Fericirea de a studia la Moscova față în față cu „reeducarea” de la Pitești

Chiar azi, de Sfîntul Nicolae, a apărut în Adevărul un material dedicat studenției din anii 1950 a tovarășului Ion Iliescu la Moscova, în inima raiului bolșevic.

iliescuIată cum descria, în Scînteia, președintele de onoare al PSD experiența moscovită: „Pentru orice student român este o cinste şi o fericire să studieze în Uniunea Sovietică. […] Avem de învăţat nespus de mult din felul de a trăi şi a gândi al omului sovietic, al acestui om de o mare înălţime morală, cult, modest, gata oricând să-ţi spună deschis ce gândeşte şi să te ajute. Cu toţii simţim prietenia, îndrumarea şi ajutorul tovarăşilor noştri sovietici, ne bucurăm împreună de succesele construcţiei noastre paşnice şi simţim aceeaşi revoltă contra canibalilor americani care săvârşesc bestialităţi de nedescris împotriva eroicului popor coreean şi care pregătesc un nou război mondial“.

sfintii-inchisorilor
Captura FericitiCeiPrigoniti.net

Exact în același timp se desfășura în închisorile comuniste „reeducarea” cu ciomagul a elitei românești. Constantin Oprișan, Dr. Dumitru Uță, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Părintele Gheroghe Calciu, Părintele Arsenie Papacioc și mulți, mulți alții erau schungiuți de „omul sovietic, acest om de o mare înălţime morală, cult, modest, gata oricând să-ţi spună deschis ce gândeşte şi să te ajute„, ca să îl cităm pe tovarășul Iliescu.

Să ne aducem aminte, să-i pomenim și să ne rugăm pentru sufletele lor și să sperăm că viitorul va dovedi că jertfa lor n-a fost în zadar.

The following two tabs change content below.

Tudor Marincu

Ultimele articole de Tudor Marincu (toate)

21 thoughts on “Fericirea de a studia la Moscova față în față cu „reeducarea” de la Pitești

  1. Ilici Iliescu are locul lui in istorie ( alaturi de Brukan, Pauker, Pacepa, …) si va raspunde in fata lui Dumnezeu
    Reeducarea de la Pitesti, s-a facut pe baze religioase, pt ca s-a urmarit lepadrea de Hristos. Am rezeve ca activistul Iliescu (spre deosebire de Brukan) a avut vreodata discernamant religios, prin care inteleaga care a fost de fapt cauza pt care s-a murit la Pitesti.
    Parintele Adrian avertiza: Astia urasc cretinismul mai mult decat comunistii…

    Era necesara si identificarea ighemonilor de azi, care incet, metodic si sistemetic pregatesc noua progoana…

    Traim cu adevarat inceputul unui nou Pitesti dupa Pitesti. Cum bine spunea cineva: “Atunci se facea cu ciomagul, acum se face mai frumos, dar esenta nu e diferita”. “Omul nou” pe care comunistii se straduiau sa-l creeze in laboratoarele satanice ale inchisorilor prin cele mai abominabile si inimaginabile torturi ale reeducarii, exista deja astazi pe scara larga, ca moneda curenta, fara niciun efort. Astazi, oamenii cei mai spalati si “civilizati”, ba chiar “evlaviosi”, “nationalisti” si “ortodocsi practicanti” se reeduca singuri intru rautate si bestialitate, sub forme soft deocamdata – dar asta perfect liberi si nesiliti de nimeni, doar cel mult imbiati de recompensele noilor structuri de Securitate:

    OMUL NOU, REEDUCAT FACE LEGEA ASTAZI. E delator si calomniator, lingusitor cu cei mai puternici si tiranic cu cei mai mici

    TICALOSIREA GENERALA si DRAMELE TACUTE: “Omul e mai tare decât dracu’! Pe diavol nu-l vad in stare sa-si manipuleze meschin si pervers odraslele…”

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/09/30/parintele-adrian-fageteanu-antihrist-lepadare-buletine-prigoana-divide-et-impera-dezbinarea-racirea-iubirii-calendar-ecumenisti-cuza-mason/

    PS: Proaspat numita Tatiana Niculescu in functia de pertator de cuvant al presedentiei Romaniei, starneste deja ingrijorare in unele medii ortodoxe.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/09/30/parintele-adrian-fageteanu-antihrist-lepadare-buletine-prigoana-divide-et-impera-dezbinarea-racirea-iubirii-calendar-ecumenisti-cuza-mason/

    Profesionistii noii reeducari (inversunati anticrestini), formati la BBC (si Alina Mungiu Pipidi tot de cei de acolo a fost promovata) ocupa pas cu pas functiile statului.

    • Greșiți în privinta dnei Tatiana Niculescu Bran. Citiți-i cărțile, verificați-i prestația publică și activitatea de jurnalist și arătați-mi, vă rog, unde s-a dovedit o ”profesionistă a reeducării”.

      Vă rog mult pe toți cei care citiți și comentați textele de aici și le comentați, informați-vă și puneți-vă la lucru discernămîntul; nu mai luați pe nemestecate tot felul de acuzații, prejudecăți și minciuni de la alții, pentru a le rostogoli, la rîndul dvs, în spațiul virtual. În această manieră nu facem decît să mărim răul, să nedreptățim oameni nevinovați și să ne umplem de păcate.

  2. 1) A lucra in media globalista care modifica soft mentalitatil traditionale, ducand la fosmarea omului-nou antihristic, SE NUMESTE REEDUCARE !

    Parintele Visarion de la Clocociov avertiza asistentele medicale: ai lucrat intr-un cabinet unde se faceau avorturi, ai pacatuit. Doar prin simplul fapt ca in timpul avortului ai dat medicului un instrument medical (folosit in scopul avortului) AI DEVENIT COMPLICE LA AVORT.

