Bunicul

Am copilărit pe vremea lui Ceaușescu. Trăiam cu familia într-un oraș de provincie, stăteam la cozi pentru te miri ce, aveam cartele pentru aproape toate alimentele de bază și primeam curent, căldură și apă caldă cu porția. Țin minte că odată am provocat o inundație pentru că în timp ce apa era oprită am folosit robinetul și l-am lăsat pe poziția deschis.

Dar toate aceste probleme dispăreau pe perioada verii cînd mergeam în vacanță la bunici, la țară. Cam asta era distracția copiilor în vremurile acelea, vacanța la țară. Bunicul din partea mamei avea patru copii așa că aveam o mulțime de verișori. Deși eram mulți nu duceam lipsă de nimic, la țară nu existau rații la mîncare iar apa o scoteam proaspătă din fîntînă ori de cîte ori aveam nevoie. Avea o gospodărie frumoasă, chiar peste drum de biserică.

Bunicul era foarte apreciat și bine văzut în sat, apreciere care se reflecta și asupra noastră, a nepoților lui chiar daca mai făceam din cînd în cînd cîte o năzbîtie. Cîteodată ne mai povestea de peripețiile din timpul războiului pe care l-a făcut pe frontul rusesc, în linia întîi, unde a fost grav rănit. Din păcate a murit înainte de 1989, nu a mai apucat să vadă și să audă sutele de mii de români ieșiti pe străzi strigînd „Jos comunismul!”.

Facultatea am inceput-o la Timișoara în toamna lui 1990, primul an de libertate. Era pe vremea respectivă o explozie de publicații și cărți, citeam tot ce prindeam. Așa am ajuns să citesc și „Gazeta de Vest”. A devenit imediat una din publicațiile mele favorite. Era o publicație lunară subintitulată „magazin de istorie, atitudini și credință”. Ce citeam acolo nu se potrivea deloc cu ce învățasem în școală despre legionari și Mișcarea Legionară. Atunci am aflat că nu erau bandiții și teroriștii prezentați în cărțile de istorie comuniste.

Acasă mergeam destul de rar în perioada studenției, cam odată pe lună. Ai mei nu făcuseră facultate și erau curioși cum este să fi student așa că de fiecare dată le povesteam. Într-una din aceste vizite am început să le povestesc despre cum erau legionarii. Deodată chipul mamei s-a luminat și a zîmbit cu toată fața, nici nu m-a lăsat sa povestesc prea multe. M-a oprit și mi-a spus că bunicul meu, adică tatăl ei, a fost legionar și că dacă ar fi trăit ar fi fost foarte mîndru de mine. N-am să uit niciodată momentul respectiv, expresia de pe fața mamei, zîmbetul, tonul din voce. A fost ceva extraordinar.

Atunci mi s-au lămurit multe lucruri trăite în vacanțele de la bunici. Bunicul avea un vecin mai bețivan a cărui gospodărie era gard în gard cu a noastră și cîteodată, cînd se îmbăta, distrugea gardul și începea să ne înjure în toate felurile, să ne facă „cuib de bandiți”. Noi, copiii, nu știam de ce. Bunica îi spunea bunicului să meargă să-l potolească. Dar bunicul zicea: „Lasă-l că nu știe ce spune, e beat și acum vorbește băutura din el. Mîine, după ce o sa se trezească, o să vezi că o să repare gardul”. Și așa era, a doua zi îl vedeam pe vecin încruntat și bodogănind reparînd gardul.

Tot atunci am înțeles de ce mama mea nu a putut să facă liceul aproape de casă, a trebuit să se ducă în alt județ, departe. Și tot de aceea nu s-a putut duce nici la facultate deși i-a placut cartea, n-avea origine sănătoasă. Și am mai aflat atunci că în perioada de după război, cînd se făceau deportările în Bărăgan, bunicii stăteau cu bagajele făcute, fuseseră anunțați că vor fi și ei deportați. Pînă la urmă au scăpat de deportare.

Sărut mîna bunicule! Să știi că și eu sînt mîndru că sînt nepotul tău.

6 thoughts on “Bunicul

  1. La realitatea tv Iosif Boda a afirmat ca nu mai are importanta originea oamenilor care locuiesc pe teritoriul tarii. Genele si cromozomii nu mai au nicio relevanta, doar mentalul conteaza.
    Moderatorul emisiunii nu s-a aratat surprins, nu l-a invitat pe sociologul fost dipolmat sa paraseasca studioul. In mod cert, pe 1 decembrie jurnalistul va prezenta o emisiune in care va salta camasa pe el de patos patriotic, avand pe fundal un steag al CE si unul al Statelor Unite.
    Oare ce s-o intampla cu majoritatea politicienilor si jurnalistilor romani? Parca au crescut toti in orfelinate si odata infiati, au fost abuzati de parinti betivi si retardati mental.

