Cea mai costisitoare publicație din lume: Monitorul Oficial al României în limba maghiară, la 1754 euro cheltuieli pe exemplar

Ordonanța de Urgența a Guvernului României nr. 36/2012 privind unele măsuri de reorganizare şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României stabilește următoarele în punctul 9 al art. II:

9. Articolul 21 va avea următorul cuprins: “Art. 21 Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, şi în limba maghiară. Pentru Partea I în limba maghiară, cheltuielile de publicare se suportă din bugetul Secretariatului General al Guvernului”.

Ordonanța de Urgență nr. 26/2012 a fost semnată de prim-ministrul Victor-Viorel Ponta și contrasemnată de Secretarul general al Guvernului Ion Moraru, ministrul pentru relația cu Parlamentul Mircea Dușa și viceprim-ministru, ministru al finanțelor publice Florin Georgescu.

Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, care a prevăzut pentru prima oară în istoria postcomunistă a României că ”Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, şi în limba maghiară” (art. 18) a fost semnată de președintele Camerei Deputaților Adrian Năstase și președintele Senatului Ulm Spineanu.

Potrivit datelor furnizate oficial de către Secretariatul General al Guvernului, în perioada  2013-2016, pentru editarea, în traducere, în limba maghiară a Monitorului Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), s-au cheltuit următoarele sume, repartizate pe ultimii patru ani, astfel:

An Suma suportată din bugetul Secretariatului General al Guvernului României
2013 299 950 lei
2014 233 380 lei
2015 206 640 lei
2016 201 670 lei
TOTAL 941 649 lei

Potrivit Secretariatului General al Guvernului, tirajul anual cumulat al publicației Monitorul Oficial al României, Partea I, în traducere, în limba maghiară (Románia Hivatalos Közlönye) a fost următorul:

An Tiraj anual cumulat
2013 33 exemplare
2014 30 exemplare
2015 28 exemplare
2016 25 exemplare

Cheltuielile bugetare pentru editarea Monitorului Oficial al României, Partea I, în traducere, în limba maghiară (Románia Hivatalos Közlönye), după cum a comunicat Secretariatul General al Guvernului României, ca finanțator, au fost per exemplar, următoarele:

An Cheltuielile bugetare per exemplar, lei şi echivalent în Euro, curs actual
2013 9089,39 lei sau aprox. 1976,68 Euro
2014 7779,33 lei sau aprox. 1691,78 Euro
2015 7380,00 lei sau aprox. 1604,94 Euro
2016 8066,80 lei sau aprox. 1754,30 Euro

Astfel, Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară, este, pe de o parte, publicația cu cel mai mic tiraj pe ediție şi anual din România și din lume, şi, pe de altă parte, publicația care implică per exemplar cele mai mari costuri bugetare, făcând dovada ineficienței financiare şi a risipei nejustificate a resurselor bugetare ale statului. O adevărată publicație de lux și o ultrararitate editorial-poligrafică pe glob. Este de mirare că Guiness Book nu s-a sesizat sau nu a fost sesizat până acum asupra acestui record cu totul inedit al României plătitoare (și Ungariei beneficiare).

Publicația Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară, a apărut și în anii anteriori, începând cu 1998. Pagina oficială de internet al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, precizează următoarele: „Data primei apariţii: 20 noiembrie 1950, în temeiul Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1155 din 20 octombrie 1950” (semnată de Petru Groza, Partidul Muncitoresc Român), făcând trimitere la epoca stalinistă şi sugerând o continuitate a politicilor publice ale statului în raport cu politicile impuse țării din exterior, în perioada prezenței militare sovietice în România.

Prețul de vânzare pentru un exemplar al publicației Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară, a fost, bunăoară, în anul 2016, de doar 24 de lei.

Veniturile totale din vânzarea microtirajului anual de 25 de exemplare au constituit 600 de lei, în timp ce cheltuielile s-au ridicat la 201 670 de lei.

La un simplu calcul aritmetic constatăm că diferența dintre cheltuieli și venituri pe anul 2016 a fost de -201 070 de lei.

