Dorul de Basarabia şi Securitatea Statului: naţionaliştii români în documente strict-secrete

Astăzi se împlinesc 95 de ani de când Sfatul Ţării a votat Actul Unirii provinciei dintre Prut şi Nistru cu Patria-Mamă. Lucrând la ultimele detalii ale volumului ”Acţiunea informativă Nichita Smochină: liderul românilor transnistreni urmărit de Securitate, 1952-1962”, cel de-al 6-lea din seria ”Afaceri Orientale”, pe care am iniţiat-o sub egida Institutului de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române, am realizat că este, poate, momentul cel mai potrivit, de a publica, în prealabil, 3 documente ce au legătură cu ideea de eliberare a Basarabiei. Documentele în cauză, identificate în fostele arhive ale Securităţii, exemplifică modul în care s-au raportat organele de represiune române, controlate de serviciile secrete sovietice, la ideea de unitate națională, anulată de includerea României în lagărul socialist, după încheierea celui de al Doilea Război Mondial. Mai exact, este vorba despre o adresă strict secretă a Direcției Regionale de Securitate Suceava asupra lui Constantin Tomescu, transmisă, împreună cu două anexe, la dosarul individual privindu-l pe academicianul Nichita Smochină. Anexele reprezintă o sinteză asupra acțiunii informative referitoare la cel care ar fi devenit Mitropolit al Basarabiei, în cazul în care provincia ar fi fost eliberată de sub ocupația U.R.S.S., precum şi o poezie – ”Dorul de Basarabia”. Poezia a fost compusă de Constantin Tomescu în timp ce se afla în detenţie la Sighet şi a reprezentat unul din elementele-cheie din dosarele celor doi naţionaliști români urmăriţi şi persecutaţi de Securitatea Statului. În fapt, Constantin Tomescu, Nichita Smochină și alţi refugiați din Basarabia sau Transnistria au crezut în idealul recuperării Basarabiei – într-o perioadă în care materializarea sa era imposibilă.

Vadim Guzun. Infratire intre ofiterii arameti romane si cei ai fostei Republici Moldovenesti, 1918

Republica Populară România

Ministerul Afacerilor Interne                                                                                                                                                                                              Strict Secret

Direcţia Regională Suceava                                                                                                                                                                                                        S.C. 1185

Nr. 321/73987 din 19 august 1959                                                                                                                                                                                            Ex. nr. 1

Către Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia a III-a

Alăturat înaintăm o sinteză a acţiunii Tomescu Constantin asupra rezultatelor obţinute din anchetă şi o copie după poezia „Dorul de Basarabia”, compusă de Tomescu C.

Şeful Direcției, locotenent-colonel N. Munteanu, (ss)

Şeful Secției, maior I. Voicescu, (ss)

Vadim Guzun. Militari din armata romana si cea a Republicii Moldovenesti

Anexa 1

 M.A.I.

Direcţia Regională Suceava

Secţia a III-a                                                                                                                                                                                                                          17 august 1959

 Sinteză

La data de 6 iulie 1957, organele noastre au transformat dosarul de verificare individual privind pe Cobzaru Grigore, stareţ la schitul de călugări din Podul Coşnei, raionul Vatra Dornei, regiunea Suceava, în dosar de verificare grup, deoarece s-a stabilit că sus-numitul desfăşoară activitate duşmănoasă împreună cu profesorul Tomescu Constantin, găzduit de Cobzaru Grigore.

La sfârșitul anului 1957 Cobzaru Grigore este mutat la o mânăstire din Regiunea Autonomă Magheară, rămânând ca Tomescu Constantin să fie lucrat în continuare prin acțiune informativă individuală.

Tomescu Constantin este născut la 20 februarie 1890, în Constanța, fiul lui Nae şi Ştefania, fost profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău, apoi la Facultatea de Teologie din București, prieten și colaborator al fostului mitropolit legionar Visarion Puiu, fugit în străinătate.

Cât a funcţionat la Chișinău a fost secretarul eparhial al Mitropoliei de acolo, fiind colaboratorul direct al mitropolitului Gurie Grosu. Tot la Chişinău a desfășurat o vie activitate naţionalistă, împreună cu profesorul Ion Sava, şi s-a manifestat împotriva ideilor progresiste ale profesorului Constantinescu-Iaşi.