    2) Tatiana Niculescu Bran: Am vrut sa aflu adevarul despre cazul Tanacu – See more at: http://www.avantaje.ro/articol/tatiana-niculescu-bran-am-vrut-sa-aflu-adevarul-despre-cazul-tanacu-2117921#sthash.yOJuzI2f.dpuf

    Adevarul despre Tanacu l-a explus limpede fostul duhovnic al parinteului Corogeanu de la o alta manastirte. Cei de la Tanacu a venit la dansul si au solicitat duhovnic pentru nou infintata manastire. S-a ajuns sa fie propus parintele Corogeanu. Duhovnicul s-a opus ferm: „Parintele e prea tanar si nu are suficienta experienta duhovniceasca”.
    Impotriva avertizarilor duhovnicului batran care stia ce vorbeste, par Corogeanu s-a dus la Tanacu.
    A doua mare gresala a xconstat in citiorea Moliftelor Sf Vasile. Exista avertizati de la par Cleopa (vezi Pelerinul roman). In momentul in care citesti moliftele Sf Vasile, si nu ai trairea duhovniceasca pe masura, ispitele te coplesesc si nu poti face fata. In Pelerinul roman se dau exemple de preoti care le-au citit si au patit-o mult mai rau.

    ACESTA ESTE ADEVARUL DESPRE TANACU.,

    3) Cititi si recititi cartea: daca cele de mai sus, sunt prezentate ca adevar despre Tanacu -si se insista pe acest lucru-, demersul ‘de aflare a adevarului’ reprezinta un suicces. In caz contras carte este o sminteala.

    4) Demersul doamnei Tatiana, trebuie apreciat dupa roadele pe care le-a adus – multe posibil sa nu le fi dorit.

    Parintele Savatie Bastovoi despre filmul DUPA DEALURI: “poveste romaneasca de lesbianism cu sfirsit tragic” care da “imaginea unei Romanii ortodox-handicapate”

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/01/02/pr-savatie-bastovoi-dupa-dealuri-lesbianism/

    5) Conducandu-ma dupa invatatura psalmistului, niciodata nu as fi acceptat sa lucrez la B.B.C.:
    1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; Ps 1.1

    • Am, evident, altă părere. Și eu am lucrat pentru Radio Europa Liberă (știți, postul ăla ”imperialist”, finanțat de SUA, care ne-a ținut de cald în comunism unora dintre noi; drept e, am fost doar colaborator, dar am furnizat știri și reportaje pentru acest post) între anii 1994-2001. Și nu cred deloc că am contribuit la ”formarea omului antihristic”, ci, dimpotrivă, la nițică exorcizare, cît s-a putut, a României post-revoluționare și foarte neobolșevică.

      Rămîn la părerea că o judecați pe dna Niculescu Bran fără să-i fi citit cărțile despre Tanacu. Și, atenție, v-o spune unul care l-a apărat, de pe poziții principiale, pe părintele Corogeanu (puteți căuta pe internet, ca să vă lămuriți).

      De asemenea, cred că nici filmul ”După dealuri” nu l-ați văzut.

      Cît despre opinia unor preoți față de filmul ”După dealuri”, indiferent cum se numesc ei, o puteam crede dacă nu aș fi văzut pelicula. După ce am văzut filmul, sînt convins că și Pr. Savatie, și Pr. Sturzu greșesc. Dar e normal, nimeni nu e infailibil. Filmul este foarte bine făcut, favorabil Bisericii și tradiției (în scena de așa-zis lesbianism se arată că fata care s-a călugărit a renunțat la patimi – or ce înseamnă ortodoxia? – și că respinge avansurile prietenei sale cu care, pe vremuri, avusese altfel de relație, așa cum se întîmplă în multe comunități nenorocite, ca acelea de la casele de copii), foarte înțelegător cu contextul în care se petrece tragedia, face un portret luminos părintelui duhovnic. Și, atenție, ăsta nu e un film documentar, ci unul artistic! Prin urmare, acolo e multă ficțiune și nota personală a scenaristului-regizor, dar nu e smintitor.

      Ce mă uimește este că prea mulți ”ortodocși practicanți” preferă să gîndească prin delegație și să ia atitudine în consecință. Monahul Nicolae de la Rohia, Nicu Steinhardt, făcea o observație de mare bun-simț în această privință: ”Hristos nu ne cere să fim proști.”

      Îndemnul meu rămîne același pe care l-am mai făcut aici, și cu asta închei: mergeți la sursă, lămuriți-vă și gîndiți cu capul vostru, oameni buni! Nu mai luați opinii de-a gata de la alții, că vă puteți face de rîs.

      Post cu trezvie și fără răutate, vă doresc!

      • Primele notiuni consistente despre textele Sf Evangjhelii+talcuiri, le-am luat din predicile de duminica dimineata de la Europa libera (10 min pe sapt) 3 sapt pe luna.
        Pe de alta parte, lumea crestina ( difuzata la ora 18.00 duminica ) era 60% ecumenism de cea mai proasta calitate, cu toate ca par ansamblu am o p[arere buna despre dl Stanisoara. Acea amisiune a facut mult rau. Nu stiu cat discernamant a avut dl Stanisoara…

        Per ansamblu, Europa libera a ascuns publicului roman adevarurile despre comunismul albatru (UE+SUA) demonizand unilateral comunismul rosu.

        Fara sa fi citit cartea si fara sa fi vazut filmul, IMI EXPRIM CONVINGEREA CA DNA TATIANA NU AVEA COMPETENTE DUHOVNICESTI PT A TRATA TEMA.
        Dna Tatiana nu este nici pe departe Constantin Ciomazga.

