Asasinarea lui Nicolae Iorga

În decembrie 1937 au loc alegeri generale în România. Acestea au fost cîștigate de Partidul Național Liberal cu 35,92%, pe locul doi se clasa Partidul Național Țărănesc cu 20,4% iar pe locul trei se clasa Partidul „Totul pentru Țară” (Mișcarea Legionară) cu 15,58% din voturi. Pe următoarele locuri se clasau partidele mai mici. Nici unul dintre partide nu obținuse 40% din voturi necesare pentru acordarea „primei majoritare” care ar fi permis partidului respectiv să dețină majoritatea absolută în Parlament și să formeze guvernul.

În aceste condiții regele Carol al II-lea îl numește prim ministru pe Octavian Goga, liderului Partidului Național Creștin. Democrația șchioapă din România interbelică era pe ducă. În februarie 1938 Carol al II-lea decide desființarea tuturor partidelor, schimbă Constituția și introduce dictatura regală. Marele cărturar Nicolae Iorga i se alătură fiind numit consilier regal.

Corneliu Zelea Codreanu se supune deciziei regelui și emite la data de 21 februarie circulara nr. 148 prin care dizolvă partidul „Totul pentru Țară”. Reproducem mai jos conținutul acesteia:

Am convocat inca de acum o saptamana pe ziaristi pentru maine, Marti 22 Februarie a.c. ora 8 seara, in scopul de a incerca sa fac unele declaratii politice privind atitudinea noastra ca partid, in fata noilor imprejurari. Deoarece Miercuri 23 Februarie, este ultimul termen pentru facerea declaratiilor de catre functionari si inaintarea demisiilor din partide, ma vad silit a face aceste declaratii astazi, pentru ca ele sa ajunga in timp util membrilor nostri.

Iata aceste declaratii, pe care le fac in numele forului conducator al Miscarii Legionare.

Anuntam pe membri, ca incepand cu data de astazi 21 Februarie 1938, Partidul „Totul pentru Tarã” nu mai exista. Intreaga conducere a cazut de acord, ca ratiunea de existenta a Partidului a incetat. Toti cei legati pana in prezent juridiceste de acest partid, functionari de Stat sau nefunctionari, sunt dezlegati de toate aceste legaturi, luandu-si complecta libertate de actiune. Toate functiunile, Sefi de regiuni, de judete, etc, sunt desfiintate. Sediile se inchid si se dau proprietarilor.

Motivele care ne-au determinat la aceasta hotarare sunt:

Decretul Regal Nr. 870 din 17 Februarie 1938 cuprinde urmatoarele dispozitii:

  1. Functionarii Statului nu pot face politica, nu mai pot face parte din partide.
  2. Cei ce nu sunt functionari, adica restul de cetateni, daca actioneaza politiceste, sunt sanctionati.
  3. Conducerea este sanctionata daca mai da circulari, ordine, dispozitiuni.

Deci suntem aruncati din raportul de Drept, in raportul de Forta. Pe acesta insa, noi nu-l primim. Noi am inteles sa actionam in cadrul legii, manifestandu-ne credintele noastre. Daca aceasta n-o putem face, si daca orice manifestare de credinta ne este interzisa, ratiunea de existenta a partidului nostru a incetat. Noi nu voim sa intrebuintam forta. Nu voim sa intrebuintam violenta. Ne este suficienta experienta din trecut, cand fara voia noastra am fost atrasi pe calea violentei. La orice violentare, noi nu mai raspundem in nici un fel: suportam. Si chiar cand intreaga natiune romana este tratata ca o turma de animale inconstiente.

Lovitura de Stat nu voim sa dam. Prin esenta insasi a conceptiei noastre noi suntem contra acestui sistem. Ea insemneaza o atitudine de bruscare, de natura exterioara, pe cand noi asteptam biruinta noastra de la desavarsirea in sufletul natiunii a unui proces de perfectiune omeneasca. Nu vom intrebuinta aceste mijloace, pentru ca tineretul de astazi are prea adanc infipta constiinta misiunii sale istorice si a raspunderii sale, pentru a nu face acte necugetate, care sa transforme Romania intr-o Spanie insangerata. Generatia noastra intreaga vede bine manusa ce i s-a aruncat. Manusa aruncata va ramanea, insa, jos. Noi refuzam sa o ridicam.

Ceasul biruintei noastre inca n-a sunat. E inca ceasul lor. Daca generatia batranilor nostri crede ca e mai bine asa cum a procedat, noi nu avem sa ne amestecam pentru a le da lectii. Ei poarta raspunderea in fata lui Dumnezeu si a istoriei. De altfel parerile mele, simple pareri, asupra ultimelor evenimente vor fi fixate intr-o scrisoare adresata unuia dintre ministrii actualului cabinet.