După 23 august 1944 este arestat, iar în anul 1956 a fost eliberat din închisoare, stabilindu-se cu domiciliul la fiul său Tomescu Nicolae, din București, raionul V.I. Lenin, str. G-ral Solomon nr. 7.

În scurta perioadă de timp cât a stat în Bucureşti, așa cum comunică Direcţia Securităţii Bucureşti, prin adresa nr. 341/49.559 din 5 aprilie 1957, Tomescu Constantin a luat legătura cu o serie de preoţi basarabeni ce se aflau în Bucureşti și împreună cu aceştia s-au organizat într-un grup al naţionaliştilor basarabeni, care desfăşurau activitatea contrarevoluţionară împotriva regimului democrat-popular.

La 9 septembrie 1956 Tomescu Constantin a venit la schitul Podul Coşnei, comuna Poiana Stampei, raionul Vatra Dornei, la un vechi prieten al său, Cobzaru Grigore, stareţ la acel schit. Cu acesta se cunoştea din timpul cât a funcționat la Chișinău, când Cobzaru era călugăr la schitul Chișcani, Tighina.

La acest schit, găsește ospitalitate din partea prietenului său și astfel rămâne aici până în momentul când a fost arestat.

În această perioadă de timp a făcut o serie de deplasări în țară, unde a luat legătura cu diferiți clerici basarabeni, care desfășurau activitate contrarevoluționară naționalistă și alte elemente dușmănoase urmărite de organele noastre.

Așa, după cum semnalează Direcția Securității București, Tomescu Constantin, când venea în Capitală, participa la ședințele clandestine ale grupului, unde s-a luat hotărârea ca la o eventuală luare a Basarabiei, Tomescu Constantin să fie numit ca mitropolit. Tomescu Constantin avea legături în București și care au fost semnalate Direcției Securității București.

Tomescu Constantin a desfășurat activitate contrarevoluționară în rândul preoților basarabeni din regiunea Galați, acest fapt a fost stabilit prin marşrutizarea agentei „Tatiana”, care a fost împreună cu obiectivul în acea regiune.

Astfel, în seara zilei de 13 septembrie 1957, stând la masă la preotul Constantinescu Aurel, din Galați (chiabur, fost încadrat în P.N.L.), acesta a făcut următoarea afirmație: „Nu mai este mult și iarăși ne vom duce în Basarabia noastră iubită, la locurile noastre și vom lucra liberi și independenți”.

În seara zilei de 14 septembrie 1957, luând masa la Doncilă Andrei, din Galați (originar din Basarabia, licențiat în Drept), unde a participat și preotul Spicioc Vladimir (originar din Basarabia, fost agent, exclus din rețea ca fățarnic), acesta a spus: „Noi trebuie să ne întâlnim să discutăm ce am putea noi face pentru Basarabia”.

În acea seară au mers cu toții acasă la Spicioc Vladimir, unde s-au adunat mai multe elemente originare din Basarabia și unde Tomescu Constantin a avut manifestări similare.

Referindu-se la activitatea sa de viitor, Tomescu Constantin a afirmat: „Are o misiune specială, lucrează cu un prieten al său geolog, face istoricul unor mânăstiri, lucrare pe care o va publica, însă nu acum. Această misiune nu pare suspectă, pentru că prietenul lui are autorizație și… treaba merge bine”.

Aproape tot timpul cât a stat în Galați a fost însoțit de către Pandele Teofil, cunoscut la această regiune că face parte dintr-o organizație naționalistă basarabeană, în cadrul căreea a format un așa-zis „Comitet al Basarabenilor”, stabilind între ei funcțiile pe care le vor îndeplini în cazul când Basarabia ar fi ocupată.

Prin agenta „Tatiana”, confirmat și de regiunea Galați, s-a stabilit faptul că Tomescu Constantin, cât timp a stat acolo, a luat legătura cu următoarele elemente:

– Tivda Grigore, preot, fost șef de organizație P.N.Ț., fost agent și scos din rețea ca element descompus,

– Petculescu Ioan, preot în orașul Brăila, fost legionar, cu legături în rândul legionarilor,

– Capotă Alexandru, cunoscut cu activitate legionară, element lucrat în acțiune informativă,

– Moisa Gheorghe, preot, fost șef de garnizoană legionară, element lucrat prin acțiune informativă,

– Moscalenco Vasile, fost șef de cuib legionar.