      • Nicolae Stroescu Stînișoară, pe care l-am cunoscut, Dumnezeu să-l ierte!, era un ecumenist convins, dar moderat. Din păcate, convingerile ne-au și despărțit, eu rămînînd un ortodox încăpățînat, iar el un ecumenist hotărît. A și colaborat la revista Rost, dar cu articole pe teme politice și memorialistice.

        Cît despre convingerile dvs, sînt destul de triste, să mă iertați! Cu atît mai mult cu cît se întemeiază pe presupuneri, nu pe cunoaștere.

        Dna Niculescu Bran a scris cărți de FICȚIUNE, romane bazate pe fapte reale, corecte însă din punct de vedere al referirii la Biserică, ortodoxie, cler și chiar și la personajele și faptele din care s-a inspirat.

        Nici un scriitor, indiferent despre ce scrie, cel puțin atîta vreme cît scrie ficțiune, nu are obligația de a cere avizul vreunui preot, fie el ierarh sau nu.

      • >Nici un scriitor, indiferent despre
        >ce scrie, cel puțin atîta vreme cît scrie ficțiune,

        Exista filme occidentale, care incearca sa surprinda si sa redea adevaruri inspirate din realitate.
        La inceputul filmului se AVERTIZEAZA.
        Personajele nu sunt reale, faptele sunt imaginare ! DESI E EXACT PE DOS.

        Cand ai pus titlul Spovedanie la Tanacu, automat pt omul de rand perceptia este inversa.

        PS: Pt mine dl Nicolae Stroescu Stanisoara a fost un om DE BUNA CREDINTA, pt care nutresc afectivitate. El insa parea sa gandeasca politic anticomunist, si apoi religios. Dar nu a inteles pericolele ecumenismului, nu a inteles ce inseamna EREZIA, si cu atat mai putin pan-erezia ecumenista. Daca NU AR FI ACCEPTAT DUHUL ANTIHRISTIC ECUMENIC, AR FI ZBURAT IMEDIAT DE LA Lumea crestina.

        Amintiti-va ca la fiecare inceput de an, Lumea crestina lauda si acorda spatii lardi, Saptamanii de rugaciune ecumenica – incep febr.

        !!! DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA !!!

        PS: In tara a existat un arhitect – Mihai Urzica. A scos o carte – Biserica si viermii neadormiti, editata la Anastasia dupa 90. Avertizeaza gravele derapaje cauzate de ecumenism.
        Avertizeaza asupra manifestarilor satanice de la Lourdes, Fatima; asupra imlicatiilor devastatoare.

        SI ASTA DIN ROMANIA CONDUSA DE COMUNISTI ! Fara acces la informatie. DECI SE PUTEA MAI BINE.

        PS2: Expresia ‘eretic moderat’ este un pleonasm pt un ortodox. Ori esti in Biserica ori esti in afara ei.

      • >Cît despre convingerile dvs, sînt destul de triste, să mă iertați! (decupat din context)

        ERETIC NU SUNT !
        In rest puteti sa ma acuzati cum doriti.

        PS: 5. Se spunea pentru avva Agathon, că s-au dus oarecari la dânsul auzind că are dreaptă şi mare socoteală. Şi vrând să-l cerce de a sa mânie, i-au zis lui: tu eşti Agathon? Am auzit pentru tine că eşti curvar şi mândru. Iar el a zis: ei bine, aşa este. Şi i-au zis lui: tu eşti Agathon bârfitorul şi clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarăşi: tu eşti Agathon ereticul? Iar el a răspuns: nu sunt eretic. Şi l-au rugat pe el, zicând: spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ţi-am zis ţie le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintâi asupra mea le scriu, căci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvântul acesta eretic este despărţire de Dumnezeu şi nu voiesc să mă despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteală şi s-au dus zidiţi, adică folosiţi.

      • Cand scoti o asemenea carte, e bine sa ceri binecuvantarea unui duhovnic. Sa se uite si un duhovnic, sa se consulte, sa intrbe si pe altii despre implicati…

        Pt sminteala prin domnii Serban si Mungiu nu exista NICI UN FEL DE SCUZE ! SMINTEALA LA NIVEL PLANETAR !

        Exista si o alta versiune a tragediei de la Tanacu; a fost si la BBC data in prima faza. Asistenta medicala a injectat de 3-4 ori doza de adrenalina victimei ceea ce ar fi provocat decesul. O informatie de pe internet, sugereaza ca ar fi fost trimisa acolo cu obiectiv precis chiar de directorul spitalului, neortodox si neroman.
        Ori daca ar veni cu aceste precizari in carte, nu numai ca dna Tatiana ar zbura de la Cotroceni dar ar deveni si nefrecventabila, asemenea lui Ioan Coja sa zicem…

        PS: Sa spunem ca parintele Bastovoi -care in tinerete a fost scriitor care a luat si ceva premii- nu e in stare sa inteleaga un film, sa nu sesizeze mesajele secundare transmise de un film comercial, folosit ca propaganda de dl Mungiu cu antecedenta, ar fi prea de tot.

      • Scuzați-mă, dar discuția devine și oțioasă, și obositoare. Dvs nu ați văzut nici piesa de teatru, nici filmul, nu ați citit nici cărțile, dar știți că toate sînt smintitoare. Excelent!

        Cît despre binecuvîntare, preotul are competențe spirituale, nu literare sau de altă natură. Ar fi bine să înțelegem cu toții asta, căci altfel cerem binecuvîntare să mergem și la piață, ceea ce este ilar.

