Spania este, probabil, cea mai progresistă țară din lume, sau cea mai feministă, după cum susțin comuniștii din partidul Podemos, parteneri în guvernarea socialistă. În urmă cu 50 de ani, nu era așa; când a venit democrația, Spania era o țară conservatoare. În anii ‘80, când socialiștii au ajuns pentru prima dată la putere, vicepreședintele Alfonso Guerra a afirmat că, în urma guvernării socialiste, Spania va fi de nerecunoscut. Adevărul este că așa stau lucrurile.
Stânga și-a pus în aplicare agenda progresiv și într-un mod din ce în ce mai radical, odată cu guvernul lui José Luis Rodríguez Zapatero (2004-2011). Din această perioadă, aș vrea să vorbesc despre două legi fundamentale în procesul de distrugere a națiunii spaniole. „Legea împotriva violenței de gen” și „Legea memoriei istorice”.
„Legea împotriva violenței de gen” (2004) a fost creată pentru a „preveni” uciderea femeilor de către actualii sau foștii parteneri. Această lege inversează povara vinovăției, adică persoana care face plângerea nu trebuie să dovedească faptul că plângerea este adevărată, ci inculpatul este cel care trebuie să-și dovedească nevinovăția! (Aceasta s-a realizat ulterior cu „legile LGBT”: persoana acuzată de homofobie este cea care trebuie să-și dovedească nevinovăția).
Modus operandi: arestarea automată a bărbatului, fără niciun fel de verificare și fără respectarea prezumției de nevinovăție, și predarea acestuia către autoritatea judiciară. Numeroase astfel de situații se petrec vinerea, astfel încât acuzatul să nu poată fi adus în fața unui judecător până luni și, prin urmare, să rămână după gratii întregul weekend. Prin această lege, au fost majorate pedepsele pentru vătămări corporale, rele tratamente, amenințări sau constrângere – în cazul în care agresorul este bărbat.
Mai mult, au fost adăugate ulterior și alte măsuri preventive, una dintre acestea fiind că tații care sunt acuzați de violență de gen nu își pot vedea copiii decât abia după proces, ceea ce înseamnă o perioadă de câteva luni.
Pentru feminism, ideologia din spatele acestei legi, aceste decese trebuie pedepsite mai aspru pentru că sunt rezultatul machismului – fiind vorba de violențe masculine. Ceva care, desigur, este atribuit doar bărbaților. După cum a afirmat fostul primar comunist al Madridului, ex-judecătoarea Manuela Carmena: „gena violenței este încorporată în ADN-ul bărbaților și, de aceea, ei sunt cei care comit cele mai multe crime”. Imaginați-vă pentru o clipă că ar fi spus același lucru despre un anumit grup social sau rasă, și nu aproximativ jumătate din populație!
Un exemplu al modului în care funcționează legea în două cazuri foarte similare:
Un bărbat își ucide soția cu un cuțit – primește 25 de ani de închisoare.
O femeie își ucide soțul cu un cuțit – primește 12 ani de închisoare.
În cazuri mai puțin grave, un simplu argument de familie este suficient pentru ca un bărbat să petreacă o noapte în închisoare.
Cum este posibil să treacă o lege atât de clar discriminatorie?
Din cauza sistemului judiciar.
În 2008, Curtea Constituțională a susținut discriminarea împotriva bărbaților și a declarat constituțională legea împotriva violenței de gen. Conform articolului 14 al Constituției noastre: „spaniolii sunt egali în fața legii, fără nicio discriminare pe motive de naștere, rasă, sex, religie, opinie sau orice altă condiție sau circumstanță personală sau socială”. Se pare că judecătorii nu-și cunosc bine Constituția. Sau că, potrivit lui Orwell, toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele!
Pentru a aplica corect această lege, în martie 2005, au fost create instanțe specifice împotriva violenței de gen. Persoanele care lucrează în aceste instanțe beneficiază de cursuri de formare privind genul, adică feminismul, și obțin o mai mare promovare profesională. Aceste curți au fost create special pentru a judeca aceste noi crime, în cel mai pur stil sovietic.
La ce a fost bună această lege?