In acelasi decret regal, se vizeaza comertul legionar. Pentru a nu da nastere la nici o posibilitate de conflict, cu multa durere, renuntam si la activitatea comerciala. Intregul comert legionar se lichideaza. Sefii de intreprinderi vor anunta personalul din timp pentru a se putea plasa in alta parte. Cei 70 de copii intretinuti de noi, vor fi trimisi acasa, nemaiputand suporta cheltuiala intretinerii lor. In timpul liber care ni se deschide, indemn pe toti tinerii, sa studieze cat mai profund in directia meseriei lor.

Dealtfel si eu, profitand de acest timp, voi pleca peste o luna la Roma, pentru a ma ocupa de traducerea si de tiparirea in limba italiana si franceza, a cartii mele. Deasemenea, voi scrie volumul al II-lea.

Si acum, in ceasul disolvarii noastre, noi tineretul Romaniei, crescuti in credinta legionara, multumim generatiei batranilor oameni politici, pentru modul in care s-au purtat cu noi, pentru modul in care ne-au tratat, pentru exemplele de caracter, onoare, demnitate si legalitate, pe care ni le-a dat. Inchizand aceasta trista pagina, ramanem legati in duhul lui Mota, Marin si al celorlalti morti ai nostri, care se roaga pentru noi lui Dumnezeu.

Credeti, camarazi din sate, din orase, din munti si din campii, in viitorul legionar al Romaniei, pe care nici ura, nici uneltirea vicleana si nici moartea nu-l pot impiedica.

Corneliu Zelea Codreanu

Bucuresti, 21 Februarie 1938

Cu toate acestea, la ordinele regelui Carol al II-lea, începe o nouă prigoană împotriva membrilor Mișcării Legionare. În următorii doi ani mii de legionari vor înfunda pușcăriile, sute dintre ei vor fi uciși. O mică parte se salvează reușind să se refugieze în Germania. În tot acest timp marele cărturar Nicolae Iorga se află alături de rege. Ba mai mult, îi face jocurile acestuia ducînd o propagandă virulentă împotriva legionarilor în paginile gazetei sale, „Neamul Românesc„.

Aceasta era atmosfera cînd Corneliu Zelea Codreanu îi trimite profesorului Nicolae Iorga scrisoarea de mai jos:

Pentru profesorul Iorga

Comerţul legionar de la Obor şi de la Lazăr

Astăzi, sâmbătă 26 martie 1938, orele 9 dim., cele două restaurante, de la Obor şi de la Liceul Lazăr, au fost închise de autorităţi.

La cel dintâi s-a prezentat comisarul Şef Furducescu, de la Circ. a 18-a, însoţit de trei comisari ajutori şi de un pluton de jandarmi sub comanda unui sergent.

La cel de al doilea, comisarul şef Malamuceanu, însoţit de doi comisari ajutori, punând în vedere personalului să se retragă, deoarece au ordin să evacueze şi să închidă imediat localul.

Când acum 15 ani în urmă, tineretul manifesta zgomotos împotriva cuceririi iudaice (nu mai zgomotos decât dl. Iorga la 1906), domnii de astăzi ne spuneau:

Nu aşa veţi rezolva problema evreiască.

Apucaţi-vă de comerţ. Faceţi comerţ, ca ei!

Iată, ne-am apucat, cu sufletul plin de speranţe. Cu dor de muncă.

Când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecţi, că suntem capabili, că munca noastră e binecuvântată de Dumnezeu, veniţi tot voi, şi distrugeţi acest început de comerţ românesc, poate cel dintâi început serios din vremea noastră, veniţi şi, fără milă, înăbuşiţi aceste încercări, tot avântul nostru şi atâtea speranţe.

Ce epitete pot să vă dau? Ce cuvânt din limba română vi s-ar potrivi? Ne acuzaţi că am greşit în trecut? Dar cine n-a greşit dintre voi? Spuneţi-ne însă ce am greşit acum? Ne scoateţi o crimă din ceea ce voi înşivă ne îndemnaţi ieri să facem?

Vine profesorul Iorga, care striga acum 4 luni, dând alarma în linia comerţului românesc creştin răpus de jidani, şi făcând apel, chiar la violenţa noastră, vine, ne murdăreşte gândurile noastre curate şi ne răpune el pe noi, pe români.

Sub guvernarea fericită şi creştină a I.P.S. Patriarhul Miron, nu mai există în România nici jidani, nici comerţ jidănesc, nici problema jidănească.

Nu mai existăm decât noi, care trebuie să fim nimiciţi prin orice mijloace.

Niciodată nici un cuvânt rău pentru profesorul Iorga. Totdeauna cu respect şi bună cuvinţă.

De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi.

Între bliduri (adică la restaurantele noastre) facem comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mână şi în buzunare.

