Din lumea politicii

Bătălia referendumului s-a încheiat, iar România a intrat în pregătirile proximei confruntări electorale: alegerile parlamentare care bat la uşă. Recent s-a închegat Alianţa România Dreaptă (ARD), menită a se constitui într-o contrapondere la atotputernicia USL.

[Mai mult…]

Măritul crin, când nu-i fudul, e trist că nu e crin destul

Dacă eşti prost, mai bine taci. Dacă nu ştii engleza, mai bine vorbeşti româneşte. Dacă nu ai stofă de Preşedinte nu te aşezi pe scaunul acestuia pentru că te înţeapă, te face să te mişti continuu, dezordonat, să viermuieşti, să dai din mâini ca să acoperi golurile de idei şi de cuvinte, chiar să hăhăi, ca cel căruia i-ai uzurpat acest scaun, să pari o precupeaţă toantă şi intimidată de cei din faţa ei (şi pe care doar distanţa prea mare te opreşte de la a-i bate mârlăneşte pe spate), dar mai ales de cea care a ajuns să fie.

[Mai mult…]

România politică vs. România economică

Ascunsă de fumul dens și înăbușitor al scandalului politic, finalizarea negocierilor dintre Guvenul României și ”Troika” (FMI, BM, CE) – caracterizată a fi un succes de ministrul Finanţelor, Florin Georgescu – reprezintă un element important pentru orice demers sincer și obiectiv de înțelegere în perspectivă a situației reale din România.

[Mai mult…]

România cu „Felinarul roşu” la poartă

Trăiesc senzaţia că m-am transformat, fără voia mea, din cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, într-un locatar de bordel. Sunt martor neputincios la violul practicat de câţiva venetici care călăresc trupul României în văzul întregii Europe, luptându-se între ei pentru a obţine satisfacţia deplină că ţara le este, în sfârşit, supusă, sleită de puteri, tocmai bună pentru a fi vândută primului amator de chilipiruri.

[Mai mult…]

Despre un sinucigaș, o damă de companie și un mediocru hăhăit

Sinuciderea este un pacat foarte grav, cel putin in spiritualitatea crestina europeana, nu este un act de onoare. Incep cu aceasta afirmatie, tocmai pentru a clarifica de la bun inceput cum trebuie privit gestul facut de condamnatul penal Nastase Adrian, care a intors arma spre propria persoana si a incercat sa evadeze din viata aruncandu-se inconstient spre iad.

[Mai mult…]

Criza, USL-ul şi Edmund Burke

Lumea noastră pare, pe ansamblu, întoarsă iremediabil către ceea ce e pieritor: către material. Omul de astăzi nu mai are întrebări legate de existenţă; nici măcar experienţele limită, cele de la pragul dintre viaţă şi moarte şi, mai mult, nici chiar moartea însăşi nu-l mai zdruncină: omul de astăzi are, în ceea ce priveşte existenţa doar certitudini: a fost conceput într-o bacterie, s-a născut dintr-o maimuţă păroasă şi este cumva, nu are importanţă cum, prin ceea ce adună, prin ceea ce consumă, prin satisfacere simţurilor, nepieritor.

De aceea trebuie să aibă. A avea este singurul verb conjugat astăzi de cei mai mulţi. A avea a devenit un verb existenţial. Singurele întrebări ale omului nostru sunt legate de cum, când şi cât din ameţitoarea ofertă a negustorilor de iluzii o să aibă.

Lumea noastră se desparte de trecut într-un mod agresiv, duşmănos: trecutul, înjositor, primitiv, necivilizat, inuman(ist), grosolan trebuie nimicit. El nu ne foloseşte la nimic, ba mai mult, ne complexează, ne tarează. Acolo găsim numai învăţături penibile, aberante despre cine suntem şi cum trebuie să ne comportăm. Trecutul este incorect politic, fundamentalist spiritual, desuet cultural. El este retrograd.

[Mai mult…]

Castelul din spatele cârciumii cotidiene

“Când Don Quijote le spune ţăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că ţăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind şi “creator”, ca şi al Tatălui (Facerea 2,19) castelul cârciumă s-a şi făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e.” (N.Steinhardt – Jurnalul Fericirii)

[Mai mult…]