De ce propaganda LGBT nu-și are locul în unitățile de învățământ

Biologic lucrurile sunt extrem de clare, sexul este determinat de prezența sau absența cromozomului Y din codul genetic, dacă ai și cromozomul respectiv ești bărbat, adică de sex masculin, dacă nu ai cromozomul respectiv ești femeie, adică de sex feminin. Acest lucru este valabil în 99,99% din cazuri. Într-un număr extrem de mic de cazuri se poate întâmpla ca un făt să se nască cu organe sexuale atât feminine cât și masculine, adică intersex. Dar aceste cazuri sunt excepții extrem de rare.

Până nu foarte demult era clar pentru toată lumea că sexul determinâ și genul. Doar că de ceva timp stânga așa zis progresivă susține că nu e așa, că genul nu e determinat de sexul cu care te-ai născut, că nici măcar nu exista doar genul masculin și genul feminin ci există o adevărată paletă de genuri, unii au gen fluid, adică în anumite perioade se simt bărbați iar în alte perioade se simt femei. Până la un punct eu chiar îi înțeleg, e treaba lor ce simt și cum se identifică. Problema mea e când încearcă îndoctrinarea copiilor și a tinerilor vulnerabili cu aceste idei.

Toți am trecut prin adolescență, toți ne-am pus întrebări existențiale, toți eram rebeli, toți eram confuzi, toți credeam că le știm pe toate, toți vroiam să ieșim în evidență, toți eram foarte ușor influențabili în perioada respectivă de oricine în afară de părinți. E normal să fie așa, e perioada în care se petrec o mulțime de schimbări hormonale în corpurile noastre. Dar asta nu înseamnă că ne schimbăm din punct de vedere biologic, cromozomial, așa cum susțin propagandiștii LGBT.

Acum să ne imaginăm că cineva ar veni și ne-ar prinde într-o perioadă în care am fi vulnerabili, să zicem că ne-am îndrăgostit de o persoană de sex opus, poate sentimentele au fost reciproce dar ceva s-a întâmplat și ne-am despărțit. În general, în asemenea cazuri, cel puțin unul dintre parteneri suferă, cred că toți am trecut prin asta, știm ce suferință e. Și-n această perioadă vulnerabilă propagandiștii LGBT vor să te educe și să-ți explice că poate genul cu care te identifici nu e genul tău, că de fapt nici măcar nu e adevărat că există doar două genuri, ca pot exista oricâte genuri, că e important să-ți găsești genul care te reprezintă și totul se rezolvă. Adică îndoctrinare clasică.

De aici și până la tragedii care te vor afecta pe viață este doar un pas dacă cineva îți spune că tu de fapt ești diferit față de sexul cu care te-ai născut că ești „femeie în corp de bărbat” sau „bărbat în corp de femeie”, cum zic propagandiștii LGBT. De aici și pâna la operațiile de schimbare de sex, care ar urma să-ți alinieze corpul cu mintea, e doar un pas. Iar consecințele sunt tragice și ireversibile. De notorietate în România e cazul Sorin/Sorina Rațiu, un tânăr vulnerabil care la vârsta de 20 de ani și-a făcut operație de schimbare de sex, devenind femeie deși se născuse bărbat.

Sorin(a) Rațiu în prezent

Iată ce declara la 20 de ani de la operația de schimbare de sex:

Eu mă simt mai mult bărbat decât femeie. Mi-a părut rău după operaţie, era târziu. În veac nu o să fiu o femeie adevărată, chiar dacă vreau să mă schimb, nu o să am copii. N-am avut niciodată prieten şi nu am încercat deloc contact sexual, eu nu o să am niciodată relaţie sexuală ca o femeie. (Adevărul)

[…]

În sufletul meu eu mă simt tot ca un bărbat.

[…]

Eu nu simt nevoia de bărbat şi nici de femeie. Pe mine m-au făcut femeie, m-au operat, dar nu simt eu nevoia de un bărbat cum simte o femeie. Eu mi-am dorit, a fost decizia mea, înainte când eram bărbat mă gândeam ca şi o femeie, că şi un bărbat poate să gândească ca şi o femeie, îmi plăcea mie să mă machiez, să mă rujez, să mă îmbrac în haine de femeie, dar simptome să am nevoie de bărbat nu am avut niciodată. Am încercat să fac dragoste cu un bărbat, îl cunoşteam, bărbat serios, dar n-am avut atracţie. În sufletul meu eu mă simt tot ca un bărbat, că eu aşa m-am născut, dar faptul că m-au operat nu e vina lor, e vina mea, a fost decizia mea, eu m-am dus, am vorbit cu doctorul şi doctorul a zis „Măi copile de ce vrei, că nu se poate, ai să fii nenorocit, n-ai să fii nici femeie nici bărbat”, şi am ajuns rău. (Adevărul)

Și cazuri similare sunt nenumărate. Majoritatea au la bază de cele mai multe ori un abuz pe care l-au suferit în copilărie sau adolescență care-i fac să se urască și să dorească schimbarea cu speranța că astfel vor uita de abuzurile suferite și se vor vindeca. Din păcate efectul este exact invers, pe lângă suferința îndurată în copilărie se adaugă suferința de cauzată de decizia cu efecte ireversibile luată în mod pripit.

De aceea e importantă legea votată în Senatul României prin care se interzice ca în spațiile de învățământ din România să se facă referire la identitatea de gen, „înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”. Trist e că acum e nevoie de legi care să reglementeze normalitatea.

Spune-ți părerea