Realitatea este că, după 18 ani de când legea este în vigoare, încă avem decese ca urmare a violenței de gen, fără să existe o cercetare a motivelor din spatele acestor infracțiuni: alcoolismul, dependența de droguri, naționalitatea agresorului sau altele. Ceva care fi util, fără îndoială, pentru a le preveni. Răspunsul pe care feminismul îl dă în mod repetat este că acestea sunt crime sexiste. De asemenea, milioanele de euro alocate pentru politicile feministe, din care foarte puțin ajunge la victimele violenței, servesc doar la funcționarea ONG-urilor feministe și radicale de stânga. Cifrele nu lasă loc de îndoială.
Femei ucise în urma violenței de gen:
2004: 72 femei 2005: 57 femei 2006: 69 femei 2007: 71 femei
2008: 76 femei 2009: 56 femei 2010: 73 femei 2011: 62 femei
2012: 52 femei 2013: 54 femei 2014: 55 femei 2015: 60 femei
2016: 49 femei 2017: 50 femei 2018: 50 femei 2019: 55 femei
2020: 45 femei 2021: 44 femei
În luna iulie a.c. erau deja 40 de femei ucise, 10 bărbați (care nu contează absolut deloc) și 8 copii (dintre care doar cei uciși de tații lor contează, altfel nu sunt considerați victime ale „violenței de gen”. Datele demonstrează, de asemenea, că mai mulți copii sunt uciși de mame decât de proprii tați).
Din acest motiv, zilnic, sunt arestați 450 de bărbați, ceea ce înseamnă că anual sunt arestați 160.000 de bărbați.
În total, două milioane de bărbați au fost urmăriți penal pentru „violență de gen”. Aproximativ 1 din 10 bărbați adulți!
Aproximativ 80% dintre bărbații care au fost urmăriți penal au fost achitați în totalitate. Cu toate acestea, feminismul continuă să pretindă că „nu există acuzații false”.
În fiecare an, în Spania, se sinucid aproximativ 2.600-2.800 de bărbați. 71% dintre aceste sinucideri au legătură cu cazurile de violență de gen sau cu procedurile de separare a copilului de părinți sau custodie.
Copiii
Cealaltă latură a acestei legi este custodia copiilor în urma despărțirii părinților. În multe cazuri, legea împotriva violenței de gen devine un mijloc de șantaj pentru a decide custodia copiilor. Victimele acestei situații nu sunt doar părinții, ci și copiii.
Copiii fără tată sunt cu 20% mai predispuși să sufere de depresie sau de anxietate. Sunt de cinci ori mai înclinați către sinucidere. De patru ori mai predispuși la sărăcie. De două ori mai probabil să sufere de obezitate sau diabet. Sunt de două ori mai multe șanse să renunțe la școală. De douăzeci de ori mai predispuși la un comportament agresiv sau violent. De paisprezece ori mai înclinați în a comite infracțiuni…
Distrugerea modelului familial are consecințe teribile asupra copiilor. Însă, pentru feminism, problema este patriarhatul!
Această lege și milioanele de euro cheltuite pentru propagandă și pentru promovarea acestui discurs unic au pus stăpânire pe o mare parte a societății. Rafael Marcos, fostul soț al Maríei Sevilla, o tipă care a condus ONG-ul Infancia Libre și consilier al partidului Podemos, a declarat într-o conferință că, atunci când fosta lui soție și-a răpit propriul fiu, nici poliția, nici instanțele de judecată nu au făcut nimic. Abia după o lună și jumătate, când a dezvăluit acest eveniment presei, poliția i-a eliberat băiatul. Un ministru a descris-o drept o „mamă protectoare” și, după ce a fost condamnată, Maria Sevilla a fost grațiată de guvern. Într-o țară normală, ar fi ieșit mare scandal și ar fi fost anunțate demisii, însă Spania nu mai este o țară normală.
Minutele de reculegere
De fiecare dată când o femeie este ucisă într-un caz de violență de gen, primarul și consilierii respectivei localități țin un minut de reculegere în stradă. Și VOX, ca și celelalte partide, participă la aceste manifestări. Cu toate acestea, atunci când este ucis un bărbat, doar partidul VOX ține acel minut de reculegere. Cel mai regretabil lucru este că celelalte partide se numesc „apărătoare ale egalității”.
Nu există o lege asemănătoare în întreaga Europă! Dar socialiștii europeni doresc să exporte modelul spaniol al violenței de gen în UE, ceea ce ar permite ca o lege similară să fie luată în considerare de mai multe state și să fie folosită ca un „berbec” al așa-numitului stat de drept, pentru a pedepsi țările conservatoare. După cum am văzut că se întâmplă deja în cazurile poloneze și maghiare.
