Popoare și catedrale, nu spitale. Date seci și o întrebare

Nu se poate sa n-aveti prin neam vreun strabunic care sa fi luptat pe fronturile primului razboi mondial. Multi dintre ei atunci si asa au murit. Tineri. Dar sacrificiul lor n-a fost degeaba. Au lasat in urma, in sfarsit, o tara pentru toti romanii. Adica pentru noi.

Pe 25 noiembrie 2018, in an centenar pentru Romania, a fost inaugurata si sfintita Catedrala Neamului, care lor, tuturor eroilor neamului romanesc, si lui Dumnezeu le este inchinata. Adica celor carora le datoram tara.

Eu una m-am bucurat. Este printre putinele lucruri de care ma pot bucura in an centenar. Nu acelasi lucru se poate spune despre destui conationali, in special despre mai tinerii „frumosi si liberi”, cei care de ani de zile ne exaspereaza cu unul din cele mai stupide sloganuri, respectiv „vrem spitale nu catedrale”.

Acum, sigur ca fiecare e liber sa vrea orice. Vrutul nu costa nimic. Si eu imi doresc ca spitalele romanesti, publice sau private, sa arate si sa functioneze altfel. Ce n-am inteles niciodata, insa, e cum anume constructia unei catedrale nationale (pe care demult ar fi trebuit s-o avem) impiedica acest lucru. Daca ne lipsesc spitalele, o retea de infrastructura rutiera adecvata si multe altele, nu e pentru ca s-a construit o catedrala nationala sau niste biserici – care, apropo, se construiesc mai mult din fondurile proprii ale BOR si donatii voluntare ale enoriasilor decat de la bugetul statului – ci pentru ca de cel putin 75 de ani suntem ingrozitor de prost guvernati, iar banii publici dezastruos investiti si alocati.

Si totusi unii o tin pe-a lor cu „vrem spitale nu catedrale”, in timp ce in general nu voteaza, sau daca voteaza, optiunile lor sunt de regula cele mai perdante (gen PSD sau USR) . La fel ca sloganul asta, in contra caruia astazi va voi oferi cateva date la vedere si o tema de reflectie.

O tara ca afara

De exemplu America. Intre noi si America nu se interpun doar un continent si un ocean, ci si un cu totul alt spirit crestin si national.

Pe dolarul american scrie In God We Trust inca din 1864, din timpul sangerosului razboiul civil, care a fost despre principiul biblic (nu doar constitutional) al libertatii si egalitatii in fata Legii. A ramas scris si pe bancnotele de hartie, ca raspuns impotriva comunismului (si Stangii fara Dumnezeu si impotriva lui Dumnezeu) care asalteaza de peste un secol lumea civilizata, dar carora America pana-n prezent i-a rezistat mai bine decat noi.

„One Nation under God” spune juramantul de credinta fata de SUA, care si azi se mai rosteste in destule scoli americane, si cu care se deschid sesiunile Congresului american.

„I pledge allegiance to the Flag of the United States of America, and to the Republic for which it stands, one Nation under God, indivisible, with liberty and justice for all.” (Jur credinta fata de drapelul Statelui Unite ale Americii, si fata de republica pe care o reprezinta, o natiune cu Dumnezeu deasupra, indivizibila, cu libertate si dreptate pentru toti)

O natiune care doar cu Dumnezeu deasupra a putut da lumii, pana azi, cea mai avansata, liberala si durabila forma de democratie, cea mai eficienta forma de capitalism, si cea mai mare putere politica si militara care se intampla sa fie si singura democratica dintre cele care continua sa domine clasamentele mondiale.

Cate biserici are America? Raportat la numarul de locuitori, mai multe decat noi. La acest moment, conform ultimelor date oficiale (de recensamant), SUA are peste 320 de milioane de cetateni. Conform Institutului Hartford pentru cercetarea religiei, in SUA exista 314.000 de biserici, dintre care cateva zeci cu capacitati de peste 2000 de persoane (se califica drept catedrale), ridicate in acest mileniu, si numarul este in crestere. SUA are si o catedrala nationala, in capitala. Cate spitale are azi, in 2018, SUA? Confrom datelor oficiale ar fi 5534, dintre care majoritatea private, toate insumand un numar de 894,574 paturi. Deci, in SUA avem in medie o biserica la o mie de locuitori si un spital la cca 59.000 de locuitori.

In Romania, exista 16.403 biserici ortodoxe la o populatie de cca 20 de milioane. Mai avem 367 spitale publice, 187 private, cu un numar total de paturi de 131.600, din care numai 6600 in spitalele private. Deci, avem un spital la cca 36.000 de locuitori (mai multe decat in SUA raportat la numarul de locuitori), si o biserica la 1250 de persoane (mai putine decat in SUA raportat la numarul de locuitori).

