Volumele lui Paul Goma, apărute în „lumea liberă” când scriitorul era interzis în România comunistă, expuse la Muzeul Național al Literaturii Române

Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) organizează, începând cu 24 martie 2021, la sediul din Strada Nicolae Crețulescu 8, „Expoziția Paul Goma – Cărțile adevărului în lumea liberă”, cu prilejul împlinirii unui an de la încetarea din viață a scriitorului.

Expoziția de carte cuprinde volumele lui Paul Goma apărute în „lumea liberă”, când scriitorul era interzis și cenzurat în România comunistă, dar și după 1989, când scriitorul Paul Goma a fost pus în umbră de imaginea „celui mai mare disident român”, se precizează într-un comunicat de presă emis de MNLR.

Vor fi expuse 26 de cărți din colecția scriitoarei Mariana Sipoș, apărute între 1971 și 2020, la prestigioase edituri din Franța, Germania, Olanda, Marea Britanie, Suedia, Italia, Estonia, Japonia.

Cărțile lui Paul Goma au ajuns în ceea ce se numea „lumea liberă” înainte ca autorul lor, arestat și torturat în închisoare, să părăsească România comunistă, salvat de PEN Club și Amnesty International. Acesta va ajunge la Paris pe 20 noiembrie 1977, când avea deja publicate în Franța, Germania și Olanda, la prestigioase edituri, opt traduceri ale cărților sale. În România nu reușise să publice decât volumul de debut, „Camera de alături” (povestiri), apărut în 1968.

Romanul său „Ostinato” (mărturie despre închisorile comuniste pe care le cunoștea din propria experiență de deținut politic la 21 de ani) a fost interzis în repetate rânduri de cenzură și, în cele din urmă, manuscrisul ajunge în Occident (fapt ilegal în comunism), prin prietenul său, etnic german, Dieter Schlesak.

În 1971, „Ostinato” apare la Editura Suhrkamp din Germania, apoi în Franța, la Gallimard. Traducerea în italiană, realizată de Marco Cugno, este oprită, prin intervenția Securității la Editura Rizzolli, unde urma să fie publicată. În octombrie 1971, romanul „Ostinato” este lansat la Târgul de Carte de la Frankfurt. Fiecare carte a lui Paul Goma are propria ei poveste și expoziția deschisă la Muzeul Național al Literaturii Române oferă șansa vizitatorilor de a o descoperi.

Paul Goma s-a născut în ziua de 2 octombrie 1935, în satul Mana, Orhei, Basarabia. Arestat pe 22 noiembrie 1956, când era student al Facultăţii de Filologie la Universitatea Bucureşti, ca urmare a manifestaţiilor studenţeşti anticomuniste declanşate în contextul revoluţiei din Ungaria, este condamnat la doi ani de închisoare (1957-1959), după care, la expirarea pedepsei, i se stabilește domiciliu obligatoriu la Lățești, raionul Fetești (1959-1962).

După eliberare, se reînscrie la Facultatea de Filologie. Revine în 1977 în prim-planul rezistenţei anticomuniste româneşti prin scrisoarea de adeziune la Charta’77 din Cehoslovacia şi prin alte scrisori, declaraţii şi apeluri în care condamnă regimul Ceauşescu. Arestat din nou în 1977, a fost nevoit să plece din ţară, la 20 noiembrie 1977, împreună cu soția și fiul său, Filip, în vârstă de doi ani. A primit statutul de refugiat politic în Franţa, unde a continuat, împreună cu exilul românesc, protestele față de dictatura ceauşistă. În 1996, Paul Goma este decorat de Ungaria prin ambasadorul său la Paris, cu prilejul comemorării a 40 de ani de la Revoluția Maghiară. În România nu i-au fost recunoscute niciodată, oficial, meritele.

Scriitorul s-a stins, în noaptea de 24 spre 25 martie 2020, într-un spital din Paris, la 84 de ani.