Din interceptarea corespondenței, în afara elementelor arătate mai sus, întreținea legături cu persoane din regiunea Galați, după cum urmează:

– Bălanu Ștefan, preot în Brăila, fost președinte al organizației de tineret Chișinău,

– Cozma M.C., preot în Focşani, fost deputat în parlament pe timpul lui Iorga,

– Eufrosin Trofin, slujitor la mânăstirea Vărzărești, regiunea Galați, călugăr din 1910 în mânăstirea Curchi din Orhei, U.R.S.S.

De menționat este faptul că Tomescu Constantin, în afară de discuțiile despre care am arătat, a lansat în rândul acestor elemente o poezie cu caracter naționalist, intitulată „Dor de Basarabia”.

Din analizarea legăturilor sale din această regiune și mai ales cu Pandele Teofil, despre care se cunoștea în mod cert că activează într-o organizație subversivă a naționaliștilor basarabeni, a reieșit că Tomescu Constantin a avut un rol important în organizarea de astfel de grupuri ostile regimului nostru.

Tomescu Constantin, în deplasările pe care le-a făcut în țară sau corespondența pe care o întreținea cu diferite elemente, analizând aceste persoane, ne-au întărit și mai mult convingerea că a desfășurat activitate clandestină dușmănoasă.

Astfel, în luna februarie 1957, a mers în orașul Timișoara, unde a luat legătura cu preotul Iacobescu, originar din Chișinău, și cu mitropolitul Vasile Lăzărescu, cărora le-a vorbit despre activitatea sa politică din trecut.

Sus-numitul, cât timp a găzduit în Timișoara la dr. Catană Gobjila (al cărei soț este fugit în Iugoslavia), a predat acesteia un exemplar din poezia „Dor de Basarabia”.

A vizitat în mai multe rânduri pe Varganici Vasile, preot în comuna Brusturi, raionul Fălticeni, fost șef de cuib legionar, cunoscut cu activitate dușmănoasă prezentă. Față de agenta „Tatiana” a afirmat că merge la acesta pentru a se întâlni cu mai mulți prieteni.

Diferite regiuni din țară ne-au comunicat următoarele cu privire la unele elemente cu care Tomescu Constantin era în relații de corespondență:

– Simionescu Roman, domiciliat în Iași, absolvent al Academiei de Arte Frumoase, fost membru P.N.L.,

– Iactes Dumitru, preot în orașul Vaslui, fost membru în delegația permanentă P.N.L. a continuat să activeze pe această linie și după 23 august 1944, fiind urmărit prin acțiune,

– Mechis Edec, fost stareț la mânăstirea Târgu-Neamț. Cu acesta se cunoștea din timpul cât au fost împreună la Chișinău,

– Lunguleac Onofrei, avocat, domiciliat în Cluj, fost deputat P.N.L., în anul 1946 stabilește legături cu foștii conducători ai partidelor istorice și se pregătise să fugă în Anglia. De menționat este faptul că obiectivul se vizita reciproc cu acesta,

– Moldovan Iulie, domiciliat în Cluj, profesor universitar, pensionar, fost ministru și membru în Comitetul Județean Cluj,

– Popovici Nicolae, cu domiciliul obligatoriu în schitul Cheia, regiunea Pitești, doctor în Teologie, cu studiile făcute la Chișinău, Atena, Munchen, Leiptzig, Breslau, Turinghen, scos din funcția de episcop al Oradiei, pentru manifestări dușmănoase, fixându-i-se domiciliul obligatoriu la locul arătat mai sus,

– Holban Constantin, domiciliat în Câmpulung-Muscel, regiunea Piteşti, fost preşedinte al P.N.L. pe fostul judeţ Cluj şi inspector şcolar la Cişinău,

– Andrei Nica, preot în oraşul Piteşti, fost misionar în Basarabia şi Bucovina,

– Datcu Radu, preot în Constanţa, fost membru P.N.Ţ., condamnat la pedeapsă administraivă pentru activitate duşmănoasă,

– Popovici Valentin, preot în comuna Buturugeni, raionul Domneşti, regiunea Bucureşti, fost preot în Tighina, U.R.S.S., cunoscut cu manifestări duşmănoase şi că avea legături cu Măgureanu Valeriu, legionar şi fost secretar al ex-regelui Mihai,

– Niculescu V. Gheorghe, domiciliat în Rădăuţi, legionar din anul 1933, fost prieten cu Iasinschi Vasile, conducătorul legionar, fugit în străinătate.

