Tradiții românești/ Colindatul de ceată bărbătească, obicei inclus în Patrimoniu UNESCO

În judeţul Cluj, în zona de munte, se păstrează „colindatul de ceată bărbătească”, inclus în anul 2014 în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO, acesta fiind singurul obicei românesc din perioada Sărbătorilor de iarnă înscris pe această listă, notează Tradiții Clujene.

Conducătorul cetei de colindători, numit taroste sau grăitor, este ales după mai multe criterii, printre care experiența și abilitățile de conducător. Acesta are rolul de a veghea la buna comportare a tinerilor din ceată pe toată perioada sărbătorilor, de a organiza repetiţiile pentru colinde, să vorbească în numele cetei, să „grăiască” sau să „alduiască” colacul și să organizeze jocul.

Obiceiul a fost reconstituit de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, care a realizat un film documentar-etnografic, cu implicarea Grupului tradițional „Mărișana” din Mărișel, a autorităților locale și a parohiei ortodoxe.

La Mărișel, cetele de colindători, alcătuite din câte opt-zece tineri, se formează la începutul Postului Crăciunului, în fiecare cătun în parte. Tot atunci, fiecare ceată îşi alege un conducător. Numit taroste, acesta este ales după mai multe criterii, printre care experiența și abilitățile de lider. Tarostele are rolul de a veghea la buna comportare a tinerilor din ceată, pe toată perioada sărbătorilor, de a organiza repetiţiile pentru colinde, să vorbească în numele cetei, să „grăiască” sau să „alduiască” colacul și să organizeze jocul. Pe lângă grăitor, se alege și o persoană denumită cal, care poartă în desagi produsele primite, ca cinste, de la gazdele colindate.

Pentru a învăţa colinzile, junii se întâlnesc periodic la casa tarostelui. Apoi, în ajunul Crăciunului, se îmbracă în port popular, iar peste umărul drept îşi aşează, în diagonală, o eşarfă tricoloră. La Mărișel, junii poartă căciulă din blană de miel, care, pe partea dreaptă, are prinsă „pana de jun”, compusă dintr-o crenguţă de brad, o pană de păun, un fir de busuioc, un spic de grâu şi o paglică tricoloră. „Această pană simbolizează puterea, bărbăţia, frumuseţea, norocul și bogăţia”, aflăm de la profesorul Ioan Mariș, coordonarorul Grupului tradițional „Mărișana” din localitate.

După amiază, junii se adună la Casa conacului, unde se întâlnesc cu tarostele, calul şi muzicanţii. Casa conacului este o gospodărie cu şură mare, sau un alt spaţiu unde poate fi organizat jocul satului, denumit aici „conac”. „Conacul” se organizează în a treia şi a patra zi de Crăciun şi aici participă toţi sătenii care au primit junii.

De la casa conacului, în sănii trase de cai, junii merg, pentru început, la biserică, unde sunt aşteptaţi de preot, care rostește o rugăciune şi de la care primesc binecuvântarea de a colinda satul. La final, colindă în biserică, apoi trec pe la casa preotului, unde prezintă tot ceremonialul pentru prima oară.

Apoi, junii, insoțiți de muzicanți, încep colindatul și merg de la o casa la alta, pe jos. Umblă toată noaptea, și fiecare ceată de juni își alege un anumit traseu. Ceremonialul junilor cuprinde salutul tarostelui, corinda de intrare, corinda mesei, corinda fetei, tărostitul cinstei, jocul gazdei, corinda uşii şi invitaţia la conac.

La Mărișel, când se ajunge la casa gazdei, tarostele este cel care salută și întreabă: „Gazde bune, primiţi junii?” Apoi, după răspunsul afirmativ, se adresează junilor: „Ziceţi, mă!”.

Și se începe cu „corinda uşii” (la intrarea în casă)

„Veseleşte-te Domm bunu, flori dalbe de măr

Că vă vin şi junii buni.

