• Senatorul Claudiu Târziu: Dragostea este dovada supremă că suntem nobili sufletește. Toți suntem scânteie divină, toți suntem chemați să devenim fiii lui Dumnezeu

«Luptători împotriva lui Dumnezeu»? (I)

sue

I

Deunăzi am fost făcut martor, fără voia mea, la o oţioasă polemică de culise între doi oameni care au fost – şi le-ar fi stat bine să rămînă – prieteni (chiar dacă nu “la cataramă”, cum se zice). Mărul discordiei? Statele Unite ale Europei vs naţionalismele europene (pot spune aşa, deşi discuţia s-a purtat pe cazul particular al naţionalismului românesc).

[Mai mult…]

Ecumenismul (I)

Prolog

Biserica noastră în esenţa ei este universală şi desigur ecumenică (a toată lumea, sobornicească). Îşi deschide braţele sale faţă de toţi oamenii, de orice rasă şi din toate timpurile, şi îi cheamă să vină lîngă ea. Hristos, Care este Capul ei, adresează lumii, de-a lungul timpului, cuvîntul evanghelic: „Veniţi la Mine toţi”, în timp ce în paralel îi trimite pe ucenicii Săi să propovăduiască Evanghelia mîntuirii „la toate neamurile”.

[Mai mult…]

Din lumea politicii

Bătălia referendumului s-a încheiat, iar România a intrat în pregătirile proximei confruntări electorale: alegerile parlamentare care bat la uşă. Recent s-a închegat Alianţa România Dreaptă (ARD), menită a se constitui într-o contrapondere la atotputernicia USL.

[Mai mult…]

Teze social – teologice (III)

Revelaţia şi istoria sau textul şi contextul

(urmare. Prima parte poate fi găsită aici. A doua parte poate fi găsită aici

Teologia socială ortodoxă: provocări, riscuri, perspective

După această punere în pagină a raportului dintre Biserică şi lume, în termeni generici, este evident că avem în continuare în mentalitatea şi practica noastră eclesială cîteva pericole.

[Mai mult…]

Rămas bun

[Scrisoare către abonaţii revistei ROST]

Am ajuns la capătul drumului. L-am vrut şi l-am sperat mai lung, pentru că îl cerea astfel însăşi misiunea noastră: coagularea unei elite tradiţionaliste, care să identifice problemele societăţii româneşi, să ofere soluţii şi să contribuie la schimbarea mentalităţii curente. Dar vremurile ne sînt mai potrivnice decît ne-am închipuit.

[Mai mult…]

Teze social – teologice (II)

Revelaţia şi istoria sau textul şi contextul (urmare) Ortodoxia şi semnele vremii Care sînt însă acele amintite semne ale vremii şi în ce măsură afectează citirea sau necitirea lor Ortodoxia actuală? Înainte de orice, revenind insistent la consecinţele pe care le are Întruparea ca moment definitoriu al Bisericii, istoria în ansamblul ei este subiect teologic. Acest … [Mai mult…]

Rusia înfometată

„Rusia înfometată: acțiunea umanitară europeană în documente din arhivele românești, 1919-1923” (Editor Vadim Guzun, Târgu Lăpuş, Editura Galaxia Gutenberg, 2012, 663 pagini) este cea de a treia lucrare din seria „Afaceri Orientale”, iniţiată sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române. Documentele identificate în Arhivele Naţionale ale României şi în cele ale Ministerului Afacerilor … [Mai mult…]

Teze social – teologice (I)

Căderea comunismului în Europa de Est, acolo unde sînt cele mai multe Biserici Ortodoxe locale, a însemnat un moment nu doar de reparaţie istorică, dar mai ales începutul efortului de (re)învăţare a regulilor jocului democratic, a raportului dintre libertate şi responsabilitate, dintre prosperitatea personală şi binele comun.

[Mai mult…]

Ordinea “fascistă” şi dezordinea comunistă

Procurorii au descoperit sute de cazuri de voturi multiple şi de voturi date în numele unor persoane care nu au mers la referendumul pentru demiterea preşedintelui. Ei cercetează frauda, cum au făcut şi cu alte ocazii, dar se mişcă mai repede şi mai bine decît de obicei. Suficient pentru a deveni suspecţi.

[Mai mult…]

Măritul crin, când nu-i fudul, e trist că nu e crin destul

Dacă eşti prost, mai bine taci. Dacă nu ştii engleza, mai bine vorbeşti româneşte. Dacă nu ai stofă de Preşedinte nu te aşezi pe scaunul acestuia pentru că te înţeapă, te face să te mişti continuu, dezordonat, să viermuieşti, să dai din mâini ca să acoperi golurile de idei şi de cuvinte, chiar să hăhăi, ca cel căruia i-ai uzurpat acest scaun, să pari o precupeaţă toantă şi intimidată de cei din faţa ei (şi pe care doar distanţa prea mare te opreşte de la a-i bate mârlăneşte pe spate), dar mai ales de cea care a ajuns să fie.

[Mai mult…]