În deplasările pe care le făcea Tomescu Constantin în oraşele Iaşi, Cluj, Constanţa, Piteşti, Ploieşti lua legătura şi cu elementele de mai sus, care, aşa cum am arătat, erau suspectate de activitate duşmănoasă prezentă.

Asupra lui Tomescu Constantin erau şi suspiciuni că ar fi fost agent sau rezident al serviciului de spionaj francez.

Astfel, într-o discuţie pe care ar fi avut-o Tomescu C. cu agenta „Tatiana”, în luna aprilie 1958, i-a spus acesteia că în cursul anului 1957 a vizitat legaţia Franţei din Bucureşti, obţinând adresa fugarului Visarion Puiu. Tot cu această ocazie, Tomescu Constantin i-a arătat agentei o scrisoare primită de la Visarion Puiu, din al cărei conţinut rezultă că acesta a aflat „întâmplător de adresa sa şi i-a scris pentru a stabili legături mai strânse”.

Revenind la discuţiile cu privire la Legaţia Franţei, Tomescu Constantin a afirmat că a stabilit cu ministrul Franţei la Bucureşti ca atunci când va mai veni în Capitală să-i dea un telefon, urmând ca ministrul personal să-l introducă în legaţie, pentru a nu fi suspectat de Securitate.

Confiază de asemeni sursei că în timpul sărbătorilor Paştelui anului 1958 a fost la fiul său, Tomescu Nicolae (adresa am arătat-o) şi în urma unui telefon pe care l-a dat Legaţiei Franţei au venit la acesta funcţionari ai legaţiei.

Referindu-se la felul cum va continua legăturile cu Visarion Puiu, acesta arăta că în scrisorile pe care le va trimite prin poştă el va semna „Stache”, urmând ca Visarion Puiu să semneze „Vicu”, aceasta pentru a nu se cunoaşte din interceptarea corespondenţei, despre persoana sa. A precizat sursei că va renunţa la corespondenţa oficială cu fugarul şi se va folosi de prilejul că un artist din R.P.R. va pleca legal în Franţa, urmând a-i solicitaă acestuia ca, atunci când va ajunge în această ţară, să-i scrie o scrisoare lui Visarion Puiu ca din partea sa, al cărei conţinut să şi-l memorizeze.

Cu privire la acest fapt, pare interesantă legătura lui Tomescu Constantin cu dr. Tarangul Erast din Cluj, pe care l-a vizitat în mai multe rânduri.

Dr. Tarangul Erast, într-o scrisoare adresată tatălui său din Suceava, face afirmaţia că un oarecare Florin a plecat la 30 aprilie 1958 în Franţa, la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes. Nu este exclusă, deci, posibilitatea ca Tomescu Constantin să-l fi folosit pe acest Florin în legătură cu fugarul Visarion Puiu.

Faptul că a stabilit legătura cu Visarion Puiu a fost confirmat şi de agentul „Puşcaşu”, căruia Tomescu Constantin i-a redat conţinutul scrisorii semnalată de agenta „Tatiana”.

O altă legătură a activităţii sale pe această linie a constituit-o şi corespondenţa sa cu Malinas Ştefania, mama fugarului Malinas Nicolae (fost şeful Poliţiei legionare din Câmpulung Moldovenesc), care scrie lui Tomescu că a vorbit la telefon cu fiul ei, fugarul, care se află la Paris, şi că vor discuta şi verbal cu privire la aceasta.

Suspectă părea şi legătura sa cu geologul Georgescu din Ploieşti, despre care afirma, tot faţă de agenta „Tatiana”, că „e tare ocupat, acum nu depinde de el, ci de Georgescu, care are de îndeplinit o misiune şi trebuie să o scoată la capăt şi că nu e stăpân pe dânsul, ci alţii”. Cu altă ocazie a spus sursei că acest Georgescu a trimis pe cineva special la Vatra Dornei şi care l-a chemat să vină la Ploieşti. Nu a fost identificat şi nu s-au cunoscut date despre Georgescu.