Legile memoriei
În „1984”, Orwell a mai scris că cel care controlează trecutul controlează și viitorul, idee pe care comuniștii au aplicat-o sistematic ori de câte ori s-au aflat la putere. În octombrie 2007, guvernul lui José Luis Rodríguez Zapatero a aprobat „Legea memoriei istorice”. O lege care, în principiu, a urmărit să recunoască și să extindă drepturile și măsurile economice pentru toți cei care au suferit persecuții sau violențe în timpul Războiului Civil (1936-1939) și al dictaturii. Această lege a declarat regimul lui Francisco Franco nelegitim, a implicat statul în exhumarea gropilor comune (care, în multe cazuri, aparțineau chiar victimelor republicanilor) și a stabilit că „scuturile, însemnele, plachetele și alte obiecte sau mențiunile comemorative de exaltare personală sau colectivă a revoltei militare, a Războiului Civil și a represiunii dictaturii” ar trebui înlăturate din clădirile și spațiile publice. O măsură care a condus chiar la îndepărtarea în unele locuri a heraldicii Monarhilor Catolici Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilla, vulturul Sfântului Ioan, folosit mai târziu și de Franco. Pe baza acestei reglementări, a fost dusă o muncă sinistră pentru a îndepărta numeroase cruci care aminteau de victimele comuniștilor din timpul Războiului Civil. Să ne amintim că în Spania a existat un adevărat genocid împotriva catolicilor!
De asemenea, legea a „depolitizat” Valea celor Căzuți, păstrându-i doar funcția religioasă și interzicând „actele de natură politică […], exaltarea Războiului Civil, a protagoniștilor săi sau a franchismului”. De asemenea, potrivit legii, Valea celor Căzuți va avea „printre obiective, să onoreze și să reabiliteze memoria tuturor celor care au murit ca urmare a Războiului Civil din perioada 1936-1939 și a represiunii politice care a urmat”. Din nou, comisarii politici nu erau conștienți de faptul că Valea celor Căzuți a fost ridicată în ideea reconcilierii celor două Spanii și că aici se află rămășițele pământești ale celor combatanților din ambele tabere. În cele din urmă, membrilor Brigăzilor Internaționale, o formațiune creată de Komintern pentru a servi planurilor lui Stalin, li s-a acordat cetățenia spaniolă.
A fost necesară această lege?
Cu siguranță, nu. Rănile Războiului Civil erau de mult timp închise, dar redeschiderea acestora a fost „necesară” tocmai pentru a diviza societatea. Într-un interviu, Rodríguez Zapatero însuși a fost surprins, în afara camerei de luat vederi, afirmând că „trebuie creată tensiune”. Această lege, în loc să încerce să repare, a fost o lege a răzbunării. Partidul Popular (PP) s-a opus acestei legi considerând-o drept „un act de răzbunare” și a promis că o va abroga. Cu toate acestea, când a venit la putere cu o majoritate absolută, legea a rămas în vigoare.
Pentru progresism nu este, însă, niciodată suficient, iar actualul guvern socialist-comunist a elaborat un nou proiect de lege a memoriei democratice, care adâncește și mai mult răzbunarea și manipularea istoriei. Spre deosebire de cea anterioară, această nouă lege a trecut de prima etapă parlamentară datorită separatiștilor basci din Bildu, un partid moștenitor al organizațiilor care au susținut crimele ETA, grupare teroristă, separatistă și marxist-leninistă.
Noua lege declară ilegal regimul lui Francisco Franco și, de asemenea, declară instanțele drept „organe franchiste”, iar toate rezoluțiile acestora în afara legii. Legea extinde cercetarea așa-numitelor „persecuții și violențe” a dictaturii până la promulgarea Constituției spaniole din 1978. Până în acel moment, victimele regimului franchist trebuie să fie cunoscute și incluse într-un „recensământ național”. Legea prevede, de asemenea, crearea unei Comisii tehnice care să studieze „cazurile de încălcare a drepturilor omului împotriva persoanelor datorită luptei lor pentru consolidarea democrației, a drepturilor fundamentale și a drepturilor democratice până la 31 decembrie 1983”. Aceasta din urmă este o concesie pentru separatiștii din cadrul Bildu.