Junii buni a lui Crăciunu, flori dalbe de măr…”

Când se termină colinda, junii, însoţiţi de muzicanţi, intră în casă, se aşează după masă și încep „corinda mesei”, fără nici un îndemn. La final, tarostele întreabă: „Jupâne gazdă, ai fată de corindat?”. Dacă răspunsul este afirmativ, tarostele întreabă: „Cum o cheamă?”. Apoi se adresează junilor: „Corindaţi-o pe Maria!”. Dacă răspunsul este negativ, atunci roagă muzicanţii să zică un joc. În acest moment, junii joacă toate fetele şi nevestele din casă. Dacă într-o anumită gospodărie trăieşte mama sau soacra tinerei neveste, aceasta este luată la joc de cel mai înalt dintre juni şi se joacă „a cânepii”. Se credea că atât de înaltă va crește cânepa în gospodărie, cât de înalt este feciorul care joacă.

Aproape toate sărbătorile sunt însoțite, în satul românesc, de pâinea ritualică. Astfel, de Crăciun, alături de puterea cu care este învestit textul colindei, colacul reprezintă, în mod simbolic, dorința fiecărui gospodar de a avea roade bogate, înmulțirea vitelor, sănătate și alte asemenea.

De aceea, pe masa încărcată cu mâncare și băutură destinată colindătorilor, colacul frumos împodobit nu lipsește niciodată. Colacul, ca bobul de grâu, devine „fața lui Hristos” sau „pelița lui Hristos”, așa cum este denumit în „mulțămita la colac” rostită de ceata de feciori în cadrul colindatului de Crăciun. Termenul de „peliță” are aici sensul de trup sau obraz, afirmă etnologul clujean Aurel Bodiu.

În desfășurarea datinei colindatului, primirea colacului reprezintă un moment foarte important, care se produce cu deosebită ceremonie, însoțită de urări, denumită „urarea, mulțumirea sau alduirea colacului”. Toți cei din casă, colindători și gazde, stau în picioare, iar conducătorul colindătorilor, numit la Mărișel, jud. Cluj, taroste, mulțumește pentru colac, ridicându-l.

„…Jupânu’ gazdă bine s-o purtat

Șî pă noi ne-o așteptat

Cu mese-ntinse,

Cu lumini aprinse

Șî cu prima cinste

Un colac de grâu, mare șî frumos

Ca pelița lui Hristos.

Da nouă nu ni să pare că nu-i numa’ un colac de grâu, mare șî frumos

Ci că-i stogu’ jupânului gazdă cu tătu

Da nu-i, că de-ar hi, niciun bine nu ar hi, între noi, junii satului

Că de paie ne-am întebgica,

Cu pleava ne-am îneca

Șî numa bine n-am umbla….”

Astfel, la Mărișel, cinstea pe care junii o primesc pentru colindă este alcătuită dintr-un colac mare, un picior de porc, un blid de brânză, bani şi ţuică. Colacii primiți de la gazdă se pun pe „botele cu cioacă” şi sunt purtaţi de la o casă la alta de juni, picioarele de porc şi brânza se pun în desagi şi sunt purtate de „cal”, banii sunt adunați de unul dintre feciori, numit casier, iar din ţuică beau junii, trecând oiaga din mână în mână.

După acest moment, muzicanții mai ziceau un joc sau două, după care se corinda „ a ușii” (la plecare). Tarostele mulţumeşte din nou și invită gazdele la conac (joc).

În prima zi de Crăciun, la amiază, toate cetele de juni se adună la biserică. După slujbă prezintă în faţa preotului şi a credincioşilor o colindă, diferită de cele din ritualul obişnuit, denumită şi verş. Apoi, în faţa bisericii, acompaniaţi fiecare de muzicanţi, junii joacă fetele din sat. Este o competiție în urma căreia fiecare ceată primește din parte participanţilor o ierarhizare în ceea ce priveşte calitatea verşului corindat sau a muzicanţilor.

Colindatul continuă, apoi, până în a treia zi de Crăciun, dimineaţa. A treia zi, seara, începe conacul, adică jocul satului, care ţine două zile şi două nopţi, cu mici întreruperi. La conac participă toţi sătenii care au primit junii și care sunt serviţi cu ţuică, sarmale, brânză, alături de colacii primiţi de juni din fiecare gospodărie. Asadar, cinstea primită se întoarce în mare parte spre cei care au oferit-o, mai puțin banii cu care sunt plătiți muzicanții.

 

 

Spune-ți părerea

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.