  3. >Parintele Savatie Bastovoi despre filmul DUPA DEALURI: “poveste
    >romaneasca de lesbianism cu sfirsit tragic” care da “imaginea unei Romanii
    >ortodox-handicapate”

    Doamna Tatiana a avut mai multe oferte de ecranizare a cărţii „Spovedanie la Tanacu” (Lucuian Pintilie, Radu Gabrea, Cornel Porumboiu)
    http://www.cinemagia.ro/stiri/cristian-mungiu-inspirat-de-romanul-spovedanie-la-tanacu-20321/

    A ales Andrei Serban si Cristian Mungiu in conditiile in care se stia ca dl Cristian Mungiu realizase un film smintitor si anticrestin (4,3,2) criticapana si de catolicii – dar de mare succes, in duhul antihristic al vremii.
    :
    Cine se aseamana se aduna.

    • Tatiana Niculescu Bran:

      ”Actualizam textul piesei periodic, pentru că procesul cazului Tanacu nu se încheiase încă. Speram ca romanele și piesa de teatru să mai calmeze spiritele însetate de răzbunare anticlericală, iar versiunea mea despre întâmplările reale să lase loc unui spațiu adevărat de dezbatere. Regizorul îmi citise gândul și organiza la sfârșitul fiecărei reprezentații un dialog – întrebări și răspunsuri despre caz, piesă, cărți și reconstituirea literară a faptelor – cu publicul.”

      Sursa: http://yorick.ro/tatiana-niculescu-bran-atelierul-de-la-plopi-sau-despre-fratia-luminii/

  4. IPS Bartolomeu Anania a fost uin antiecumenist convins – singurl care a votat caterisirea ierahilor care au slujit impreuna cu catolicii acum cativa ani.

    Antiecumenismul, delict extrem de grav in zilele noastre (incorectitudine politica la cel mai inalt nivel) i-a adus fostului detinut politc.Valeriu Anania o prigoana fara precedent in lumea libera care a durat vreo 30 de ani; adevarul a iesit la iveala doar in 2012 dupa ce IPS a trecut la cele vesnice.

    Generalul Ion Mihai Pacepa, fost șef al serviciilor secrete române, afirmă în memoriile sale că Valeriu Anania a fost agent al Direcției de Informații Externe (DIE), calitate în care a spionat pentru regimul comunist din România. În replică ÎPS Bartolmeu Anania a spus: „…În anul 1976, aflându-mă temporar în România, Securitatea m-a împiedicat să mă întorc, somându-mă să-i predau documentele personale de proveniență americană (cardul de identitate și pașaportul). Am reușit însă să le predau Consulatului American, care mi-a eliberat o adeverință cu timbru sec, în dublu exemplar; pe unul l-am depus la Departamentul Cultelor, pe altul îl păstrez eu. Chiar dacă nu s-ar fi petrecut intervenția brutală a Securității, tot nu aș fi rămas pe viață în Statele Unite. Cu toate că, după cinci ani de rezidențiat aveam dreptul să cer și să obțin cetățenia americană, nu am făcut-o, iar asta nu din cine știe ce patriotism radical, ci pentru că niciodată nu m-am împăcat cu gândul că trupul meu s-ar putea odihni în alt pământ decât cel românesc, singurul care ține de cald”.

    Potrivit ultimelor rezultate ale cercetărilor de arhivă, Mitropolitul Bartolomeu Anania nu a colaborat cu Securitatea, „nici în detenție, nici în libertate; nici în țară, nici în străinătate; nici cu angajament, nici fără angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu nume propriu”, după cum afirma el însuși în timpul vieții. Afirmațiile sale au fost confirmate de documentarul Ioanei Diaconescu (cercetător CNSAS) Bartolomeu Anania. Dosare de urmărire informativă, apărut în numerele 10 și 11 din 2012 ale „României Literare”[18].

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania

    • Da, dar sînt nuanțe. Și vă spun ca unul care s-a bucurat de prietenia părintelui mitropolit. El îsuși a spus public că în închisoare preoții ortodocși, inclusiv sfinția sa, au oficiat slujbe împreună cu preoți grreco-calotici și romano-catolici și s-au împrtășit împreună. În libertate, la momentele comemorative pentru cei căzuți în închisori și în rezistența armată, de asemenea, au slujit împreună preoții celor trei culte, oameni care făcuseră și pușcărie împreună. Asta nu l-a oprit însă să ia atitudine cînd mitropolitul Corneanu s-a împărtășit cu catolicii.
      Și da, a fost supus unui tir de mizerii, care au țintit să-l compromită, pentru că era o forță a Bisericii, și înainte de 1989, cînd a fost misionar în America, și după 1989, cînd a devenit ierarh. Peste toate a trecut senioral, iar timpul i-a dat dreptat

  5. Exista niste aspecte dogmatice de a caror importanta probabil ca nu ai constientizat-o. Incerc pe cat posibil sa fiu scurt, desi exista riscul unor lamuriri partiale.

    Pacatul impotriva Duhului Sfant NU SE VA IETA NICI IN VEACUL ACESTE NICI IN CEL VIITOR. (Sf Evanghelie). Cel mai greu pacat. Aici intra erezia si sinuciderea.

    Sfintii Parinti au pus in Canoanele Sinoadelor ecumenice: MARTIRII ERETICILOR NU SUNT MARTIRI. Prin urmare acest pacat este ata de mare incat nici sangele de martir nu-l poate curata.

    Origen, a fost un mare teolog prin sec 2-3; si a lasat UNELE LUCRURI BUNE (PRINTRE CATEVA EREZII GRAVE), lucruri bune valorificate de Sf Vasile cel Mare de exemplu-Filocalia lui Origen. Moare ca martir in vremea lui Deciu se pare, lasind cu libma de moarte ca ce e gresit in opera sa sa nu fie primit de Biserica.
    Lucrarile sale au produs multa confuzie si dezbateri in secolele urmatoare; si multe pierderi de suflete. Sinodul 5 Ecumenic il declara eretic 300 de ani mai tarziu – deci oficial este in iad ca faptuitor de erezii – si asa ramane pana azi.

