De câteva zile doamna Maia Morgenstern a ajuns subiect de știri în România. Tema: antisemitismul românilor.
La data de 18 martie dânsa a publicat pe Facebook următoarele:
Sunt felul de om care reacționează post traumatic. Ce-o mai fi însemnând și asta.
Ce vreau să spun este că paralizez în momentul șocului. O fi bine, o fi rău… cine mai știe?
Concret, am fost invitată oficial la o întrunire pentru directori de teatre și instituții publice de cultură, sub genericul „Vocea teatrului licean bucureștean”.
Lucru mare, oficiali. Chestiuni importante la ordinea zilei.
Ajung cu câteva minute mai devreme.
Directori, consilieri, reprezentanți: autoritățile.
Pășesc zâmbitoare către colegii mai mari, să-i salut, să le dau binețe.
Și iată ce-mi aud urechile: „Hai s-o facem așa, jid…” – ooops, eu n-am voie să scriu cuvântul acela (că-mi șterge FaceBook postarea), este permisă doar pronunțarea…
Am încremenit. Ce-ați spus?
Răspunsul a venit promt, relaxat: „Hai, nu te mai supăra. Am spus așa în glumă…”
Nu, nu pot să nu mă supăr! Nu când îl pronunță oameni de cultură. Nu când este pronunțat într-un cadru oficial.
Și nimeni n-a părut deranjat.
În afară de mine, căci am ajuns, normal, să mă simt eu deplasată că m-a lovit o scîrbă fără margini.
Nu. Nu accept! E grav. E urât. Sunt rănită.
Tremur.
Știrea a fost imediat preluată de presa românească, presă care, ca de obicei, nu și-a făcut datoria de a cerceta înainte de a publica. Normal ar fi fost ca ziariștii să ia legătura cu doamna Morgenstern și să o întrebe cine anume a făcut acea afirmație.
Dar nimeni nu a făcut acest lucru, așa că acum planează suspiciuni de antisemitism asupra tuturor participanților la acea întrunire oficială. Poate asta a urmărit doamna Morgenstern? Sau poate nici măcar nu s-a întâmplat ce povestește dânsa, dar a vrut să se auto-victimizeze? Îmi pare rău, dar sunt întrebări legitime atâta timp cât nu a dat nici un nume.
Nu trec nici 10 zile și în data de 27 martie doamna Morgenstern revine pe Facebook cu o altă postare pe aceeași temă:
În mod normal, după primirea unui asemenea email, doamna Morgenstern ar fi trebuit să ia imediat legătura cu autoritățile, e relativ simplu de aflat cine e acel Andrei Illarie. Eu pariez că e un cont fals. Dar nu a făcut asta. A ales Facebook-ul, știa că va avea impact. Observați că emailul a fost primit în data de 27 martie la ora 16:18, prima captură de ecran a fost făcută la ora 16:20, a doua la ora 16:24, iar postarea pe Facebook a fost făcută la ora 16:57.
Ca de obicei, presa din România a preluat imediat postarea fără cele mai elementare măsuri de precauție. Dintr-o mizerie au făcut o știre de prima pagină cu scopul clar de a lovi în AUR. Orice om cu scaun la cap realizează că e o provocare, atât de evident e. Dar nu presa din România care și-a făcut un țel din demonizarea AUR prin orice mijloace. Presă rudimentară, de doi bani, cu credibilitate zero.
Dar acest lucru este și un semn bun, înseamnă că AUR crește și încurcă planurile mafiei care controlează România de 30 de ani.
ce putem spune , simplu , o regie facuta mai buna sau mai proasta , de aumiti ” raspandaci ” privin crearea unui posibil confict , pe baza unor ” interese marunte ” , legate de respectivul eveniment cultural , mare pacat pentru doamna in cauza , sa faca parte din acest joc marunt de interese meschine. doamna in cauza sigur stie tot adevarul ., care are mereu mai multe ” fete „, ca in actorie.