Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindește sufletul. (Constantin Brâncuși)
Unul dintre atributele principale ale festivalului “Din dragoste pentru frumos”, care are loc în Franța cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române este tematica vastă, aproape covârșitoare, prin care cei care au trudit la realizarea lui au încercat să-și exprime public dragostea față de Dumnezeu și față de cultura românească.
Accesând acest link aveți posibilitatea să răsfoiți câteva pagini ale volumul de față: PREVIEW AICI.
Autor: Octavian Dărmănescu Titlu: Diversiuni lirice Editura: Filos[Mai mult…]Nu ratați volumul „Diversiuni lirice”, de Octavian Dărmănescu!
Un regal de muzică bizantină, un eveniment de suflet desfășurat pe parcursul a două zile la Pitești: Festivalul Internațional de Muzică Bizantină, ediția a II-a. Urmăriți reportajul TVR, din cadrul emisiunii Universul Credinței, între minutele 01:02:02 – 01:09:25. Inedit este și interviul cu maica Mariam Skorda. LINK Fotografii de la eveniment, LINK Un proiect susținut … [Mai mult…]
Lumea noastră pare, pe ansamblu, întoarsă iremediabil către ceea ce e pieritor: către material. Omul de astăzi nu mai are întrebări legate de existenţă; nici măcar experienţele limită, cele de la pragul dintre viaţă şi moarte şi, mai mult, nici chiar moartea însăşi nu-l mai zdruncină: omul de astăzi are, în ceea ce priveşte existenţa doar certitudini: a fost conceput într-o bacterie, s-a născut dintr-o maimuţă păroasă şi este cumva, nu are importanţă cum, prin ceea ce adună, prin ceea ce consumă, prin satisfacere simţurilor, nepieritor.
De aceea trebuie să aibă. A avea este singurul verb conjugat astăzi de cei mai mulţi. A avea a devenit un verb existenţial. Singurele întrebări ale omului nostru sunt legate de cum, când şi cât din ameţitoarea ofertă a negustorilor de iluzii o să aibă.
Lumea noastră se desparte de trecut într-un mod agresiv, duşmănos: trecutul, înjositor, primitiv, necivilizat, inuman(ist), grosolan trebuie nimicit. El nu ne foloseşte la nimic, ba mai mult, ne complexează, ne tarează. Acolo găsim numai învăţături penibile, aberante despre cine suntem şi cum trebuie să ne comportăm. Trecutul este incorect politic, fundamentalist spiritual, desuet cultural. El este retrograd.
“Când Don Quijote le spune ţăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că ţăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind şi “creator”, ca şi al Tatălui (Facerea 2,19) castelul cârciumă s-a şi făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e.” (N.Steinhardt – Jurnalul Fericirii)
Un simpozion ştiinţific care să marcheze 200 de ani de la un eveniment tragic, cu efecte multiplicate în timp, nu poate fi o întreprindere diletantă, cu o organizare superficială. Mai ales că urmau a se întâlni istorici din 10 ţări, care în comunicările lor intenţionau să atingă subiecte foarte diverse, presărate pe o cronologie de trei secole.
29 mai
Cum spuneam. Guzganul rozaliu (de la CTP citire) consideră o prioritate suspendarea lui Băsescu – după ianuarie 2013.
Obsesia literei „P” la domnul Dragnea – motanul încălţat: fost apropiat al „Prostănacului”, domnia sa (probabil ştiindu-se cu musca pe căciulă pentru niscaiva lucruri) urăşte toate profesiile (de preferinţă bugetare) care încep cu „P”: în opinia sa, PDL va fura alegerile locale cu ajutorul profesorilor, poliţiştilor, poştaşilor şi pădurarilor. Da, am ajuns bine, dacă ultimul PROSTĂLAN din România îşi permite să şteargă cu profesorii pe jos şi să ne acuze de hoţie. Asta, probabil în loc de revenirea (promisă de USL a) salariilor la nivelul din 2009.
Numărul pe iunie 2012 al revistei Rost are tema “Ecumenism vs sincretism”, iar dosarul numărului îi este închinat lui Eminescu (incluzînd şi o mică antologie din gîndirea politică eminesciană). Cel intervievat este părintele athonit Partenie (Parthenios), egumenul Mănăstirii Sf. Pavel. În pagina de poezie “recidivează” sonetistul Valentin Dan, iar în cea de proză una … [Mai mult…]
S-a încheiat ce-a de-a doua ediție a festivalului “Din dragoste pentru frumos” (16 – 20 mai 2012) care s-a desfășurat săptămâna trecută în Franța, sub auspiciile Mitropoliei ortodoxe române pentru Europa Occidentală și Meridională (www.mitropolia.eu), cu sprijinul I.C.R. Un festival în care arta, cultura și spiritualitatea creștină au reușit să redimensioneze și să readucă în actualitate valorile autentice care ne hrănesc și ne îmbogățesc trecerea noastră prin această lume.
Acest cuvînt a fost rostit, în rezumat, la lansarea bucureşteană a volumului şi DVD-ului intitulate Să nu ne răzbunaţi! Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia (Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2012), care a avut loc la Sala Rapsodia în seara de 19 mai a. c. şi în cadrul căruia au mai luat cuvîntul monahul Moise (alcătuitorul tulburătorului corpus documentar) şi maestrul Dan Puric (ca de obicei, gazdă exemplară şi complice încăpăţînat al „reacţiunii”). Îl postez aici în forma lui integrală, cu oarecare întîrziere, la sugestia mai multor cititori ai blogului (mai ales că unii dintre cei prezenţi la lansare au răspîndit prin tîrg percepţia lor personală, conform căreia eu mi-aş fi permis „teribilisme” şi „ireverenţiozităţi”, fiind chiar mai antipatic decît mi-am propus să fiu – şi/sau decît sînt de fapt, pentru multele mele păcate). (R. C.)
