mai mare tablou votiv al unor voievozi din bisericile României se află la Targoviște, în  Biserica Mare Domnească, cea construită la 1584 și  pictată în frescă în vremea lui Constantin Brâncoveanu, între anii 1697-1698, de o echipă de pictori conduși de Constantinos. Peretele vestic al pronaosului pune laolaltă o parte a ctitorilor curții domnești și, implicit,  Târgoviștei: Matei Basarab, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu Basarab, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Radu Șerban, Constantin Șerban, Șerban Cantacuzino și Radu Mihnea.