Naționaliștii români mai pierd un meci

Ambasada Rusiei a donat ieri 100 de euro pentru Cumințenia Pământului. (sursa: news.ro) Donația este însoțită de un clip, replică la cel (prost realizat) în cadrul campaniei Brâncuși. Despre clipul rusesc, ce reia tema propagandei sovietice (”frăția de veacuri dintre cele două popoare”), a scris foarte bine istoricul George Damian (vezi moldnova.eu).

Este o ocazie să ne amintim că Rusia se pricepe (și) să dea replici. Naționaliștii români sunt în ofsaid. Se vede acum cât au greșit când au ignorat subiectul ”readucerea unui opere de patrimoniu în circuitul cultural național”, pe care unii nici nu l-au văzut ca pe un subiect al lor, în timp ce alții au privit campania pentru Cumințenia Pământului ca o ocazie pentru Guvern de a-și face ”imagine”, o ”manevră politicianistă” a lui Dacian Cioloș de a aduna voturi (nu se știe pentru ce și pentru cine). Un proiect superb, inițiat în toamna lui 2014 de un ministru al Culturii (Kelemen Hunor) dintr-un Guvern Ponta oarecare, a fost tratat cu dispreț de media naționalistă.

Este o ocazie să ne amintim și că multe asociații sau bloguri naționaliste au vederi pro-ruse în sensul prost al cuvântului; una este să iubești marea cultură rusă, alta – să-i admiri pe corifeii unei regim politic care disprețuiește libertatea. Nici unul dinte ele nu a anticipat reacția rușilor la clipul nereușit menit să mărească fluxul de donații pentru opera lui Brâncuși. Și nici unul nu mai poate reacționa acum.

După 26 de ani de libertate, naționaliștii încă mai au de învățat.

În imagine: Un slogan sovietic: Experiența noastră – prietenilor noștri!

Alina Ioana Dida

About Alina Ioana Dida

Medic, publicist şi traducător. A tradus "Revoluţia franceză", de Albert Soboul, apărută în 2009 la Editura Prietenii Cărţii (Bucureşti).

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Un comentariu la „Naționaliștii români mai pierd un meci”

  1. Corect, intotdeauna mai este ceva de invatat. Ambasada Rusa a donat 100 de euro poate in mod simbolic sau poate a trecut si asta in contul despagubirilor de razboi, de fapt in contul tezaurului. Ca sa fiu inteles bine si o tot repet pana ce Rusia nu ne va inapoia tezaurul integral pana la ultimul cent nu putem sa-i mai credem chiar daca sunt ortodoxi. Parafrazez titlul unui film sovietic premiat, Moscova nu crede in lacrimi. Romania nu crede in declaratiile Moscovei bine ticluite, de mare putere care ne-a subjugat secole de-a randul si nu ne lasa sa ne unim cu fratii din Basarabia (si nu numai) prin fel de fel de tertipuri demne de comintern si de internationala socialista. Asta de fapt este marea problema care face ca unii decidenti si actori politici rusi sa continue politica defunctului URSS. De aceea vointa romanilor a optat spre NATO si Occident, de prea mult binele de care am avut parte pana atunci in relatiile cu Rusia. Problema tezaurului si a granitelor trebuie sa fie de fiecare data un punct de plecare obligatoriu in relatiile cu Rusia.

Comentariile sunt închise.