În Sfînta şi Marea Miercuri denia aduce în prim-plan două personaje antitetice: Iuda, apostolul devenit vînzător, în care se coace deja gîndul trădării, spre veşnica lui osîndă, şi femeia desfrînată devenită mărturisitoare, ce spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de căinţă şi Îl unge cu mir de mare preţ, spre veşnica ei izbăvire. După evanghelistul Ioan, ar fi fost vorba nu de o desfrînată, ci de Maria, sora Martei şi a lui Lazăr, pe care Iuda o acuză de risipă („Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, avînd punga, lua din ce se punea în ea” – Ioan 12, 6)). E mai probabil, zice Sfîntul Ioan Gură de Aur, că au fost două femei care au făcut acelaşi gest, celebrat de Biserică drept „ungerea din Betania”: Maria şi femeia păcătoasă (identificată de unii cu Maria Magdalena, cea din care Iisus scosese 7 demoni). În această zi, ca şi în Vinerea Mare, credincioşii obişnuiesc să ţină „post negru” (adică să nu pună nimic în gură pînă seara).
- O carte a lui Marcel Petrișor despre Petre Țuțea – Sacerdotul fără parohie - 19 iunie 2019
- BISERICA DE ACASĂ. Anchetă inițiată de revista Formula As - 7 martie 2019
- (Ne)lumea lui „știm noi mai bine” - 1 octombrie 2018
- N. Steinhardt și noua poliție a gîndirii - 5 martie 2018
- La despărțirea de Neagu Djuvara - 29 ianuarie 2018