Viața este căutarea permanentă a bucuriei din copilărie. Bucurie care se naște din percepția magică a lumii. Aspirația către divinitate nu este nici ea altceva decît năzuința de a reintra în starea de fericire pe care o avem înscrisă în ADN, prin trăirea ei de către protopărinții noștri, și pe care am pregustat-o personal în copilărie.
După ce ieșim din inocență, niciodată sufletul nu ne va mai tresări la fel la frumusețile lumii. Și tînjim după acea stare, în care totul era mister și totul ne bucura.
Sărbătoarea Nașterii Domnului este poate singurul moment în care retrăim, parțial și la o intensitate totuși slabă, bucuria cea dintîi, căci viața noastră este din nou învăluită, pentru o clipă, în magie. Sau, cum frumos spune părintele Pantelimon Șușnea de la Mănăstirea Oașa, ”se deschid Cerurile și Dumnezeu devine vizibil! Necreatul pătrunde în creat, nevăzutul pătrunde în văzut, veșnicia pătrunde în timp.”
În Ajun de Crăciun, vă urez, deci, să vă cuprindă bucuria din vremea inocenței și să nu vă mai părăsească niciodată.
Sărbători cu pace, veselie, aducătoare de mult ajutor de Sus și un An Nou mai bun să vă dea Dumnezeu! La mulți ani!
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024
- România Mare în Europa - 28 ianuarie 2024