„Bomba” destinată legalizării căsătoriilor unisex în România a făcut fâs la Curtea Constituțională

Argumentele noastre contra ei se pare ca sunt valide

Cauza Coman-Hamilton, care ar fi urmat să „zguduie România”, să oblige la recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex și să zădărnicească referendumul de revizuire a Constituției pentru protejarea căsătoriei cerut de trei milioane de cetățeni, s-a fâsâit.

După mai bine de doi ani, Curtea Constituțională le recunoaște, în spiritul deciziei Curții de Justiție a UE din 5 iunie 2018, exclusiv dreptul la ședere pe teritoriul României celor doi bărbați căsătoriți în Belgia, în aplicarea prevederilor Directivei UE privind libera circulație. CCR nu recunoaște, însă, căsătoria lor și nu alterează nimic din opțiunea legislativă românească în vigoare, care statuează caracterul exclusiv heterosexual al căsătoriei.

Dreptul de ședere și de liberă circulație. Atât!

Precizăm că atât avocatul cuplului Coman – Hamilton cât și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării – ultimul din ipostaza unei agenții a statului pledând contra statului însuși! – ceruseră recunoașterea în România a căsătoriei celor doi. O asemenea hotărâre nu ar fi împiedicat referendumul cerut prin inițiativa cetățenească, dar ar fi complicat mult situația și ar fi sporit presiunile interne și internaționale contra lui.

Un alt aspect important este că nu se face referire la necesitatea de a fi reglementate forme alternative de recunoaștere a legăturii de familie (ex. parteneriatul civil), așa cum se întâmplase în Italia, situație care a dus la decizia CEDO în cauza Oliari și a silit, în cele din urmă, statul italian să legifereze parteneriatele civile.

Aparent, CCR a găsit potrivită argumentația din intervenția „amicus curiae” înaintată de PRO VITA București și de Alianța Familiilor din România.

Spunem „aparent” pentru că dispozitivul deciziei Curții încă nu a fost publicat, dar, cu rezerva necesară, observăm în comunicatul de presă pe care îl avem la dispoziție o concordanță cel puțin parțială cu raționamentul nostru.

Prezentăm mai jos principalele elemente ale intervenției:
(integral aici)

*Statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria între persoane de același sex; prin urmare, rezultă că statele membre sunt libere inclusiv să nu recunoască astfel de căsătorii încheiate în alte state, în caz contrar interdicția putând fi eludată prin încheierea căsătoriei într-un alt stat pentru a fi recunoscută ulterior în statul care o interzice.

*Noțiunile de drept comunitar care trebuie implementate pe teritoriul statului membru sunt concepte cu caracter autonom față de noțiunile desemnate prin termeni similari în legislațiile naționale, pe care nu le modifică, ci doar reclamă ca legea internă să permită aplicarea directivei în conformitate cu conținutul său autonom la domeniul de interes reglementat, în speță la acordarea dreptului de ședere.

*CJUE a statuat că noțiunea autonomă de „soț” din directiva privind libera circulație se referă și la soții de același sex căsătoriți în alte state, dar nu pentru a obliga statele să recunoască această căsătorie în sensul acordării regimului specific soților pe teritoriul său, ci strict în privința circumscrierii sferei persoanelor care au drept de ședere conform art. 2 pct. 2 din Directiva privind libera circulație.

*Dispozițiile art. 277 alin. 2 Cod Civil care interzic recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex, atâta timp cât se coroborează cu cele din art. 277 alin. 4 Cod Civil, sunt constituționale, întrucât nu se opun libertății de circulație și de ședere ale persoanelor menționate în art. 2 pct. 1 și 2 din Directiva privind libera circulație, aflate în ipoteza unor căsătorii între persoane de același sex dar nerecunoscute pe teritoriul României.

Ce arată asta? Că niciodată, dar niciodată, munca făcută cu temeinicie, cu dragoste și cu credință nu este inutilă.

Mulțumim lui Dumnezeu! Și să ne vedem la referendum.

Spune-ți părerea