    Canonul 45 al Sfintilor Apostoli: Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se, sa se afuriseasca numai; Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, sa se cateriseasca. – PIDALION (Carma Bisericii Ortodoxe)

    Marturii

    Pr. Dumitru Staniloaie: „Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre”

    Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: „Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru”

    Pr. Arsenie Papacioc: „Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”

    Pr. Ardian Fageteanu: „Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX”

    Pr. Ilie Cleopa: „Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!”

    Pr. Iustin Parvu: „Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica”

    Pr. Arsenie Boca: „Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa”

    Cuv. Paisie Aghioratul: „Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit.”

    Sf. Efrem Sirul: „Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!”

    http://www.credo.ro/ecumenism.php

    PS: Ai grije ca din NESTTINTA, neglijenta pui revistei Rost eticheta de ‘ecumenista’, si intrati la masonerie,… si nu va mai spala nimeni.
    PS1: Rasfoieste si tu forumul Apologeticum, si descoperi DREAPTA CREDINTA IN TOATA RIGOAREA EI. http://www.apologeticum.ro/
    PS2: Daca o pozitie explicit antiecumenista va dauneaza politic, ‘macar taceti’ temporat can nu sunteti fortati sa va expuneti parerea. Daca vi se va cere public sa va spuneti paretea marturisiti intr-un glas cu Biserica infdiferent de consecinte: ECUMENISMUL este EREZIA tuturor ereziilor!

    • Stimate domn,
      Pe cînd scriam noi, cei de la Rost, împotriva ecumenismului și a masoneriei, nu știu ce făceai dumneata. Vezi numerele din urmă, că aproape toate sînt disponibile și la noi pe site.
      Acum, cînd îmi citezi din oameni pe care i-am cunoscut și care ne-au fost duhovnici sau sfătuitori și pe care îi iubim și prețuim, pe care i-am urmat și cărora încercăm să le onorăm memoria făcînd ce ne-au învățat, după cum am arătat-o în dese rînduri, iarăși nu știu cine ești și ce faci. Dar să-mi dai ca exemplu de reper al credinței un rătăcit ca băiețașul ăla de la Apologeticum e prea mult.
      În fine, ești lipsit de nuanțe și de orice știință a purtării unei polemici, așa încît te rog să mă mai scutești. Am luat lecțiile necesare deja de la cei îndreptățiți să mi le dea.

  6. Canonul 45 al Sfintilor Apostoli NU LASA LOC DE NUANTE.
    Nu poate fi vorba de pogoramant ! E vorba de cadere. Exista pocainta la cadere, dar caderea e cadere.

    Daca tot l-ati cunoscut pe par Iustin Parvu, poate rasfoiti cartea editata repetat la Man Petru Voda: Biserica Ortodoxa si ecumenismul – de Sf Iustin Popovici. Canonul 45 e dezbatut pe larg si explicat la nivelul de intelegere al ‘tzantzarului’. Cateva extrase la adresa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/04/sf-iustin-popovici-despre-ecumenismul-ca-dialog-al-minciunii/

    Canonul 45 al Sfintilor Apostoli porunceste cu glas de tunet: „Episcopul, sau presviterul, sau diaconul, care fie ca si numai se roaga impreuna cu ereticii sa se afuriseasca; iar daca le-a ingaduit acestora sa savirseasca ceva ca clerici (sa savirseasca cele sfinte) sa se cateriseasca”. Porunca aceasta este limpede chiar si pentru o constiinta de tintar. Oare nu?

    http://eresulcatolic.50webs.com/omulom.html

    Par ierarh care s-a rugat impreuna cu greco-catolicii era mirean la vremea respectiva; nu avea de unde sa stie asemenea detalii. La fel ca si par Steinhardt cand s-a botezat in inchisoare. Greselile din nestiinta nu pot deveni regului sau pogoraminte.

    Daca rot ii pomeniti pe marii duhovnici romani din sec trecut, nu le prezentati deformat invataturile.

    • Nici în Ajunul Crăciunului nu aveți liniște?

      Nu prea înțelegeți ce vorbim. Poate vă va ajuta dacă veți răsfoi revista Rost, cu la fel de multă osîrdie cum navigați și comentați pe internet. Poate atunci să nu-mi mai faceți proces de intenție. Veți vedea că am fost unul dintre cei mai vocali în chestiunea împărtășirii IPS Nicolae cu catolicii și a slujirii pentru Agheasma Mare de către PS Sofronie cu catolicii. Contra acestor gesturi, ca să fie clar.

      Nu despre nuanțe la Canoane vorbeam. Spun că realitatea se așază uneori în alte tipare decît o prevede mintea omenească (și chiar decît o vor gardienii ortodoxiei) și că își caută răspunsurile dincolo de Canoane (căci pe ”canoane” a fost osîndit și Hristos), iar atunci nici eu și nici dvs nu sîntem chemați să ne pronunțăm.

      Că vlădica Bartolomeu Anania, altminteri adversar al ecumenismului sincretist (o erezie majoră), a slujit și s-a împărtășit cu catolicii este un fapt, recunoscut și de el. Un alt fapt este că el nu era mirean la acea vreme, cum spuneți, încercînd o scuză penibilă, de parcă mirenii nu trebuie să-și cunoască propria credință.

