Vor mai avea „nevaccinaţii” dreptul la viaţă?

Motto: „Predă-te, atât, şi restul vine de la sine” – George Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru

Este o întrebare legitimă, nicidecum stranie sau funestă. După cum evoluează miraculoasa campanie globală de „imunizare” împotriva flagelului livrat lumii de China, în scurt timp, cei „lăsaţi” nevaccinaţi – dreptul de a alege este de facto caduc – nu prea vor mai putea face nimic. Ca membri ai societăţii. Vor fi nişte paria, nişte proscrişi, aproape suboameni.

Că omenirea se împarte deja între „vaccinaţi” şi „nevaccinaţi” este o realitate, o certitudine omniprezentă. Dacă deschidem televizorul, aflăm că administrarea vaccinului înseamnă „responsabilitate”, „siguranţă”, „revenirea la normalitate”. „Siguranţa” şi „Responsabilitatea” au fost zeificate într-o epocă în care oamenii sunt din ce în ce mai tulburaţi şi înfricoşaţi de pericole.

Orice opinie care pune sub semnul îndoielii adevărurile proclamate de puterea guvernamentală este considerată drept o ameninţare la adresa ordinii, o erezie, un act antisocial şi chiar „terorist”. Despre pluralitate de idei nu mai poate fi vorba, nici măcar pentru a salva aparenţele. Au grijă de aceasta agenţii de influenţă, anchetatori şi judecători deopotrivă, marile conştiinţe din establishment-ul mediatic.

Manipularea conceptuală este indiscutabilă. Deşi vaccinarea este prezentată drept o „opţiune” personală, nimic din ceea ce se petrece astăzi nu susţine această caracterizare. Prin definiţie, „opţiunea” înseamnă „faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilităţi” (cf. dexonline.ro), însă nu există nicio posibilitate de a alege, în fapt nicio alegere. A rămas un singur drept, cel de a te vaccina; orice altceva a devenit secundar sau chiar lipsit de relevanţă.

Dar campania nu este numai despre elogiul „responsabilităţii” şi al „siguranţei” sau despre „a ne întoarce la ceea ce făceam înainte”. Este şi despre beneficiile şi avantajele de care vor avea parte persoanele vaccinate – în detrimentul celor „nevaccinate” – după cum ne anunţă autorităţile repetând cu obstinaţie.

Voi enumera câteva, cele menţionate sau anunţate în comunicatele oficiale. Prezenţă fizică la serviciu, pe plajă sau în drumeţii montane, ieşiri la teatru sau la cinema, acces în restaurante şi hoteluri, participare la evenimente sociale (nunţi, botezuri sau aniversări), la evenimente sportive pe stadioane, deplasări peste hotare – toate condiţionate, în viitorul imediat, de proba administrării vaccinului împotriva Covid-19. După toate indiciile, vor urma: păstrarea sau schimbarea locului de muncă, accesul în universităţi şi şcoli, intrarea în magazine şi supermarketuri, plimbările prin parcuri, grosso modo fiind vorba despre orice comportament care va conduce la potenţiale interacţiuni cu semenii. A se înţelege: cu semenii „imunizaţi prin vaccinare”, adică cei cărora li se va permite să trăiască „liber”.

Din punct de vedere social, autorităţile anunţă că, pentru „nevaccinaţi”, nu vor mai rămâne posibilităţi. În traducere liberă, dacă mai vrei să ieşi în lume, trebuie să te supui administrării celor două doze de vaccin.

Că toate aceste privilegii pentru anumiţi cetăţeni reprezintă expresii ale unui tip nou de discriminare nu încape îndoială. O condiţionare comportamentală care va crea o distincţie netă între cele două categorii – între cetăţenii „responsabili” şi ceilalţi. Adică cei care refuză – din ignoranţă şi bigotism, desigur – să admită cât de nocivă pentru viaţa şi sănătatea celorlalţi este încăpăţânarea de a nu se vaccina.

Cum rămâne cu aceştia, cu „nevaccinaţii”? Vor pierde până şi drepturile pe care până astăzi, chipurile, le aveau. Vor fi, pesemne, „ciumaţii” vremurilor noi. Societatea se va preface că aceştia nu există, iar guvernul îi va surghiuni. Vor fi determinaţi să se retragă şi să înceapă o formă de rezistenţă în munţi? Dreptul la libertate şi dreptul la securitatea propriei persoane (art. 3 din „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”) vor deveni ficţiuni sau reminiscenţe ale trecutului care trebuie şters din memorie. Dar dreptul la viaţă, încă cel mai important drept al fiinţei umane? Sau este şi acesta o „meteahnă burgheză”?

Dragoş Moldoveanu

About Dragoş Moldoveanu

Politolog, eseist, n. 1985. Traducător al volumului „Mişcarea conservatoare”, Paul Gottfried (Ed. Logos, Bucureşti, 2009) şi autor al cărţii "Cesare Borgia. Prinţul Renaşterii (vol. 1)" (Ed. Rost, Bucureşti, 2014). Fondator al Asociaţiei "Institutul pentru Studii Renascentiste".

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


2 comentarii la „Vor mai avea „nevaccinaţii” dreptul la viaţă?”

  1. Scenarii mondiale au mai fost si vor mai fii , important este cat credem fiecare dintre noi in ele .Acum fata de alte timpuri avem internet ,avem televiziunii prin cablu , multe foarte multe multe si nationale si internationale si mai bune si mai rele , dar avem posibilitatea de a ne informa si pro si contra , restul este numai alegerea noastra , adica ” discernamant” unde nici Dzeu nu se implica . Deci , exista o teorie a informatie , al lui Von Newmann , se poate citi pe internet , care spune ca cel care castiga, este mereu cel care neaga , in cazul de fata cel mai repede si cel mai usor ca sa ajungi la ce iti propui , ca un singur cetatean , ca un grup politic sau de alta natura , adica ca o multime defintia cu un scop precis , este sa negi si sa ataci pe cel , sau pe cei care sunt in frunte , indiferent ca sunt ” pozitivati ” sau ” negativati ” , in cazul de fata tema fiind ” CORONA VIRUS ” , restul dupa ce iti atingi scopul , adica ” promovarea ” ta ca grup sau individ , este alta poveste . In concluzie , cu cat stirea este mai socanta , cu atat scopul este atins , privind manipularea , adica ” inforamatie si contra-informatie ” , depinde numai cine o gestioneaza si in folosul cui , AL NOSTRU CA POPOR NICIODATA . Cu respect

Comentariile sunt închise.