O tăcere asurzitoare

Am citit știrea despre practicile homosexuale între elevii de 10 ani dintr-o tabără școlară și nu pot să nu-mi exprim opinia, mai ales că- Slavă Domnului!- mi s-a dat această ocazie.

Este o opinie avizată, opinia unui părinte și credincios al acestei Biserici a lui Hristos din acest spațiu românesc.

Colcăie taberele de așa ceva, iar de vină este TĂCEREA și COMODITATEA.

Tăcerea și comoditatea părinților care permit încă de la vârste fragede, de 8-12 ani,  accesul copiilor pe internet. Îi lasă cu telefonul in mâna, jucându-se tot felul de jocuri, YouTube, tiktok, doar pentru a avea ei liniște la mese, la terase, în case, apoi, aruncă vina pe educatori și profesori, că- probabil- nu sunt în stare cadrele didactice și școala să îi protejeze. Părinții fug de greutățile si responsabilitățile părintești si pun copiilor telefoane în mâna încă de la opt ani, tot părinții se mândresc că ei gândesc liber, fiind- de fapt- manipulați că homosexualitatea este ceva cool, că o căsătorie între homosexuali e un drept și e normal, că schimbarea sexului chiar și la minori e ceva normal și e un drept al copilului, că alegerea de a face avort este un drept.

Poate părinții au vina lor că sunt în bătaia vântului tehnologic și ideologic, dar unde este Biserica mărturisitoare a lui Hristos?

Tăcerea și comoditatea conducătorilor văzuți ai Bisericii Ortodoxe Române care nu se folosesc de puterea cuvântului prin predicile de duminica de la Sfintele Liturghii. Se tace groaznic, nu se scandalizează nimeni. Creștinii își văd de treburile lor și vorbesc, duminica, pe la colțuri despre problemele reale ale oamenilor: păcatul homosexualității, al avortului, despre tehnologie și clasa politică conducătoare.

Conducătorii Bisericii au grijă să asigure tablete și laptopuri în zone defavorizate, au grijă ca Biserica să fie „eco-biserica”, desigur, pe lângă momentele de sărbătoare și explicație standard a unor texte biblice. Dacă, deocamdată, nu se poate face ceva viabil și văzut, prin proiecte și folosirea unor resurse materiale în școli și parohii, să ne folosim de armele duhovnicești: rugăciunea, postul și mărturisirea adevărului prin viu grai urmate de fapte.

Biserica nu oferă alternativă, reperul pentru cei aflați în bătaia cuvântului, și acesta este Adevărul care este Hristos și care se cere și este imediat necesar să fie mărturisit prin cuvânt, cu voce tare, nu online, nu prin webinare, nu prin conferințe online, sinaxe online, nicidecum(!), ci prin puterea cuvântului prin viu grai și față către față.

Biserica, am mai spus-o, are toate pârghiile de și este în vocația ei să le folosească pentru mărturisi adevărul, cu ajutorul Adevărului. Iar adevărul este că homosexualiatea și avortul sunt păcate de moarte.

Desigur, nu generalizez, sunt câțiva oameni politici care nu tac care nu tac și încearcă să schimbe ceva la nivel politic, câțiva oameni care se luptă cu resuersele proprii, câteva organizații, instituții școlare, adevărate oaze și redute ale normalității și unei adevărate educații în spirit creștin și național și o fac foarte bine.

Însă, putem să fim de mare ajutor pentru aceștia dacă și noi ca părinți, impulsionați fiind de preoții noștri (cu crucea în frunte) am avea o altă atitudine în fața acestor probleme atât de dăunătoare pentru copiii noștri și, mai ales, pentru sufletele copiilor noștri.

MARIUS CÂRCIUMARU


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost