Botoșani: Industria glorioasă, transformată în ruine și abandonată, în ultimii 30 de ani

Botoșani, locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume, se confruntă astăzi cu lipsa industriei, lipsa locurilor de muncă, viață la limita supraviețuirii pentru mii de cetățeni, precum și absența oricărei perspective de viitor pentru tinerii orașului, scrie Botoșăneanul.ro.

În 1990, aproape 40.000 de botoșăneni munceau în fabrici și pe șantiere, notează sursa, citând informațiile prezentate de prof. Vasile Nimigeanu în lucrarea „Industria municipiului Botoşani în secolul al XX-lea”.

Aflăm, astfel, că în Botoșani existau fabrici de textile, uzine producătoare de mașini agricole, fabrici de betoane sau Plafar, sursă de materii prime pentru fabricile de medicamente din țară, dar și un important exportator.

Electrocontact

Emblemă a industriei botoșănene a fost Electrocontact, scrie sursa citată. Construită în perioada 1973-1985 (pusă în funcțiune în anul 1975), uzina producea echipament electric pentru minele de cărbune din fostul CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), dar și aparataj electric pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă.

La căderea comunismului, uzina avea încă un uriaș potențial, având în vedere că în anul 1990 aici activau aproape 6.000 de salariați.

Mecanica

Întreprinderea Mecanica, fosta Fabrică de Șuruburi, deținea peste 40.000 de metri pătrați de teren. Înființată în anul 1974, fabrica a fost achiziționată în 2005 de Subex Bacău, pentru ca ulterior, în 2009, să transfere activitatea pe o altă unitate – Mecanica SA Bacău, fuzionând în 2012 cu Subex Bacău. Nu va mai funcționa decât încă patru ani, pentru ca în 2016 să își sisteze definitiv activitatea.

Fabrica de Aparataj Electric

Tot în Zona Industrială, un proiect de extindere a Întreprinderii Electrocontact a fost abandonat. Este vorba despre Fabrica de Aparataj Electric de mare putere, care ar fi trebuit să producă începând cu anul 1991. Cu 600 de cadre tehnice înalt calificate la nivelul anului 1989, fabrica era pregătită să preia noua investiție, însă totul a fost abandonat.

Forma 

Abandonată a fost și fosta întreprindere producătoare de mașini agricole – Forma, care în perioada 2002-2004 vindea primele 15 tractoare pentru fermieri.

Becona

În ruină a ajuns și fosta Fabrică de betoane Becona (numită o vreme și Fabrica de Case). Potrivit specialiștilor, fabrica avea în 1989 capacitatea de a realiza, în numai trei săptămâni, un bloc cu 4 etaje.

În Botoșani, s-au construit peste  20.000 de apartamente în mai puțin de două decenii, în perioada 1970-1990.

Mecanex

Mecanex, fosta fabrică de pompare IUPS, a fost înființată în 1972, fiind la vremea ei începutul dezvoltării industriei grele a Botoșanilor, „dezvoltare care a continuat cu Electrocontact, Întreprinderea Mecanica, Întreprinderea de fabricare a izolatorilor de sticlă, Întreprinderea de articole tehnice de cauciuc și Forma (Întreprinderea de utilaje pentru mecanizarea agriculturii)”.

Plafarul

În zona industrială găsim și Plafarul, care era a doua filială de producție din România, cu profil achiziție, prelucrare, ambalare și desfacere plante medicinale. A fost sursă de materii prime pentru fabricile de medicamente din țară, dar și un important exportator. A fost unul dintre cele mai cunoscute branduri românești.

Înființată în anul 1948, a devenit trust în 1975 și regie autonomă în 1999, an în care societatea Plafar avea la unele plante medicinale stocuri pentru 50 de ani.

După anul 1989, Plafar Botoșani nu a mai făcut față concurenței pe piața externă.

Uzinele Textile Moldova

Mai amintim și Uzinele Textile Moldova, înainte de 1989 un adevărat colos industrial cu peste 10.000 de angajați. Sau Integrata de In și Cânepă, demolată pentru a face loc unui supermarket, dar pe frontispiciul căruia a rămas lucrarea în mozaic realizată de Constantin Piliuță.

Regres ireversibil?

Șocul cel mare avea să vină însă în anul 1989, an ce aduce, odată cu criza economică generală, și restructurări și privatizări rapide. Pe lângă acestea, își face simțită concurența (internă și externă) care va duce la diminuarea activității în unele unități sau chiar închiderea altora.

„S-au închis: Uzinele textile Moldova (de prelucrare a bumbacului), Integrata de in, Întreprinderea de articole tehnice din cauciuc, Întreprinderea de prelucrare a lemnului, Abatoarele şi secţia de conservare a cărnii de la Răchiţi, Întreprinderea de prelucrare a legumelor şi fructelor, Fabrica de nutreţuri combinate, Plafarul şi unele secţii ale industriei construcţiilor de maşini”, precizează prof. univ. Vasile Nimigeanu, potrivit sursei citate.

 

 

Raluca Oanță

About Raluca Oanță

Jurnalist cu peste 10 ani de experiență. A lucrat în presa scrisă și în televiziune. A absolvit Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București; ulterior, a urmat un master de Antropologie și Dezvoltare Comunitară.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Un comentariu la „Botoșani: Industria glorioasă, transformată în ruine și abandonată, în ultimii 30 de ani”

  1. Totul e ”made in China”, că E IEFTIN. Nu mai contează nimic altceva. Ce relevanță are faptul că în China există sclavie la locul de muncă și multe alte mizerii pe care ”progresiștii” le ignoră?

Comentariile sunt închise.