În ultimii 20 de ani situația este aceeași la acest capitol, pierderile bugetare totale fiind estimate la peste -4 milioane de lei sau -870 000 de Euro pentru un număr de beneficiari finali care nu au depășit niciodată cifra de 33 de persoane, acestea nefiind de regulă cetățeni români.

Microtirajul ridicol, ca și prețul de vânzare, necorelat cu cheltuiala bugetară, ne conduc la concluzia că editarea publicației Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară, nu este o măsură de protecție a minorității maghiare din România, total indiferentă față de această trăsnaie editorial-poligrafică de lux, ci are cauze politice exterioare intereselor statului român și necesităților minorității maghiare din țară, explicația reală regăsindu-se mai degrabă pe zona activităților de spionaj cu mijloacele celui spionat.

Parlamentul României (Camera Deputaților şi Senatul), Guvernul României, prefecturile judeţene şi prefectura municipiului Bucureşti, administraţiile publice locale din România nu figurează printre ridicol de puținii abonați ai publicației Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară.

Niciun cetățean de rând din România nu și-a perfectat vreodată abonament la publicația Románia Hivatalos Közlönye.

Există presupunerea că singurii beneficiari ai tirajului respectivei publicații, cea mai scumpă din istoria tipăriturilor periodice din România, sunt reprezentanții misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale Ungariei, precum și ai altor structuri maghiare din România sau Ungaria care au drept sarcină monitorizarea procesului legislativ de la București pe cheltuiala Bucureștiului însuși.

De formă, pagina de internet a publicației Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye) ne anunță că face publicitate Monitorului Oficial al Ungariei în baza unui acord de colaborare reciprocă, din noiembrie 2006, afișând linkul ediției electronice a acestuia. Consultând pagina de internet a Monitorului Oficial al Ungariei am putut constata că povestea cu reciprocitatea este doar o poveste. Monitorul Oficial al Ungariei nu afișează linkul ediției electronice a Monitorului Oficial al României și nici nu publică o ediție a Monitorului Oficial al Ungariei în limba română. Ajungem tot acolo: potrivit gramaticii budapestane, se scrie reciprocitate, dar se citește tot monitorizare și spionaj.

(Material apărut inițial pe blogul autorului)

Vlad Cubreacov

About Vlad Cubreacov

Născut la 24 septembrie 1965 în comuna Crihana Veche, Cahul, a absolvit în 1989 Facultatea de Jurnalistică a Universităţii de Stat din Moldova.
A lucrat în calitate de cercetător ştiinţific la Muzeul Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir” (1988-1991), apoi de şef al Departamentului Culte din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor (1991-1994).
Între 1994 şi 2009 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Este autor al Amendamentului Cubreacov la articolul 48. Familia din Constituția a Republicii Moldova: ”(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”, adoptat în 1994 în această formă.
Între 1 ianuarie 1996 și mai 2009 a fost membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (Comisia Cultură, Ştiinţă şi Învăţământ, Comisia Juridică şi Drepturi ale Omului şi Subcomisia pentru Minorităţi).
Ca deputat, i-a fost ridicată de mai multe ori imunitatea parlamentară în 8 dosare penale de natură politică deschise de guvernarea comunistă de la Chișinău (2001-2009), toate dosarele fiind ulterior clasate.
Între august 2009 și februarie 2012 a fost editorialist la săptămânalul FLUX din Chişinău.
A activat ca Expert IA în cadrul Institutului ”Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni al Ministerului Afacerilor Externe al României (2016).
Este preşedinte al Asociaţiei „Răsăritul Românesc” din Republica Moldova pentru sprijinirea diasporei (din 1999) şi al Institutului pentru Dezvoltare Regională şi Administrativă Durabilă (IDRAD).
A condus, ca președinte, Fundaţia pentru Democraţie Creştină (2000-2010) și Frăţia Ortodoxă Română din Republica Moldova (2002-2012).
Este membru al Uniunii Jurnaliştilor (UJM) şi al Asociaţiei Naţionale a Jurnaliştilor (ANJ) din Republica Moldova.
Este cetățean al României și al Republicii Moldova.
Căsătorit, are doi copii.

Spune-ți părerea