Inculpările și condamnările pe baza „legii holocaustului”

O statistică obținută de holocaustiști de la Parchet arată faptul că în perioada 2002–2015 au fost constituite 302 de dosare pentru „fascism“, „legionarism“, „antisemitism“ și „negarea holocaustului“ (însă este de luat în calcul că pentru perioada 2002–2006 ea conține doar cazurile care au ajuns în instanță, ceea ce înseamnă că sesizările penale au fost sensibil mai numeroase).

Din această cantitate de dosare, doar 16 cazuri au fost trimise de procurori în instanță, iar modul lor de soluționare, se spune, nu se cunoaște.

Întrucât documentul nu este reprodus, ci rezumat, prezentat și îmbălsămat pentru utilizare în scopuri proprii, nu putem face o analiză. Este, de altfel, motivul pentru care Alexandru Florian a fost chemat: să ofere o expunere convenabilă, fără însă a ne spune ce rol a jucat, și în care dintre aceste cazuri, institutul pe care îl reprezintă.

Dar faptul că mai puțin de 5,2% din sesizările penale și-au găsit calea către instanță arată că în genere plângerile sunt lipsite de orice temei, chiar în condițiile existenței unei legislații represive față cu libertatea de expresie și a cercetării istorice. La un procent de 94,8% cazuri de neîncepere a urmăririi penale, orice altă explicație cade în fața legilor statisticii. Să facem apoi doar un exercițiu și să ne imaginăm ce campanie de presă s-ar fi dezlănțuit dacă un singur caz real ar fi fost tratat cu lejeritate de autorități!

Articolul ne reamintește că „OUG 31/2002 a fost adoptată cu câteva luni înaintea deciziei NATO de primire a României ca membră a Pactului Nord Atlantic“, adică, pe scurt, că „legea holocaustului“ a fost o condiție neoficială de aderare, plus sugestia că americanii se vor supăra pe noi dacă situația de fapt nu se va schimba.

Totodată, avem convingerea că Institutul Wiesel știe foarte bine și care au fost soluțiile în cele 16 cazuri, dar rezultatele și mai slabe pe acest tărâm îi generează o pudibonderie altfel necaracteristică, fapt confirmat indirect și de acuzația adusă procurorilor și judecătorilor patriei că nu și-au apropriat dogmatica holocaustului („fără o însușire adecvată a spiritului OUG 31/2002 și fără a avea cunoștințe adecvate de istorie recentă“).

După cum aflăm din alt loc de la însuși șeful lui Florian, Radu Ioanid, justiția patriei are, în genere, idei departe de a fi dezirabile, față de care șeful suprem se abține cu greu să nu pronunțe termenii cheie: „fascism“, „legionarism“ și „antisemitism“:

Revenind la ziua de azi, ştie domnul Andrei Pleşu că, în România, Procuratură [sic!] dă NUP pentru indivizi care se afişează în spaţiul public cu termeni ca „jidan“ şi cu negarea Holocaustului în general? Ştie domnul Andrei Pleşu că procurori ai judeţului Ilfov au evaluat în scris [sic!] troiţa legionară de la Tâncăbeşti (foto dreapta) ca având un rol educativ? Ştie domnul Andrei Pleşu că fasciştii noştri autohtoni sunt trataţi cu indulgenţă de autorităţi, iar fasciştii „lor“ cu mai multă severitate? Ştie domnul Pleşu că în anul 2014 din 59 de cazuri de incitare la ură sau discriminare, nicio persoană încriminată nu a fost trimisă în judecată în România? [subl. în text] Cu asfel [sic!] de justiţie doreşte domnul Pleşu să reevalueze sentinţele Tribunalelor Poporului? (Adevărul)

În fine, mesajul global transmis este că noul câmp de acțiune va fi prelucrarea ideologică a organelor de cercetare penală și de justiție.

The following two tabs change content below.
Mircea Stănescu
Doctor în filosofie al Universității București, consilier principal (arhivist) la Arhivele Naționale ale României, Biroul de Arhive Contemporane. Între 1999 și 2002 a efectuat stagii de cercetare în științe politice la Institut d’Études Politiques, iar în perioada februarie‑iunie 2002, un stagiu de cercetare postdoctoral în sociologie politica la Maison des Sciences de l’Homme. A participat cu comunicări științifice la numeroase sim­pozioane și conferințe și a publicat articole in revistele Memoria și Timpul. Este coautor al manualelor de istorie pentru clasele a X‑a și a XI‑a apărute la Editura Sigma în 2005 si 2006. Autor al trilogiei "Reeducarea în România comunistă" apărute la Editura Polirom, a lucrării "Organismele politicii românești (1948-1965)" apărută la Editura Vremea, coautor al lucrării "Procesele reeducării (1952-1960). Statul și dreptul. Instrumente de represiune ale dictaturii comuniste" apărute la Editura Matrix Rom.
Mircea Stănescu

Ultimele articole de Mircea Stănescu (toate)

3 thoughts on “Inculpările și condamnările pe baza „legii holocaustului”

  1. FELICITÀRI pentru acest articol !

    Este o mare, MARE NEVOIE, de astfel de articole unde sà se combatà aceastà lege a rusinii.
    În definitiv, aceastà lege este «si» o lege criminalà, pentru cà ea criminalizeazà dreptul la opinie.
    Prin astfel de « legi democratice » se instaureazà de fapt o dictaturà, la fel ca cea comunistà, care-si doreste sà submineze « la subteran », « piatra, betonul si fundatia bisericii crestine ».

    Mai precis, dânsii, autorii si sustinàtorii acestei legi, stiu foarte bine cà prin astfel de legi, idei si atitudini, lucreazà încet, încet, la distrugerea bisericii Lui Hristos ! Iar dânsii, de fapt, asta si urmàresc, càci àsta este de fapt telul si scopul lor : distrugerea valorilor crestine !

    Dar, din pàcate, ce uità mereu, mereu, dânsii, este faptul cà : HRISTOS A ÎNVIAT !

    De aceea este foarte, FOARTE MARE NEVOIE, de articole îndreptate împotriva acesti legi abuzive.

    Zi bunà si Doamne’ajutà !

    Marian Costache
    Montréal, Canada

  2. Această ministatistică etalată de holocaustiști – acesta este termenul corect, nu „holocuatologi – atestă agresivitatea „institutului” antinațional „elie wiesel”. De aceea, problema nu este doar „legea antilegionară, adică Legea nr. 217/2015, sau a memoriei, cum o numnesc jidanii, ci „sediul materiei”, adică O.U.G. nr. 31/2002, în baza căreia a rezultat numărul celor peste 302 de anchete penale. Deci, aceasta trebuie abrogată. Deputatul naționalist Bogdan Diaconu a înaintat în august 2015 un proiect de lege pentru abrogara acestei criminale O.U.G. nr. 31/2002, dar nu a ieșit nimic. Pentru că nici el nu a mai acționat și nici Parlamentul, care votase în cvasiunanimitate Legea 217/2015, nu ar fi aprobat proiectul lui Diaconu (Bogdan).

Spune-ți părerea