      Bartolomeu Anania s-a călugărit la 21 de ani, în anul 1942, și tot atunci a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1948 era deja teolog cu patalama (făcuse Seminarul, apoi și Facultatea de Teologie). Din 1948 și pînă în 1958, deci timp de zece ani, pînă a fost arestat și condamnat, a avut tot felul de slujbe la Patriarhie, de la intendent al Palatului Patriarhal și inspector patriarhal pentru învățămîntul bisericesc, pînă la funcția de director al bibliotecii patriarhale. Deci, era în deplină cunoștință de cauză că încalcă canoanele atunci cînd a slujit cu catolicii și s-a împărtășit cu ei. Nimeni însă nu l-a caterisit pentru asta, nici Dumnezeu nu l-a bătut. Dimpotrivă, Bartolomeu Anania a fost ales episcop, la o vîrstă cînd alții se mulțumesc cu pensia și a făcut mult bine Bisericii. Că a fost iubit de Dumnezeu și că faptele sale l-au bucurat pe Domnul, iar nu mai încape îndoială, după cum arată toată viața sa. Oare de ce? Ce-a făcut el în închisoare era un gest special într-o situație specială, neprevăzută de Canoane. Poate că Dumnezeu a vrut așa. Dacă nu cumva știm noi mai bine și decît El.

  7. Cu durere in suflet se poate constata lipsa de maturitate a suflului asa-zis ortodox, care nu inceteaza sa imparta in doua lumea creata din preplinul iubirii lui Dumnezeu fata de om.Dumnezeu l-a creat pe om nu pentru omul insusi, in idividualism egoist si meschin, ci pentru comuniunea deplina cu semenii, asemenea Sfintei Treimi in legatura Sa de iubire permanenta si imuabila.
    Sfantul Ioan Gura de Aur, referindu-se la atitudinea pe care un crestin trebuie sa o aiba fata de un pagan, spunea ca daca nu poti convinge un pagan sa vina la dreapta credinta, macar sa nu-l indepartam prin judecati pline de rautate, iar daca i-am castigat acestuia iubirea prieteniei, sa ne fie noua castig, caci prietenia paganului cu un crestin il transforma si pe pagan in ucenic al lui Hristos.
    Mai departe il las pe Sfantul Nectarie de Eghina pentru a va convinge cat de rataciti suntem noi, cei ce ne consideram atat de „drepti” in credinta :

    „Cea mai desăvârşită stare a sufletului este iubirea, dar nu cea a simţurilor. Dacă iubirea este a rudelor, se numeşte afecţiune, iar dacă nu, este mulţimea de emoţii născute din simţuri şi aflate pe diferitele trepte ale necurăţiei. Aceste emoţii capătă chipul celui ce iubeşte şi al celui iubit. Despre iubirea aceasta a spus Domnul: „Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei“ (Luca 6, 32). Ca şi firea, această iubire se preschimbă neîncetat.

    Iubirea cea mai desăvârşită este însă roada luptei şi a smereniei celei multe. Ea se naşte după ce sufletul s-a lepădat şi s-a eliberat de egocentrismul firesc vieţuitoarelor şi vine după ce sufletul nostru cuprinde în sine şi la rându-i se lasă cuprins în chip tainic în sufletul „aproapelui”. Atunci Duhul Sfânt ce locuieşte în sufletul nostru ni-l luminează ca să poată vedea în toţi oamenii firea cea unită; ne aprinde inima ca să nu-l mai deosebim pe prieten de vrăjmaş. Mai cu seamă în sânul Bisericii această iubire desăvârşită capata dimensiuni dumnezeieşti, pentru că Însuşi Domnul Iisus Hristos mijloceşte şi îi uneşte pe credincioşi în Duhul Sfânt. Astfel se împlinesc spusele Apostolului: „Şi să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste si fapte bune” (Evrei 10,24).

    De Dumnezeu purtătorul Părinte Nectarie avea această iubire, în toată desăvârşirea ei, iubire ce arde şi înflăcărează necontenit inima şi pe care nimic n-o poate schimba. O mărturisesc viaţa-i plină de sfinţenie şi scrierile. Avand această iubire, Părintele putea spune: „eu dorm, dar inima mea veghează“. Această iubire neschimbată şi neclintită este „împlinirea legii”, fiindcă îl preschimbă pe om în creatură heruvimică şi duh serafimic şi fiindcă îl face asemenea lui Dumnezeu, conducându-i întreaga fiinţă. Trăind deja „dimpreună cu sfinţii şi casnic al lui Dumnezeu”, Părintele era inima lumii, primind durerile, căderile, mizeria, nenorocirile, deznădejdile şi nefericirile lumii ca pe ale sale.

    Acesta era Părintele nostru. Simţea într-însul toată durerea şi suferinţa lumii. Plângea şi se ruga pentru lume, pentru toţi copiii lui Dumnezeu „cei risipiţi”, pentru toată zidirea, chiar şi pentru demoni. De aceea, în ochii săi ereticii ce altceva puteau fi decât copiii rătăciţi ai Tatălui şi Dumnezeului său şi „în putinţă” fraţii săi întru Hristos. Cum să nu-i iubească, să nu-i plângă şi să nu se roage pentru ei? Cum ar fi putut face altfel, când într-însul stăpânea „iubirea ce nu ale sale le caută”? Şi, de vreme ce nu el trăia, ci Hristos trăia într-însul, cum să nu-i fi simţit ca pe propriile sale mădulare?

    ΑΓΙΟΣ ΝΕΚΤΑΡΙΟΣ ΡΙΖΑΡΕΙΟΣToţi sfinţii care L-au avut pe Hristos în inima lor plangeau pentru eretici. Apostolul Pavel ajunsese în punctul în care ar fi primit să se despartă de Hristos de dragul semenilor săi care-l războiau:

    „Că mare îmi este întristarea şi necurmată dorinţa inimii. Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup, care sunt israeliţi…” (Rom. 9, 2,3).

    Ase­menea locuri sunt multe la Sfinţii lui Dumnezeu, cei care L-au avut în inima lor pe Cel Ce “este iubire”.

