Europa s-a împărțit în două în aceste zile, spune istoricul Marius Oprea, comentând îndemnnul președintelui Franței, Emmanuel Macron, privind declanșarea unei „bătălii culturale” cu țările UE din Est, care nu promovează homosexualitatea.
Macron a declarat după summit că trebuie să facem o analiză a ceea ce s-a întîmplat în unele societăţi post-comuniste, care acum „arată valori ce nu sunt ale noastre”.
Aceste valori care nu sînt cele ale lui Macron şi ale celorlalţi lideri vest-europeni sînt de fapt valorile creştine, cele care ne-au ajutat să supravieţuim pe noi, cei din estul fost comunist, explică istoricul Marius Oprea într-o excepțională analiză realizată pentru Mediafax.
„(…) Acum, lupta nu mai este însă cu suveranităţile naţionale, ci s-a declanşat pe frontul dintre statele secularizate şi state în care tradiţia creştină, ca fundament al civilizaţiei europene, se păstrează încă. Iar tema o constituie relaţiile dintre aceleaşi sexe: şi nu e vorba de interzicerea lor, ci de împiedicarea promovării lor în rîndul copiilor, care în fond sînt lipsiţi de apărarea pe care o oferă discernămîntul, în faţa propagandei LGBT.
Dintre cei 27 de lideri ai statelor UE, numai 17 au semnat o scrisoare comună, adresată şefilor instituţiilor europene şi secretarului general al ONU, Antonio Guterres (invitat la summitul european), în care insistă asupra necesităţii respectării „valorilor europene”, dar nu se referă la cele creştine de odinioară, ci la drepturile persoanelor LGBT.
Imediat înaintea summitului în care a fost „pus la zid” Viktor Orban, premierul olandez Mark Rutte a cerut Ungariei să respecte drepturile homosexualilor, sau să iasă din UE. Ştiind foarte bine că n-o poate da afară. Dintre ţările foste comuniste, au semnat scrisoarea numai Estonia şi Letonia, iar Polonia şi Slovenia l-au susţinut explicit pe premierul ungar. Falia s-a creat.
Postul de televiziune Euronews observa că e vizibilă diviziunea clară Est-Vest, pe tema LGBT şi a promovării sale ofensive.
„Falia” lui Huntington a apărut unde nimeni nu se aştepta: în interiorul Europei, între partea sa atee şi secularizată şi partea ei atasată valorilor creştine. Care, nu se ştie de ce, sînt trecute acum cu vederea, faţă de situaţia din momentul clădirii Europei naţiunilor, aşa cum o vedea în urmă cu peste şase decenii creştin-democratul Konrad Adenauer.
Europa îşi uită, în goana de a se alinia noii ideologii a „corectitudinii politice”, propriile ei valori fondatoare. Se pare că acestea mai sînt păstrate numai în statele noi ale Uniunii, state care au cunoscut forţa destructivă moral a propagandei marxist-ateiste.
Macron spunea după summit că trebuie să facem o analiză a ceea ce s-a întîmplat în unele societăţi post-comuniste, care acum „arată valori ce nu sunt ale noastre”. Aceste valori care nu sînt cele ale lui Macron şi ale celorlalţi lideri vest-europeni sînt de fapt valorile creştine, cele care ne-au ajutat să supravieţuim pe noi, cei din estul fost communist”, explică Marius Oprea.
Potrivit acestuia, marxismul continua şi continuă să fie încă o adevărată religie, pentru mulţi dintre intelectualii, formatorii de opinie şi politicienii occidentali.
„Ceea ce a făcut Ungaria, interzicînd propaganda pro-LGBT în rîndul minorilor pare, pentru noi, cetăţeni ai estului european, o decizie logică şi morală. Dar care e de neînţeles pentru Occident.
Trăim în două Europe. Abia acum vede Macron ceea ce noi ştiam că există demult: o diviziune Est-Vest, care priveşte doar problema homosexualităţii, crede el.
De fapt, această falie e mult mai diversificată şi mai adîncă. Porneşte de la suveranism, stat naţional, valori creştine. Homosexualitatea este apendicele cel mai vizibil al diferenţei. Macron se întreabă ce credibilitate vom mai avea, dacă acceptăm ca aceste valori să fie subminate în interiorul nostru? Cum le vom mai putea spune atunci albanezilor, sîrbilor, să facă un efort pentru statul de drept, pentru a intra în UE.
Uniunea Europeană îşi contrazice însă, prin asemenea retorici, propria ideologie fondatoare: acceptarea diversităţii. O diversitate care poate însemna şi să nu fii de acord cu promovarea homosexualităţii în rîndul minorilor. Şi îşi contrazice şi dreptul fundamental al subsidiarităţii, prin care statele europene îşi pot făuri propriile politici naţionale.