Deosebit de interesante au fost legăturile sale prin corespondenţă cu Alexa Gheorghe, profesor la Institutul Politehnic din Iaşi, şi Procopiu Ştefan, profesor la Facultatea de Fizico-Matematică din Iaşi, elemente care au făcut parte din asociaţia franco-română „Letiţia” şi care sunt urmărite pe linia spionajului francez.

După documentarea activităţii duşmănoase desfăşurată de Tomescu Constantin, la data de 25 august 1958, s-a trecut la arestarea sa.

Din anchetarea sus-numitului au reieşit următoarele date:

Tomescu Constantin recunoaşte activitatea naţionalistă în rândul preoţilor basarabeni fugiţi de regimul sovietic, faţă de care, după ce, în prealabil, le făcea cunoştinţă cu poezia sa cu caracter naţionalist „Dor de Basarabia”, comenta în sensul că „Basarabia este a României şi a fost răpită pe nedrept”, dar speră că printr-un nou război mondial, prin federalizarea statelor europene sau printr-o înţelegere între Marile Puteri vor reuşi să se întoarcă în Basarabia, unde el (Tomescu Constantin), din cele preconizate de preoţii cu care lua legătura, va fi mitropolit.

Astfel, Tomescu Constantin declară în anchetă că, în timp ce se afla în închisoarea din Sighet, a compus poezia „Dor de Basarabia”, pe care, după eliberarea din închisoare, a difuzat-o preoţilor Partase David din Galaţi, Spicioc Vladimir din Galaţi, preot Teodosi Gavrilovici şi Gheorghe Gheorghian din Craiova, preot Vladimir Istrati, de la mânăstirea Răteşti, raionul Buzău şi cărora le-a dat exemplare din acastă poezie.

După citirea poeziei urmau discuţii între aceştia, prin care se manifestau că Basarabia este a României, că ei se vor întoarce din nou în Basarabia, aceasta prin izbucnirea unui nou război între lagărul socialist şi cel capitalist, din care învingător va ieşi lagărul capitalist, iar Tomescu Constantin va fi numit Mitropolit al Basarabiei.

De asemeni, Tomescu Constantin declară că, în călătoriile pe care le-a făcut, a luat legătura cu preoţii Titaru Constantin (de la biserica Sf. Împăraţi), Constantin Aurel (de la biserica Sf. Nicolae), Portase David, Spicioc Vladimir şi Soroceanu, toţi din Galaţi, Vladimir Istrati de la mânăstirea Răteşti, raionul Buzău, Spiru Apostol, Vatrici Silvestru, Bucşilă Alexandru, Birsoveanu Vladimir şi Rusu Ioan din Bucureşti.

Față de cei menționați mai sus, Tomescu Constantin (în afară că le-a făcut cunoscută poezia sa) s-a manifestat nemulțumit față de regimul din R.P.R., sperând în reîntoarcerea lor în Basarabia, iar cei cu care a venit în contact au arătat că dânsul va fi numit Mitropolit al Basarabiei.

Numitul Tomescu Constantin recunoaște că, atât înainte de 23 august 1944, cât și după această dată, a desfășurat o intensă activitate cuzistă.

Astfel, în anul 1935, declară Tomescu Constantin, s-a înscris în L.A.N.C. și după scurt timp este numit șef al acestei organizații în fostul județ Lăpușna, iar ulterior este numit inspector al L.A.N.C. din ținutul Basarabia, U.R.S.S., în care sens ducea o muncă intensă de de propagandă și activizarea muncii acestei organizații.

În anul 1936 devine membru al al P.N.C., participând la congresele acestei organizații, ținute în Chișinău și Cernăuți, U.R.S.S., iar în perioada decembrie 1937-februarie 1938 este numit subsecretar de stat la Ministerul Cultelor sub guvernul Goga-Cuza.

Tomescu Constantin declară în continuare că, după anul 1945, în anul 1947, la Iași, a luat legătura cu fostul general în rezervă Negoiescu Constantin (domiciliat în prezent în Sibiu, ginerele lui A.C. Cuza), care i-a făcut cunoscut că venirea sa la Iași are scopul de a transmite instrucțiunile date de A.C. Cuza, în sensul reorganizării P.N.C.