În noua lege, Valea celor Căzuți, care va fi redenumită Valea Cuelgamuros, devine principalul obiectiv al eradicării trecutului. Valea va avea o nouă semnificație, transformată într-un spațiu al memoriei democratice, adică un centru de propagandă pentru ideologia socialistă a guvernului. Deși textul nu precizează, interpretarea sa va permite eliminarea oricărui simbol religios (Crucea, Pietà…). Podemos s-a pronunțat deja în favoarea distrugerii crucii. Este vorba despre o cruce înaltă de 152 de metri, cea mai mare cruce din lume.
Din punct de vedere politic, guvernul va face să dispară Fundația Văii Celor Căzuți și toate „fundațiile franchiste”. Se intenționează exhumarea tuturor rămășițelor umane, inclusiv a celor ale lui José Antonio Primo de Rivera, fondatorul Falangei, care, după cum s-a întâmplat în cazul lui Francisco Franco, vor fi îndepărtate.
Ca în legea anterioară, vor fi promovate măsuri compensatorii pentru victime și moștenitorii acestora, cu accent pe comunitatea LGBT. În ceea ce este un fals istoric și o concesie în favoarea separatismului, legea consideră limbile bască, catalană și galiciană drept victime. Iar aceasta va însemna că vor avea dreptul la recunoaștere deplină și la despăgubiri (financiare) din partea statului. În plus, va fi efectuată „o evaluare a represiunii și persecuției culturale și lingvistice a regimului lui Franco”. Aceasta este o minciună; este suficient doar să ne uităm la premiile pentru literatură în aceste limbi acordate în timpul epocii lui Francisco Franco.
Desigur, legea aduce implementarea Memoriei Democratice în școli prin intermediul manualelor și disciplinelor curriculare, care vor trebui să conțină texte despre „represiunea care a avut loc în timpul Războiului și Dictaturii”.
Însă, chiar dacă această viziune asupra istoriei este predată în școli, întotdeauna pot exista oameni care vor căuta alte surse de informare. Pentru aceasta, se instituie un sistem de sancțiuni cu amenzi de până la 150.000 de euro. De exemplu, constituie o infracțiune foarte gravă, cu o amendă cuprinsă între 10.001 euro și 150.000 euro, cea de „a organiza evenimente, campanii de diseminare sau publicitate care prin orice mijloace de comunicare publică, în formă scrisă sau verbală, prin elemente sonore sau imagini, sunt contrare reglementărilor privind memoria democratică, incită la exaltarea războiului sau a dictaturii, atunci când implică discreditarea, disprețul sau umilirea victimelor sau a rudelor acestora”. Cu alte cuvinte, există o singură istorie, cea pe care o dictează stânga. După cum ar spune Orwell, adevărul este ceea ce zice partidul.
După părerea mea, aceste două legi reprezintă bastionul întregului proiect ideologic care vizează distrugerea națiunii, a trecutului și viitorul acesteia.
Mai există și alte legi care trebuie menționate în această cursă spre abisul progresist:
Legea avortului: actuala reglementare este din 2010 și permite avortul liber până la 14 săptămâni. Anul acesta a fost completată în sensul în care fetele care au împlinit 16 ani pot face avort fără permisiunea părinților și, totodată, o rugăciune în fața centrelor de avort a devenit o infracțiune. În mod curios, Partidul Popular a depus, în 2010, o sesizare privind constituționalitatea, însă astăzi, adică doisprezece ani mai târziu, Curtea Constituțională încă nu s-a pronunțat! În prezent, PP nu mai este împotriva legii.
Legea eutanasiei: Anul trecut Spania a devenit a patra țară din Europa și a șaptea din lume care a legalizat eutanasierea. PP și VOX au depus o sesizare de neconstituționalitate.
Legea animalelor: Această lege este în curs de elaborare și prevede crearea unei „cărți de identitate” pentru câini și pisici, interzicerea vânzării animalelor în pet-shop-uri și cursuri de formare pentru cumpărarea unui animal de companie. Scopul final este umanizarea animalelor, dezumanizând în același timp oamenii prin avort și eutanasie.
Legea „trans”: O altă lege controversată care este în curs de reglementare este așa-numita „lege trans”, un act normativ care apără „autodeterminarea de gen” (o persoană își poate schimba numele și sexul pe cartea de identitate prin simplul fapt că își dorește asta). O schimbare de sex este permisă din punct de vedere legal începând de la 12 ani, astfel: de la 16 ani nu există nicio cerință, între 14 și 16 ani este necesar consimțământul reprezentanților legali, iar între 12 și 14 ani prin autorizare judiciară. Părinții nu au dreptul de a împiedica această tranziție și, dacă încearcă să facă asta, ar putea pierde custodia propriilor copii!
