Despre legea dării în plată și minciunile bancherilor

Mai întîi să-i dăm cuvîntului domnului Philippe Lhotte, CEO al BRD-GSG:

Ezit între termeni, pentru că situaţia ne face să ne gîndim la o poziție între suprarealism şi absurd. Este de neînţeles în afara României această lege (legea dării în plată, n.n.). Banca Centrală Europeană, experţii Uniunii Europene nu inţeleg de ce această lege în România. Va servi la ce această lege? Nicio altă ţară nu are o astfel de lege.

Pe scurt, această lege ar permite celor ce au împrumutat bani de la bănci pentru a-și cumpăra o locuință să returneze locuința băncii în contul datoriei şi stingerea respectivei datorii.

În primul rînd ţin să-l contrazic pe domnul Philippe Lhotte, această lege este absolut normală şi ar contrabalansa abuzurile de care se fac vinovate băncile în România. Tu, ca bancă, ai o grămadă de experţi, evaluatori etc. care, înainte de semnarea actelor de împrumut, se duc pe teren, inspectează proprietatea respectivă şi o evaluează. Pornind de la evaluarea respectivă, tu, ca bancă prudentă, oferi să finanţezi maxim 80%. Dacă respecţi această regulă de aur nu te doare capul. În cazul în care clientul tău nu mai poate plăti ai toate şansele să-ţi recuperezi investiţia de 80% foarte ușor.

În al doilea rînd, cu siguranță domnul Philippe Lhotte știe de practica numită „jingle mail” din țările Americii de Nord, adică SUA și Canada. „Jingle mail” este similar cu proiectul legii dării în plată. Cînd un proprietar nu mai poate plăti rata la bancă sau cînd consideră că nu mai merită să o plătească, pune cheile de la casă într-un plic și le trimite băncii. De acolo și numele de „jingle mail”. Normal că fostului proprietar i se distruge creditul și durează cîțiva ani pînă cînd își revine.

Pe lîngă asta, în țările din America de Nord mai există și legea falimentului personal. Dacă te-ai îndatorat prea mult și nu mai poți plăti datoriile declari faliment personal, ajungi în fața unui judecător care decide condițiile falimentului, uneori toate datoriile ți se șterg, alteori trebuie să plătești o parte dintre ele, eșalonat, pe o perioadă de cinci ani.

La noi legea falimentului personal a fost amînată la finalul anului trecut, pentru încă un an, tot la presiunea industriei bancare care se plînge că va da faliment. Săracii de ei, le plîng de milă! Instituțiile bancare vor ca toate riscurile să le preia clienții lor, iar ele să aibă parte doar de beneficii.

De fapt, băncile se opun legii dării în plată pentru că le va costa la buzunar. Pe lîngă pierderile directe pe care le vor avea cînd în contul unui împrumut de 100.000 de euro vor prelua o locuința pe care o vor putea valorifica cu 70.000 de euro, să zicem, vor avea pierderi mult mai mari și procese de la investitorii de pe burse. Pentru că băncile nu păstrează în portofoliul propriu aceste împrumuturi. Ei combină mii de asemenea împrumuturi în pachete pe care le evaluează ca fiind de cea mai bună calitate și le vînd pe piețele bancare la prețuri premium. În momentul în care acești investitori vor vedea că, în loc de un produs de calitate, au cumpărat gunoaie, se vor revolta. Și nu va fi vorba de nu știu ce anonim de rînd, care nu are resursele să lupte cu băncile. Unii dintre acești investitori vor avea resursele necesare și vor lupta.

Domnilor bancheri, legea dării în plată va crea un echilibru pe piața bancară românească. Dumneavoastră veți fi mult mai precauți cînd veți acorda credite. Ca urmare, numărul de credite va scădea, dar va crește calitatea acestora. Odată cu scăderea numărului de credite, nu o vor lua razna nici prețurile la imobiliare. Va fi un pic dureros la început, dar pe termen mai lung va fi benefic pentru toată lumea. Mai ales cînd va exista și legea falimentului personal.

The following two tabs change content below.

Tudor Marincu

Spune-ți părerea