    Duhul iubirii pentru eretici l-a predat sfântul Părinte elevilor săi de la Rizarios, la orele de teologie pastorală, voind a-i elibera din mreaja intoleranţei ce chinuie suflete­le necurate în numele, zice-se, al Ortodoxiei. Părintele şi-a prefăcut durerea faţă de cei din afara Bisericii în învăţătură întemeiată pe morala Bisericii.

    Iată ce lucruri neobişnuite pentru câţi n-au gustat din iu­birea lui Hristos scria sfântul în „Teologia Pastorală”:

    „Episcopul e dator a rămâne veşnic în principiile morale ale Sfin­tei Evanghelii şi a nu ieşi niciodată din ele, nici a le încălca sub acoperirea deosebirilor dogmatice. Acestea, ca unele ce se referă numai la credinţă, lasă liberă şi neatinsă iubi­rea, căci dogma nu se războieşte cu dragostea. Iubirea este dăruită dogmei, fiindcă «toate le suferă şi toate le rabdă». Iubirea creştină este neschimbată pentru aceea că nici cre­dinţa şchioapă a ereticilor nu poate schimba dragostea în­dreptată asupra lor. Cineva poate atrage prin iubire la cre­dinţa sa chiar şi o întreagă biserică eretică întemeiată pe o judecare greşită a dogmelor. Niciodată nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă. Pentru aceasta să ne fie pildă Apostolul neamurilor, care, din dra­goste chiar şi pentru cei ce L-au răstignit pe Hristos, dorea să fie anatema pentru ei. Episcopul care nu-i iubeşte pe eretici şi nu lucrează şi pentru ei, toate le face din râvnă mincinoasă şi este lipsit de dragoste. Căci acolo unde este dragoste, este şi adevăr, şi lumină, iar râvna cea mincinoa­să şi slava plină de rătăcire sunt vădite şi alungate de lu­mină şi de iubire. Chestiunile legate de credinţă nu trebuie să micşoreze iubirea. Învăţătorii urii sunt ucenicii celui rau. Fiindcă dintru acelaşi izvor nu curg şi dulcele, şi amarul. Invăţătorul iubirii, care este episcopul, nu e cu putinţă sa nu iubească, fiind cu desăvârşire neputincios să urască, aceasta pentru pentru că preaplinul iubirii izgoneşte ura” (69).

    L-am descris deja pe Părintele nostru ca fiind un barbat plin de râvna cea întru cunoştinţă, stăpânit de iubire pentru oricine avea altă credinţă şi care, cu orice chip, se îngrijea şi se ruga pentru cei rătăciţi, să le deschidă Domnul ochii sufletului ca să poată vedea lumina adevărului. Cităm in continuare dintr-o carte a Părintelui nostru purtător al întelepciunii dumnezeieşti o descriere psihologică a ierarhului plin de râvna cea fără cunoştinţă. In câteva linii ne înfățişează cum lucrează sufletul aceluia, plin de patimă şi ura împotriva celor ce s-au depărtat de dogmele adevărate.

    Sfantul Nectarie : „Cel ce are râvnă, dar fără cunoştinţă, rătăceşte în gândirile şi lucrările sale; închipuindu-şi că lucrează pentru slava lui Dumnezeu, calcă legea iubirii pentru aproapele. Fierbând în zelul său, făptuieşte cele potrivnice poruncilor legii şi voii dumnezeieşti. Făptuieşte răul ca să se întâmple ceea ce crede el a fi binele. Râvna lui e ca focul ce distruge şi nimiceşte. Prăpădul merge înaintea lui, iar pustiirea îi vine pe urmă. Se roagă la Dumnezeu să arunce foc din cer, ca să-i înghită pe toţi cei ce nu-i împărtăşesc principiile şi convingerile. Cel ce are râvnă, dar fără cunoştinţă, îi urăşte pe toţi ce au altă religie sau altă credinţă, nutrind faţă de ei pizmă şi mânie nestin­să. Se împotriveşte pătimaş la duhul adevărat al legii dumnezeieşti, stăruie fără judecată să-şi apere propriile-i păreri şi credinţe, se lasă purtat de zelul orbesc de a birui în toate, de ambiţie, de dorinţa de a învinge cu orice preţ, de vrajbă şi de plăcerea de a aduce pretutindeni şi oricând tulburare. In sfârşit, este un om aducător de pieire” (70).

    Inima de Dumnezeu purtătorului Părinte Nectarie era aprinsă de iubire pentru toţi oamenii. Se îngrijea nu numai de mântuirea ortodocşilor, ci şi de cea a neortodocşilor, cum au făcut de altfel toţi Sfinţii Bisericii. Socotind că „prin iubire (episcopul) poate atrage la credinţa sa chiar şi o întreagă biserică eretică întemeiată pe o judecare greşită a dogmelor”, sfântul a desfăşurat o considerabilă activitate în toate direcţiile. A purtat corespondenţă cu prelaţi romano-catolici, catolici de rit vechi şi anglicani, cărora le trimi­tea scrierile sale şi pe care încerca a-i aduce la dialog cu Patriarhia Ortodoxă.

    Sigur de ortodoxia de diamant a sfintei noastre Biserici, preaînţeleptul ierarh, deplângându-i pe fraţii săi rătăciţi, nu numai că nu era spăimântat de a avea legături cu dânşii, ba chiar nădăjduia că toate contactele şi discuţiile teologice aveau a duce la ceva bun „.

    (in: Monah Teoclit Dionisiatul, Sfantul Nectarie din Egina, facatorul de minuni. Viata, invataturi, predici, scrisori, Editura Sophia, 2007)

  8. „Pacatul impotriva Duhului Sfant NU SE VA IETA NICI IN VEACUL ACESTE NICI IN CEL VIITOR. (Sf Evanghelie). Cel mai greu pacat. Aici intra erezia si sinuciderea.
    Sfintii Parinti au pus in Canoanele Sinoadelor ecumenice: MARTIRII ERETICILOR NU SUNT MARTIRI. Prin urmare acest pacat este ata de mare incat nici sangele de martir nu-l poate curata”.