Carevasazica, raportat la mia de locuitori, americanii au mai multe biserici, dar mai putine spitale decat noi. Ceea ce nu i-a impiedicat sa fie ce sunt, si sa aiba unele dintre cele mai performante spitale din lume, care insa sunt in general private. Nu i-a impiedicat sa aiba nici una dintre cele mai prospere si libere democratii. Cam asta despre America, Dumnezeu si catedrale sau biserici versus spitale.

Concluzia? Niciuna.

As avea, totusi, o recomandare. Daca intr-adevar vreti o tara ca afara, poate ca n-ar strica sa incepeti cu ceva inedit: sa ganditi. Adica sa nu mai repetati ca tonomatul sloganuri, ci sa ganditi pana la capat. Cateva exemple: credeti ca in numarul spitalelor  sta bunastarea sau sanatatea unei natiuni, sau in calitatea lor?  Si de unde calitatea mai buna? Sa fie, poate, o chestiune de valori si responsabilitati liber asumate? Sa fie o diferenta de mentalitate? Sa fie medicina privata mai performanta decat cea controlata de stat? Sa fie scoala privata mai performanta decat cea de stat? Si, nu in ultimul rand, o fi de vina Catedrala Neamului ca noua ne place in continuare comunismul (vechi sau nou), adica etatismul, si ca tot mai asteptam ca Statul sa ne elibereze de griji?

Poate daca am avea mai multe, nu mai putine biserici, iar credinta in Dumnezeu n-ar fi doar forma si iluzie … Poate atunci am avea si noi mai multi oameni liberi, care sa gandeasca liber si sa faca ei insisi ceea ce niciodata statul n-a fost si nu va fi in stare – de exemplu scoli si spitale mai performante, nu neaparat mai multe.

Intrebarea

Deschizand newsfeed-Facebook, la o postare despre Catedrala Neamului, mi-au cazut ochii pe urmatorul comentariu al unui tinerel cu freza hip, pe a carui pagina scrie ca actualmente ar locui in Londra, Marea Britanie, si ca ar fi studiat la Scoala Biblica „Cristos pentru Romania” din Cluj Napoca si la Colegiul Tehnic de Comunicatii Nicolaei-Vasilescu Karpen din Bacau:

„Sa ne fi opus terminarii catedralei in acest punct, ar fi fost stupid. Sa ne fi opus inceperii ei, ar fi fost sublim.”

Nu m-am putut abtine si l-am intrebat ce anume ar fi fost sublim daca ne opuneam inceperii constructiei Catedralei Neamului. Raspunsul:

„Eu nu am nimic cu credinta nimanui. Inteleg ca unii oameni au nevoie de o cladire/biserica pentru a se simti aproape de Dumnezeu si respect asta. Dar cred ca fondurile absorbite de aceasta constructie sunt aberante. Singura mea obiectie este cea de ordin financiar. Imi puteti spune ca nu se poate construi o catedrala cu 100.000 de lei. Atunci de ce nu puteam astepta pana rezolvam alte probleme – doar pentru ca si ceilalti aveau catedrale? Am facut-o din orgoliu?

„Sublimul” ar fi venit dintr-o anticipare a nevoilor reale ale acestui neam, de exemplu toaletele din curte ale scolilor de la tara, unde mor copii inecati, paturi pentru marii arsi etc.
BOR avea destule lacase in tara asta si la fel si celelalte culte. In loc sa ne construim fortarete, am putea sa intindem o mana spre ceilalti.
Si nu doamna, nimic nu mi se cuvine, nici macar aerul din plamani. Dar nu imi trebuie sute de milioane de euro ca sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.”

Daca acest tanar are dreptate undeva este ca, intr-adevar, nimic nu i se cuvine, nici macar atentia pe care i-am acordat-o punandu-i intrebarea. Insa i se cuvine indemnnul de mai sus: sa gandeasca. Pentru ca deocamdata el confunda aberatia cu firescul (Stadionul National a costat de doua ori mai mult decat Catedrala, si s-a construit integral din bani de la bugetul public). Confunda orgoliul cu cinstirea lui Dumnezeu, a credintei si memoriei inaintasilor. Confunda nevoile lui – neclar ce nevoie are el de spitale romanesti in Londra, UK – cu nevoia de solidaritate nationala intru credinta crestina;. Si, nu in ultimul rand, confunda sloganul cu realitatea si sublimul cu deficitul de  argumentatie.

Asa se intampla cand vanitatea tine loc de modestie crestina – despre asta vorbim in cazul celor care cu falsa piosenie recomanda „spatii mici de lemn” sau paturi de spital in locul frumusetii monumentale a catedralelor  din lumea larga – , dar mai ales cand nu stii ce vorbesti pentru ca nu stii sa gandesti.

Acestea fiind spuse, intrebarea mea deschisa ramane alta: cum am putea trata eficient lenea mintii? La scoala sau la facultate nu e cazul, din moment ce ele detin monopolul productiei de minti paralizate. La biserica sau catedrala nu vor impricinatii. Ar mai ramane, desigur, la cererea explicita a pacientilor, spitalul, insa de unde atatea spitale, daramite atatia psihiatri …

Spune-ți părerea