Negoescu Constantin îi declară lui Tomescu Constantin că aceste instrucțiuni trebuie să le transmită lui; avocat Rusu din Vaslui, Iași (localitate ce va trebui să devină centrul activității naționalist-cuziste); Marcel Alam, fost președinte al P.N.C. în județul Dorohoi, în prezent domiciliat în București; Gheorghe Urziceanu, avocat, fost președinte P.N.C. în Bacău; Vasile Prelipceanu, avocat, fost președinte P.N.C. în Roman, Bacău; Matase Constantin, fost cuzist în Piatra Neamț și șefilor de organizații P.N.C. din Tecuci, Bârlad și Galați.

Tomescu Constantin și-a asumat răspunderea de a transmite aceste instrucțiuni în centrele Vaslui, Focșani și Rm. Sărat, ceea ce a și făcut.

După 1955 Tomescu Constantin s-a întâlnit în București cu numitul Tpociuc Dumitru, fost cuzist și prefect la Tighina, U.R.S.S., în prezent domiciliat în București, str. Tunari nr. 10, care i-a comunicat că lucrează la un plan de reorganizare a activității cuziste. Apoi, în Sibiu, Tomescu C. s-a întâlnit cu Negoescu Constantin, care i-a spus că înainte de a muri A.C. Cuza acesta l-a lăsat pe Tomescu Constantin ca succesor în conducerea P.N.C., ceea ce i-a confirmat și fiul lui A.C. Cuza, Dod Cuza, domiciliat în orașul Sibiu.

Până în prezent ancheta n-a stabilit date mai importante din activitatea dușmănoasă dusă de Tomescu Constantin atât în rândul preoților basarabeni, fugiți de regimul sovietic, cât și pe linie de P.N.C.

Lucrător operativ, locotenent de Securitate  Mândrilă O., (ss)

Vadim Guzun. Infratire intre ofiterii arameti romane si cei ai fostei Republici Moldovenesti, 1918

Anexa 2

Copie/17.08.1959

 Dorul de Basarabia 

I.

De mult eu port un dor,

Ca la apusul vieții,

Să pot merge să mor

În țara tinereții!

II.

La frați religioși

Cu chip senin și harnici,

Mult cuviincioși,

Iar la nevoi, prea darnici.

III.

Biserică și țară

Sînt sfintele odoare,

Ce-n inimi ei pogoară

Și prea-măresc sub soare.

IV.

Și dulce-i graiul lor,

„Un fagure de miere”,

Au datine și dor,

Să tot trăiești în ele!

V.

Mărunte-s casele,

Dar foarte primitoare,

Bogate mesele

Și tare îmbietoare.

VI.

Belșug e peste tot;

Îs holdele-aurii,

Și-n dealuri, ce-abia pot

Să poarte atâtea vii.

VII.

Vestită e în livezi

Cu poame de orice soi,

Minune, să le vezi

Când roada e în toi!

VIII.

Colinele-i sunt dulci

Și codrii de veacuri,

Iar apele ei reci

Cu nesfârșite lacuri!

IX.

E țara ce-am iubit

Din tinerețea mea,

Cu drag i-am și slujit,

E Basarabia!

X.

Acolo într-un schit

Sau veche mănăstire

În liniște să-nchid

Și ultima-mi privire

XI.

Deasupra-mi va veghea

Mântuitoarea cruce,

Călugări vor cânta

„Un om care se duce”!

XII.

Și-n veci sufletul meu

De strajă va să stea

Să apere de rău

Pe Basarabia!

Pentru conformitate, locotenent Mândrilă O., (ss)

În fotografii: înfrăţire între ofiţerii armatei române şi cei  ai  fostei Republici Moldoveneşti, 1917-1918 .

afaceriorientale.blogspot.ro

The following two tabs change content below.
Vadim Guzun

Vadim Guzun

Interesat de politicile de sovietizare și relațiile româno-sovietice. A publicat volumele „Marea foamete sovietică”; „Foametea, piatiletka şi ferma colectivă: documente diplomatice româneşti”; „Rusia înfometată: acțiunea umanitară europeană în documente din arhivele românești”; „Chestiunea refugiaților de peste Nistru: documente diplomatice și ale serviciilor române de informații”; „Indezirabilii: aspecte mediatice, umanitare și de securitate privind emigrația din Uniunea Sovietică în România interbelică”; „Acțiunea informativă Nichita Smochină: liderul românilor transnistreni urmărit de Securitate”.

1 thought on “Dorul de Basarabia şi Securitatea Statului: naţionaliştii români în documente strict-secrete

Spune-ți părerea