    Pacatul impotriva Duhului Sfant este un pacat al neincrederii si al respingerii iubirii insuflate de Duhul Sfant, sau, asa cum spunea si Sfantul Siluan Athonitul, „daca un credincios are un gand rau chiar si impotriva unui singur om, atunci inseamna ca un duh rau il stapaneste si Duhul lui Dumnezeu nu se afla in el”.Si in aceasta situatie este vorba tot de un pacat impotriva Duhului Sfant.
    Dar, mai adaug: se spune ca atunci cand doi, sau trei sunt adunati in numele Domnului, Insusi Hristos se afla intre ei.S-a presupus ca este vorba de rugaciune in doi, sau trei,sau de Sfanta Liturghie savarsita in Biserica, dar sfintii i-au dat si o alta interpretare, mai inalta si anume ca atunci cand cineva se opune adevarului de credinta, sau ar face o fapta rea oarecare, iar altcineva, prin pogoramant, s-ar lega de acel om prin duhul iubirii, in hotararea de a suferi orice impreuna cu acela( ca si Moise!),nadajduind prin credinta si iubire in mantuirea aceluia, atunci Insusi Hristos vine si sta intre ei, pentru ca cel ce ajuta pe semenul sau savarseste si implineste porunca lui Hristos, care spune sa ne purtam crucea(sarcina) unii altora.
    Despre faptul ca un eretic nu poate sa devina mucenic mi se pare ca si cand s-ar prevala o gandire cu autoritate justitiara si care s-ar substitui judecatii lui Dumnezeu.Si ma gandesc doar la un fapt: daca un eretic si-ar risca viata ca sa mi-o salveze pe a mea, iar ulterior m-ar invita la masa, eu l-as refuza pe motivul ereziei, si frumos ar fi sa mai si adaug: „Multumesc , ca mi-ai salvat viata, dar e inutil pentru sufletul tau, oricum nu te mantuiesti”.
    Dar pornind chiar de la invataturile Sfantului Apostol Pavel, ideile separarii sau comuniunii cu ereticii, devin alambicate la o abordare superficiala, pentru ca intr-un loc se spune sa nu stam cu ei la masa, in alt loc sa mancam la masa lor tot ce ne pune inainte,fara a intreba de constiinta.Adevarul este ca toate cuvintele Apostolului contra ereticilor, se refera doar la ereticii care, facand parte odata din Biserica crestina, ortodoxa, s-au rupt ulterior de ea, ducandu-se dupa intelesuri mai slabe si dupa invataturi mai placute inimii lor.Pentru acestia se facea o distinctie si o separare speciala, insa in ideea ca aceluia sa nu i se para ca greseala lui ar fi minora, ci grava si pentru a nu se incuraja acest obicei de a umbla „din casa in casa”, dar si pentru apararea adevarurilor de credinta, care in acele vremuri se stabilizau si prindeau contur.Tot in aceasta idee era inadmisibil sa coliturghisesti cu ereticii, ca si cand acest melange de credinta ar fi fost un fapt banal si nu un pericol real de confuzie pentru credinciosi.
    Acum se dau semne si de o parte si de alta ca se simte necesitatea unei uniri : babilonul impartirii limbilor se unifica prin Pogararea Duhului Sfant, care vorbeste intr-o singura limba inteleasa de toti si care este adevarata Biserica si care inseamna tainic Trupul lui Hristos cu toate madularele , care nu va fi intreg pana nu se vor insanatosi si acelea ce sunt acum bolnave.Deci aceasta este vointa si dorinta si iubirea lui Dumnezeu si despre acest lucru spune si Dumitru Staniloae in Teologia dogmatica ortodoxa.Cum va fi, ce va fi, nimeni nu stie, dar toate aceste biserici nedesavarsite, pe care si Dumitru Staniloae le numeste tot „biserici”, se vor implini in Trupul lui Hristos desavarsind unitatea primara in Sfanta Treime in care a fost creat omul .Deci nu putem vorbi de o separare a acestora, ci doar de o imbolnavire, pentru ca asemanarea Bisericii cu trupul unui om, induce clar ideea ca nici un trup nu poate sa ramana viu, daca i se taie madularele si se arunca ca nemaifiind folositoare .Ci trupul intreg sufera atunci cand un madular este bolnav si acest lucru nu se refera la penitentii din Biserica, adica „oile” pe care Hristos, Pastorul cel Bun le pastoreste si le ia pe umerele Sale atunci cand se imbolnavesc si sufera, ci se refera la bisericile bonave, care sunt madulare ale Trupului Bisericii universale , al carui Cap este Hristos si din cauza imbolnavirii lor, sufera intreg Trupul. Caci ar trebui sa fii fara inima, ca sa nu suferi atunci cand stii ca fratii nostri, oamenii, din diverse cauze sunt in pericolul mortii fizice si spirituale.Nu avem stiinta si nici putinta si nici caderea sa ne impotrivim prin cuvinte belicoase si de autoritate asupra adevarului, contra a ceea ce va hotara Biserica referitor la ecumenism, deoarece tot sfintii ne invata ca daca Biserica greseste , mai bine ramanem supusi Bisericii si uniti intre noi, decat sa ne razvratim creand anarhie si haos.Deasupra noastra mai sunt inca destui destoinici in ale duhovniciei, dar si daca nu ar mai fi, noi nu avem voie sa parasim corabia si sa procream in timpul postirii si al pocaintei care este aceasta lume pana la Parusia.Iisus e cu noi pana la sfarsitul veacurilor.

Spune-ți părerea