Întrebările retorice şi temerile occidentalior faţă de „conservatorismul” categorisit drept ”iliberal” al estului şi centrului european îmi aduc aminte de şocul pe care l-am trăit eu, dar şi alţii, imediat după Revoluţie, cînd am luat contact direct cu o altă lume.
Un contact mediat de ţigările Bastos sau pantofii italieneşti din piele întoarsă cu talpă de plastic ”Gregorio Rizo”, care se bucurau de o pompoasă reclamă la Televiziunea Română devenită brusc Liberă. Era pentru mine o lume străină cu totul, de cozile care se formau cu o lună în urmă, în noiembrie sau decembrie 1989, pentru diferitele produse, de la salam de vară la hîrtie igienică, de la apă minerală la vodcă poloneză.
Acelaşi şoc cu cel faţă de lumea occidentală, acum faţă de propaganda LGBT, dacă ne întoarcem la rădăcinile istorice ale unui impact similar, l-au resimţit părinţii celor trimişi la studii acum două veacuri din Principatele Române, cînd şi-au văzut odraslele întoarse acasă, îmbrăcate în straie nemţeşti, adică pantaloni în loc de şalvari şi haină în loc de caftan. Noua modă ”franţuzească” a fost multă vreme obiect de batjocură şi alegerea nu sa produs atît de uşor ca în zilele noastre. Alecu Russo, întro superbă povestire intitulată ”Iaşii la 1830”, descrie pe larg acest impact.
Dar n-a durat mult şi ”Bonjurişti” sau nu, acea generaţie de tineri au avut puterea să schimbe lumea, pentru că lumea nu se schimbă întotdeauna prin puterea armelor. Au făcuto chiar şi numai îmbrăcînduse altfel decît vechii stăpîni de la Stambul, pe care iau imitat o bună bucată de vreme părinţii, bunicii şi străbunicii lor. Straiele lor au provocat acelaşi şoc pe care îl provoacă acum promovarea homosexualităţii în societăţi ataşate de valorile creştine.
Stă şi în puterea comunităţii LGBT să fie acceptată ca parte a normalităţii, dar asta nu se poate realiza prin ordin, şi nu dintr-o dată. E ceea ce Macron şi ceilalţi lideri din vestul Europei se fac, de fapt, că nu înţeleg. Istoria şi civilizaţia nu se schimbă prin directive.
În faţa credinţei creştine, care condamnă sodomia, Bruxelles-ul nu poate avea de ales decît să dea o nouă directivă, spre a se dărîma bisericile. Dar asta ar însemna, într-adevăr, începutul ruperii Europei. Războiul n-a început încă, doar s-au conturat taberele. Politicienii noştri, care ezită în alegere, nu vor avea încotro şi vor trebui să admită că românii, în marea lor majoritate, mai cred în Dumnezeu”, a precizat Marius Oprea în editorialul pentru Mediafax.
Analiza integral este disponibilă aici.
- Mitropolia Basarabiei: Sfânta Lumină de la Ierusalim va fi adusă la București, Chișinău și Iași, cele trei capitale românești cu importanță istorică deosebită - 25 aprilie 2024
- In memoriam Ion Gavrilă Ogoranu. Lansarea romanului „IUDA”, scris în anii rezistenței din munți - 25 aprilie 2024
- Viktor Orban, la conferința CPAC de la Budapesta: Ordinea mondială liberal-progresistă ar putea fi înlocuită în acest an cu una suveranistă - 25 aprilie 2024
Propaganda LGBTQUI-SIDA ar trebui interzisă. Au început cu apelul la ”toleranță” prin dezincirminare. Am zis fie, și am dezincriminat. De acord cu asta, atâta timp cât ce fac e viața lor privată. Dar după dezincriminare deja au prins gustul suportuli LEGAL pentru deviațiile lor sexuale și apoi au cerut sprijin, și aprobare, și de la simpla dezincriminare până la ”mândria” perversiunilor și a deviațiilor sexuale nu a fost mult. Trebuie să spunem STOP acestui fel de ”toleranță” față de orice comportament deviat sexual.
Lucrurile firești au nevoie de sprijin și de promovare, nu deviațiile sexuale și ”genurile” lor fluide.
Eu mi-am permis ca la postarea din partea Flickr pentru luna ”mândriei” să pun un comentariu scurt în care spuneam că ”mândria e de la diavol” și am primit avertisment din partea echipei STASI din partea Flickr că trebuie să respect termenii și condițiile ”toleranței”. Dar a spune un adevăr acum se numește ”discursul urii”.
Sodomia și alte deviații sexuale nu vor fi niciodată ceva normal, pentru că ar însemna să redefinim normalitatea, Iar asta ar însemna rescrierea istoriei și a realității într-un stil orwellian de tip „1984”.