Cum a fost posibil acest lucru?
Chesterton spunea că stânga a fost acolo pentru a face greșeli, iar dreapta a fost acolo pentru a împiedica corectarea acestora. Asta s-a întâmplat în Spania.
Guvernele socialiste și-au impus treptat ingineria socială, iar Partidul Popular (dreapta liberală), care ar fi trebuit să se opună acestui plan, a ajuns să adopte aceeași narațiune. După guvernarea dezastruoasă a lui José Luis Rodriguez Zapatero, PP a obținut o majoritate absolută. Cu toate acestea, nu a eliminat nici măcar una dintre legile pe care le-a impus stânga. În Spania noi spunem că PP este Partidul Socialist (PSOE) cu zece ani în urmă. Mai mult, popularii au fost cei care au introdus Agenda 2030, de care sunt mândri. Astăzi Agenda 2030 se află în mâinile partenerilor comuniști de la guvernare și, după cum putem vedea, ei iau Agenda foarte în serios.
Pe lângă toate aceste legi nocive, stânga s-a folosit de sistemul educațional pentru a-i spăla pe creier pe cei foarte tineri. Nu numai în ceea ce privește istoria, așa cum am văzut în legile memoriei, ci și în sexualizarea copiilor, după cum a denunțat organizația Avocații Creștini.
Unde este rezistența?
Până acum câțiva ani, rezistența față de toată această ideologie progresistă a fost reprezentată de Partidul Popular, ceea ce a împiedicat-o să se confrunte cu postulatele stângii. Totuși, diverse organizații ale societății civile au dus o luptă, chiar dacă nu au beneficiat de niciun sprijin nici în mass-media, nici în Parlament. Iar astăzi există asociații precum ANAVID, care luptă împotriva legii violenței de gen, Asociația pentru Reconciliere și Adevăr Istoric, împotriva legilor memoriei istorice, sau Avocații Creștini, care apără valorile creștine.
Accederea partidului VOX în Parlamentul Spaniei a schimbat totul, deoarece, spre deosebire de PP, patrioții din VOX intenționează să abroge toate aceste legi, rupând consensul dintre celelalte partide, de la dreapta liberală la comuniști, toți ceilalți promovând de fapt același plan globalist. Iar astăzi VOX este speranța a milioane de spanioli care nu își doresc ca țara lor să se scufunde în abis.
Dacă spaniolilor li s-ar fi spus, în urmă cu zece ani, cum va arăta viitorul, cei mai mulți dintre aceștia nu ar fi crezut ce li se spune. Majoritatea s-ar fi gândit că nu se poate întâmpla, că se vor opune mulți sau că bunul-simț ar împiedica așa ceva. Dar nu a fost cazul. Cei care s-au definit drept conservatori au îmbrățișat această ideologie care distruge omul și, prin urmare, națiunea. Ne așteaptă o luptă foarte grea, dar pagubele aduse vieților a milioane de spanioli au fost deja făcute.
Ceea ce s-a întâmplat în Spania este o lecție bună pentru ceea ce se va întâmpla în alte țări europene. Să nu credeți niciodată că este imposibil, că societatea nu va tolera atât de multă nebunie. Dacă nu veți articula o apărare împotriva acestui rău, răul va triumfa!
Voi reprezentați spiritul și moștenirea națiunii române, învățați din experiența noastră pentru ca așa ceva să nu se întâmple niciodată în România. Și, în același fel, noi vom învăța din lupta voastră, pentru că bătălia voastră este și bătălia noastră!
ALVARO PENAS (Spania)
Discurs la Academia Politică „Gabriel Constantinescu” – partidul AUR
Sesiunea 12-13 August 2022, Timișoara
- Claudiu Târziu (AUR): Revoluția CONSERVATOARE va înlătura regimul anti-românesc, care a deviat țara de pe făgașul NORMALITĂȚII - 20 aprilie 2024
- Dublă măsură. Ministerul Educației interzice simbolurile identitare în universități, dar permite promovarea homosexualității - 20 aprilie 2024
- Standardele de mediu alungă fermierii olandezi din țară - 19 aprilie 2024