Cântec pentru ţara mea

de

Celor care cred că ţara

Doar în graniţi se cuprinde

Şi că neamul nostru falnic

Pe la târg se poate vinde

Şi acelora ce încă

Fură din a noastră pâine:

Să nu uite niciodată

Că există şi un mâine,

Când trezindu-ne din noaptea

Astor vremuri trecătoare,

Cu toţi saltimbancii lumii

Dând năvală la hotare,

Vom sta iarăşi, împreună,

Neclintiţi în pragul ţării,

Precum stâncile ce-adună

Din adânc puterea mării,

Împlinind destinul nostru,

Într-un cântec îngeresc:

România nu-i o ţară,

Ci… un vis dumnezeiesc!

                                

                                            Liviu Băiţel

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost

Un comentariu la „Cântec pentru ţara mea”

  1. Este atat de frumos poemul incat imi vine greu sa fac referire la semnarea unui document ce are mai curand legatura cu https://www.youtube.com/watch?v=UvAd_dwKRwk
    http://www.cotidianul.ro/reuniunea-ministeriala-nato-de-la-solidaritatea-cu-turcia-la-politica-usilor-deschise-272378
    In logica lucrului bine facut, ministrul Dancu trebuia sa ne anunte prezenta ministrului de externe, Comanescu la semnarea documentului aditional la Protocolul din 1952, nu sa ne edulcoreze angoasele cu istoria dejunului sau cu un simplu pensionr pe care l-a consultat in chestiunea talonului..
    Nu stiu cum, dar s-a inmuiat, dupa ce a simtit ca mirosim a fum si ne-a vorbit moale, linistitior, ca unor convalescenti.
    Chestiunea este ca noi vrem sa pricepem de ce nu s-a dus Ministrul Apararii sa le dea oficialilor de la NATO liber la zbantuiala si sa pretinda ceea ce este legitim sa pretinda?
    Mi s-a parut ieri, la parada cam preocupat domnul Motoc, parca era cu gandul la alte alea..
    http://www.nato.int/cps/fr/natohq/official_texts_17300.htm?

Comentariile sunt închise.