    Domnule Marincu, m-a impresionat ceea ce ati scris. Sunteti un om fericit pentru ca aveti o familie prin care v-au fost transmise valori pe care multi romani, in mod evident, nu le inteleg.
    Este bine ca ati deschis o fereasta a memoriei prin care patrunde lumina si frumusetea adevarului.
    Eu nu mi-am cunoscut bunicii decat din povestiri si privindu-le crucile puse la capatai.Tatal mamei a murit la 24 de ani, cand mama urma sa vina pe lume, iar bunicul patern a murit de inima rea la nationalizare lasand ca mostenire celor cinci copii dragostea de carte si o incrancenare tacuta impotriva comunistilor.
    Cred ca intr-o oarecare masura am mostenit natura celor doi bunici dar si iubirea neconditionata de tara, transmisa de mama si bunica mea. Acestea se inchinau in fata hartii Romaniei Mari si aveau obiceiul sa vorbeasca in livada cu Dumnezeu, caruia ii multumeau pentru rodul pomilor si rostul anotimpurilor.

    • Genele si cromozomii nu mai au nicio relevanta, doar mentalul conteaza.

      Trairistii, mai mult sau mai putin legionari, aveau si ei acesta prejudecata, a genelor si cromozomilor. Pre-judecata presupune, evident, postularea unei premise („doar romanii cu DNA corespunzator pot fi buni romani”) ca avand valoare de axioma. De genul „Apa e uda”,”Evreii sunt camatari”, „Soros e malefic”.
      In urma tembelismului legionar pina si Tutea, chestionat de Radu Preda dupa Revolutie, s-a ferit sa mai ofere un statut de actualitate Miscarii legionare. Fiind onest, a evitat in mare parte subiectul.

  2. @Clement – exista o memorie presupus obiectiva, biologica, data de tot ADN-ul celor ce ne-au precedat si una a faptelor, a amintirilor, a istorisirilor, inevitabil subiectiva in unele parti. Subiectivitatea asta o ca o scara, pot sa urci ori sa cobori. Suntem oameni, si un ADN sigur nu ne garanteaza anumite calitati, nu suntem niste caini cu pedigree. Doar educatia si ceea ce traim si intelegem conteaza. Ideal ar fi sa aflam cat mai mult din urma pentru a evita idealizarea, Si pana la urma sunt ceea ce imi asum sa fiu si raspund pentru faptele mele, cu bune si cu rele.

  3. @ccc1
    Imi este dificil sa intru in polemica pe un subiect atat de sensibil, cu o persoana care declara public ca este atee.
    Trebuie sa fie extrem de dificil sa nu crezi nici in Dumnezeu, nici in, hai sa-i zic poetic, personalitatea mitocondriei..
    Am o sensibilitate particulara, aproape afectiva fata de reactorul energetic al celulei iar harta urmatoare ma face sa visez cu ochii deschisi, gandindu-ma la Parvan, la Blaga, la Constantin Brailoiu, la Samuel Baud-Bovy si la bunicele mele . https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4d/Haplogroups_europe.png
    Eu cred in rostul divin al inchegarii unei etnii in functie de anumite particularitati biologice si lingvistice si in evolutia sa intr-un spatiu geografic determinat si determinant pentru construirea unei civilizatii.
    Gasesc ca este absurd sa nu acceptam ceea ce genetica, antropologia si sociologia culturii au demonstrat deja.
    Da, romanii sunt execeptionali din toate punctele de vedere, in bine si in mai putin bine. Romanii au imaginatie, au un umor cu totul particular, sunt generosi, creativi, rabdatori si au o relatie neconventionala si blanda cu Dumnezeu, care in vechime avea obiceiul sa se plimbe cu Sfantul Petru asa, de drag, pe ulitele satelor lor.
    Si mai au romanii unele particularitati despre care domnul doctor Balaceanu Stolnici are cunostinta. Este vorba despre particularitati genetice rare si de invidiat, ce ii fac imuni la unele boli grave.

  4. @clement – dupa umila mea stiinta binenteles ca exista caracteristici unice care dau unor natii caracteristici unice in raport cu un criteriu ori altul. De exemplu tibetanii au fata de chinezii Han o capacitate net superioara de asimilare a oxigenului in sange iar rugby-ul pare a fi facut special pentru puternicii urmasi ai razboinicilor maori. Nu ma pot pronunta categoric cu privire la vreun impuls divin care aranjeaza ADN-ul unei natii pentru a fi predispuse unori abilitati specifice. Cat despre romani, nu pot decat sa le doresc sanatate si minte, ceea ce se vede acum este pur si simplu noroc. Atat cat tine. In orice caz, sinceritatea ne poate tine mintea intreaga si la locul ei.

Spune-ți părerea