În urmă cu 161 de ani, în comuna Butimanu, judeţul Dâmboviţa, se năștea mareşalul Constantin Prezan, personalitate cu rol marcant în procesul de întregire națională.
Constantin Prezan a îmbrăţişat cariera militară, absolvind, în 1878, Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi, Şcoala de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie (1880) şi Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu din Bucureşti (1883), şi urmând curs de perfecţionare, în Franţa, la Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu de la Fontainebleu, potrivit volumului „Dicţionar Biografic de Istorie a României” (coord. Stan Stoica, Editura Meronia, Bucureşti, 2008, p. 452), noteză Agerpres.
Potrivit sursei citate, Constantin Prezan și-a adus contribuţia la centura de forturi din jurul Capitalei şi înzestrarea cu armament modern (1891-1894) şi participă la cel de-al doilea război balcanic (1913) cu gradul de general de brigadă (din 1907). Din 1914 a fost general de divizie şi s-a aflat la comanda grupului Armata de Nord în momentul intrării României în operaţiunile Primului Război Mondial, desfăşurând manevrele de traversare a liniei Carpaţilor în Transilvania şi apoi de securizare a trecătorilor Carpaţilor.
Pentru apărarea Capitalei a coagulat Grupul de armate General Prezan pentru desfăşurarea unor operaţiuni tactice la adresa a trei grupuri inamice pe care le-a înfrânt succesiv. În perioada noiembrie-decembrie 1916 a avut loc operaţiunea de apărare a întregii zone a Capitalei, care însă, cunoscând aspecte dificile şi riscante din punct de vedere tactic, s-a încheiat cu eşec, obligând la efectuarea retragerii armatei române în Moldova, potrivit sursei citate.
În calitate de şef al Marelui Cartier General (5 decembrie 1916 – 1 aprilie 1918) a organizat apărarea pe linia Siretului şi a Carpaţilor Orientali şi refacerea trupelor, a contribuit la elaborarea planului campaniei militare din 1917, marcată de victoriile răsunătoare de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. În urma păcii de la Bucureşti, din 1918, mareşalul Constantin Prezan s-a ocupat de eforturile dedicate demobilizării temporare, iar în momentul reintrării României în război se afla la comanda Statului Major General (octombrie 1918 – aprilie 1920). A condus, în această calitate, operaţiunile tactice pentru alungarea inamicului şi împotriva Ungariei bolşevice (1919).
La 1 aprilie 1920 a fost trecut în rezervă. A fost senator de drept şi din 1923 a fost membru de onoare al Academiei Române. În 14 iunie 1930 a fost avansat la gradul de mareşal.
S-a stins din viaţă la 27 august 1943, în sat Schinetea, comuna Dumeşti, judeţul Vaslui.
![Rost Online](https://i0.wp.com/www.rostonline.ro/wp-content/uploads/userphoto/583.thumbnail.png?resize=58%2C58&ssl=1)
- Kathleen Kavalec, ambasadoarea SUA la București: Așteptăm cu nerăbdare ca România să deschidă centrul de instruire F-16 pentru piloții din Ucraina - 26 iulie 2024
- Senatorul Tanczos Barna, la Universitatea de vară de la Băile Tușnad: Scopul nostru este să fim din nou la guvernare. Autonomia, pe agenda UDMR - 26 iulie 2024
- Pr. Prof. Mihail Săsăujan: Acuzele aduse de INSHR-EW Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae sunt reducționiste și manipulatoare - 26 iulie 2024