A te uita constant în geantă sau în buzunar pentru a vedea dacă ți-a scris cineva, a sta noaptea târziu scrolând pe social media, a ți se părea că auzi vibrații și sunete de telefon – toate acestea sunt semne clare ale dependenței de ecran.
Ca mulți oameni din zilele noastre, m-am luptat la rândul meu cu această problemă. Dar în ultimii ani am făcut un efort susținut de a controla această adicție. După unele încercări și o recădere am reușit printr-un proces de trei pași a depăși dependența.
Înainte de a trece la cei trei pași, însă, avem nevoie să găsim trei „activități” cu care să înlocuim statutul pe telefon. La modul general, toți avem câteva lucruri pe care am vrea să le facem în loc de a sta pe telefon. Faceți o listă cu aceste lucruri. Alegeți unele activități vechi și completați-le cu unele noi. De pildă, când m-am apucat de asta, am ales desenul și cititul, două pasiuni cu o istorie lungă. Apoi am decis să gătesc și să croșetez, lucruri pe care le pot face în același timp în care am grijă de copiii mici.
Trebuie, de asemenea, să luăm în considerare de cât timp avem nevoie în fața ecranului. Oricât mi-aș dori să arunc pe geam telefonul, am nevoie de el să vorbesc cu familia și pentru muncă. Drept pentru care am estimat timpul de care am nevoie pentru a-mi verifica emailurile de la servici și a răspunde mesajelor din partea familiei. După care mi-am programat o jumătate de oră din zi pentru asta și m-am ținut de ea. Dar nu vă faceți griji dacă nu merge din prima, uneori e nevoie de mai multe încercări.
Acum să trecem la cei trei pași.
Luați-vă un telefon „mai prost”. Să începem prin a elimina cât mai multe aplicații și notificări de pe telefon. Dezinstalați orice aplicații posibile, în special cele care vă tentează să scrolați. În acel moment mi-am șters conturile de social media. Mi-a luat ceva timp să văd cum se șterg, deoarece majoritatea siteurilor de genul acesta ar vrea doar să iei o pauză. E, de asemenea, momentul oportun, să dai pe „mute” telefonul, să pui modulul de somn și să folosești o culoare gri pe ecran. Toate aceste trucuri vor face telefonul mai puțin atrăgător. Dacă nu avem toate acele aplicații care să bâzâie și care să ne facă să scrolăm, vom începe rapid să punem telefonul la loc după ce îl luăm ca din senin în mână.
Ascundeți-vă telefonul. Prin asta înțeleg o atitudine de ieșit din cadru, ieșit din minte. Rareori întindem mâna după lucruri pe care nu le vedem, așa că pasul următor e de a pune telefoanele în locuri unde ne le putem vedea. De ce? Deoarece având telefoane fără aplicații și zgomote ne putem trezi că luăm în mână „doar pentru a vedea dacă nu ne-a scris cineva”. E un test dur. Mi-am dat seama că pun mână pe telefon la fiecare 45 de minute! Imediat ce mi-am ascuns telefonul în șifonier, am încetat să mai pun mâna pe el deoarece nu mai era prin preajmă. Am auzit chiar de soți care își duc telefoanele unul altuia astfel încât niciunul dintre ei să nu fie tentat să-l verifice. Ideea este de a-l îndepărta din spațiile zilnice. (Merge și pentru jocuri video, televiziune, iPads și alte ecrane)
Înlocuiți timpul în fața ecranului cu alte activități. Aruncați o privire în jurul vostru, în peisajul imediat. Când am dat telefonul la o parte, mi-am dat seama imediat că noptiera era goală, masa din bucătărie era curată, iar biroul nu avea ecran. Adesea ne punem telefonul pe canapele, pe pervaz și în buzunare. Aceste spații trebuie să fie umplute cu activități. E simplu: să venim cu activități noi în spațiile unde ne puneam înainte telefonul. De pildă, îmi pun cărți pe noptieră, acele de croșetat pe masă și hârtia de desenat pe birou. Atunci când fără să-mi dau seama caut telefonul, îmi aduc aminte imediat de unul din lucrurile pe care vreau să le fac în schimb. Această schimbare de decor s-a dovedit a fi foarte puternic. Nu doar că mi-a reamintit subtil cât de des pun mâna pe telefon dar m-a făcut și să-mi urmăresc pasiunile. În loc să scrolez din cinci în cinci minute pot să fac ceva ce-mi place.
Încă ceva. Când avem în vedere aceste experiențe prin care trecem, vom fi uluiți cum s-a schimbat viața noastră. Am ținut un jurnal și în primele zile mă simțeam nervoasă și îmi venea mereu să mă uit pe telefon. Dar a trecut repede starea asta, iar apoi parcă o lumină s-a întors pentru a-mi lumina viața. Nu mi-am dat seama cât mă simțeam de grăbită, de distrată și nervoasă când stăteam în fața ecranului. Acum mă simt liniștită și relaxată. Mă concentrez mai bine și am mintea mai limpede. Relația mea cu familia și prietenii s-a îmbunătățit. În plus, mă pot ocupa de alte pasiuni. Jurnalul ținut m-a ajutat să-mi arate cât de vicleană e dependența de ecran. Dar cu toate acestea poate fi înfrântă! Viața așteaptă să fie trăită din plin dacă dăm deoparte telefoanele.
Articol de Cadence McManimon, în traducerea Contramundum.
- Lucia Hossu Longin, realizatoarea „Memorialului durerii”, promovează o informație FALSĂ despre Călin Georgescu, pe tema foștilor deținuți politici (VIDEO) - 4 decembrie 2024
- Tavan prăbușit la Maternitatea Odobescu din Timişoara. Opt bebeluși au fost transferați la alt spital - 3 decembrie 2024
- La mulți ani, Demostene Andronescu! - 3 decembrie 2024