Foarte curios fapt: mulți dintre cei care evocă protestul-maraton din Piața Universității, din primăvara anului 1990, drept un reper al luptei pentru democrație, o dovadă de sănătate moral-spirituală a tineretului din acele zile, un moment de luciditate colectivă și de demnitate, care ar fi putut da o cu totul altă evoluție, mult mai bună, României în tranziție; ei bine, mulți dintre cei care cred sau afirmă toate acestea sînt împotriva demonstrațiilor de stradă de azi contra guvernului de extracție bolșevică pe care îl avem. Motivația lor este că nu se compară tinerii de azi cu cei de acum 30 de ani, că aceia erau cu icoana lui Eminescu în frunte și cu „Tatăl nostru” pe buze, pe cînd aceștia ar fi spălați pe creier de Școala de la Frankfurt. Eu unul nu cred că diferențele sînt atît de mari. Însă, pînă să ne dumirim asupra acestor diferențe, ar fi util să observăm asemănările.
Întîi că și acum, ca și în 1990, există argumente politice solide pentru protestele de stradă.
Doi, și acum, ca și atunci, pe seama protestatarilor se țes tot felul de legende, de natură să le delegitimeze protestul. Ba că sînt plăți de „agenturili” străine, ba că vor să instaureze anarhia, ba că vor să ia puterea prin forță, ba că nu recunosc valoarea alegerilor libere și democratice, ba că sînt mînați de ideologii primejdioase și compromise (fascismul/legionarismul, ieri, neomarxismul, azi) etc.
Trei, și azi, ca și ieri, împotriva lor se adoptă măsuri coercitive, pentru a-i descuraja.
Patru, forța propagandei contra lor este disproporționată prin comparație cu puterea protestatarilor de a obține ceva.
Cinci, imaginația și umorul protestatarilor de azi, ca și ale celor din 1990, bat de departe orice replică guvernamentală.
Avînd în vedere aceste asemănări, n-ar fi mai nimerit să-i privim mai cu luare aminte, dacă nu cu simpatie, pe cei de azi? N-ar fi mai înțelept să încercăm să vedem dacă nu cumva ne înșelăm, preluînd false etichete și ponegrindu-i, înainte de a-i cunoaște și fără să fi stat alături de ei în nici un moment? N-ar trebui cumva ca din principiu să fim solidari cu ei și în contra unui guvern care s-a dovedit necinstit, prost pînă în măduva oaselor și care a băgat țara în vrie?
N-am nimic împotrivă să se delimiteze oricine de #rezist, să-i numească pe protestatari în derîdere „tefeliști” (de la tineri frumoși și liberi – care în sine îmi pare o definiție corectă, nu o ocară), dar cu argumente solide, pe baza unor fapte irefutabile și mai ales dacă va putea să justifice ticăloșiile cabinetelor Dragnea din ultimii doi ani (că pe alea ale PSD din 2012 pînă în 2016 pare-se că le-am uitat).
În caz contrar, să nu ignore posibilitatea ca, peste puțin timp, să-și dea cu pumnii în cap pentru atitudinea de azi.
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024
- România Mare în Europa - 28 ianuarie 2024