Președintele Iohannis, în conferința de presă prilejuită de Summitul Inițiativei celor Trei Mări la Sofia, n-a făcut decât să citească o listă de proiecte pe care cineva i-a înmânat-o. În mod evident, pe Iohannis acele proiecte îl interesează cam tot atâta cât îl interesează ce au mâncat ieri (dacă au mâncat) copiii unui miner de la Crucea sau Lupeni. Iar de înțeles, le înțelege cam tot atâta cât înțelege problemele poporului român pe care îl conduce nominal, dar cu care nu are practic nimic în comun – decât că trăiește din munca acestui popor.
Dacă pe dl Iohannis l-a interesat ceva la acest Summit, a fost doar propria imagine. Adică, mai pe românește, poza propriei persoane, alături de președinții statelor din regiune. Atât.
Proiectele de transport, energie, digitalizare propuse de România în cadrul I3M (Via Carpatica, Rail-2-Sea, TRACECA, FAIRway Danube) sună bine, dar din păcate continuă să rămână pe hârtie. Singurul proiect care a făcut progrese este cel care servește interesele Ungariei și Austriei (BRUA): conducta care va duce acolo gazele românești din Marea Neagră.
Dacă pe Iohannis l-ar fi preocupat cu adevărat aceste proiecte, atunci i-ar fi cerut protejatului său, premierul Cîțu, să coreleze aceste proiecte cu PNRR-ul, care are și bani pentru implementarea lor.
Din păcate, dl. Iohannis nu este capabil de o asemenea viziune. Dublul său mandat prezidențial se va încheia la fel de steril cum a început: cu zero realizări.
Istoric vorbind, din perioada comunistă, țările Europei Centrale și de Est (ECE) au moștenit o stare fragmentată. Ele rămân deconectate între ele prin infrastructuri de transport și energie, mai ales pe axa nord-sud (ele sunt mai bine conectate pe axa est-vest, datorită interconectării cu Europa de Vest). Decalajele economice și disparitățile din infrastructură, energie și digitalizare între aceste țări și vestul Europei sunt atât de mari încât depășirea lor ar necesita investiții estimate la 1,15 trilioane euro. În 2020 s-a lansat și un fond de investiții care să permită realizarea concretă a generoaselor idei promovate de I3M.
O rezoluție bipartizană a Congresului SUA explică sprijinul american prin dorința de a „contracara influența malignă a Chinei și Rusiei în zonă” (a Rusiei prin dependența energetică; a Chinei prin oferta de modernizare a infrastructurii feroviare și rutiere prin inițiativa „Belt and Road” și prin prezența agresivă a sectorului chinez de telecomunicații).
Cât despre implicarea Comisiei Europene, ea este explicată prin interesul de a reduce disparitățile și a crea o Uniune mai coezivă.
Problema este că proiectul Trimarium (I3M) nu se suprapune intereselor și viziunii franco-germane pentru regiunea ECE, mai curând dimpotrivă. Majoritatea celor 12 țări implicate nu fac parte din zona Euro, dar din punct de vedere economic sunt partea cea mai dinamică a UE. Proiectul I3M nu este integrat de facto nici cu strategia NATO în regiune, el funcționând în afara acesteia.
Acestea sunt explicațiile realului dezinteres al președintelui Iohannis față de acest proiect, care altminteri ar fi extrem de benefic pentru România.
Dezinteres care, de altfel, se extinde la tot ce este românesc și nu poate contribui direct la cariera lui politică. O carieră presărată cu zerouri.
ANDREI DÎRLĂU
- Standardele de mediu alungă fermierii olandezi din țară - 19 aprilie 2024
- Promovarea simbolurilor identitare, INTERZISĂ în universități. Ce prevede noul Cod de conduită - 18 aprilie 2024
- Premierul Viktor Orban, despre NatCon, conferința cenzurată de la Bruxelles: Europa face echilibristică pe graniţa dintre libertate şi opresiune - 18 aprilie 2024
Portretul Tovarășului Klaun Johannis trebuie să înlocuiască icoanele din școli. Iar lângă el curcubeul LGBTQUI-SIDA.