Ei bine, nu mai pot!

Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig:

Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte.

Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.).

Eu nu mă pot bate cu d-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia d-tale.

N-am nimic. D-ta ai totul.

Dar din adâncul sufletului lovit şi nedreptăţit îţi strig şi îţi voi striga din adâncul gropii: eşti un necinstit sufleteşte, căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate!

Voi, care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat în contra noastră cele mai mari violenţe, împingându-ne la disperare şi păcat, voi, cărora dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără  ca să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, voi necinstiţilor sufleteşte, vă vom dovedi acum, că nu vom reacţiona în nici un fel la toate provocările voastre.

Nu să ne înăbuşiţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul, ci ca să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi cu tălpile în sus, şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţe.

Nu veţi întâmpina nici dvs., Domnule Profesor Iorga şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai o violenţă, ci nici măcar o opunere.

Dar de acum şi până voi închide ochii, domnule Iorga, şi după aceea, te voi privi aşa cum meriţi.

Bucureşti, 26 martie 1938

Corneliu Zelea Codreanu

Profesorul Iorga s-a simțit lezat și, în calitatea sa de consilier regal, l-a dat în judecată pe Corneliu Zelea Codreanu pentru calomnie! În urma procesului, acesta este condamnat la șase luni de închisoare. În timp ce Codreanu își ispășea pedeapsa, i se înscenează la ordinul regelui Carol al II-lea un alt proces, de data asta pentru fapte mult mai grave. Este acuzat de trădare de țară și colaborare cu agenți ai unei puteri străine. În urma acestui al doilea proces este condamnat la 10 ani de pușcărie.

Inevitabilul se produce cînd în noaptea de 29 pe 30 noiembrie 1938, la ordinele regelui Carol al II-lea și prin intermediul lui Armand Călinescu, Corneliu Zelea Codreanu alături de alți 13 legionari, Nicadorii și Decemvirii, au fost asasinați mișelește și îngropați într-o groapă comună la Jilava. Peste cadavre a fost turnat acid sulfuric iar peste groapa comuna a fost turnată o placă groasă de beton.

În tot acest timp marele cărturar Nicolae Iorga se află alături de rege.

Dictatura regală devine tot mai sîngeroasă. Totul ajunge la apogeu în septembrie 1940 cînd are loc revoluția legionară. Regele criminal Carol al II-lea este obligat să abdice și să părăsească țara, nu înainte de a o jefui pentru ultima oară. La data de 14 septembrie 1940 se proclamă Statul Național Legionar în fruntea căruia se află generalul Ion Antonescu. Horia Sima, comandantul Mișcării Legionare devine numărul doi în stat.

Trebuie menționat faptul că în zilele tulburi ale revoluției nu a fost ucis nici unul dintre responsabilii pentru teroarea și crimele din perioada dictaturii lui Carol al II-lea. Legionarii doreau ca pedepsirea acestora să se facă în cadru legal, în urma unor procese. Sînt arestați doar principalii responsabili și este înființată o comisie de anchetă. Profesorul Iorga nu se afla printre aceștia deși mulți îl considerau cel puțin complice la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu dacă nu chiar autorul moral.

Lucrurile trenează. Trebuie știut faptul că majoritatea celor arestați erau oameni bogați și cu multe relații, mai ales în anturajul lui Mihai Antonescu, Ministrul Justiției. Se încearcă eliberarea unora sau mutarea altora în sanatorii pe motive medicale. Populația nu înțelegea de ce nu încep procesele. În această atmosferă se desfășoară în perioada 26-27 noiembrie 1940 dezgroparea trupurilor lui Corneliu Zelea Codreanu și a celorlalți 13 camarazi ai săi din groapa comună de la Jilava. Legionarii care lucrau la dezgropare decid să-și răzbune Căpitanul și pe ceilalți legionari omorîți in timpul prigoanei și îi execută pe cei responsabili si care erau deținuți atunci la Jilava.

Știrea se propagă fulgerător în toată țara. În București, o echipă de legionari condusă de chestorul de poliție Stângă îi arestează și îi aduce la sediul Poliției pe Gheorghe Tătărescu, Mihail Ghelmegeanu, Constantin Argetoianu, Ion Gigurtu și generalul Constantin Ilasievici. Imediat ce aude de arestări, Horia Sima intervine și cei cinci sînt eliberați.

Mai tîrziu, în cursul aceleași zile de 27 noiembrie, o altă echipă de opt legionari condusă de Traian Boeru îi ridică pe Virgil Madgearu și pe profesorul Nicolae Iorga. Horia Sima a încercat să dea de urma acestora și să-i elibereze în cursul nopții de 27 pe 28 noiembrie. Din păcate n-a reușit. Cadavrele celor doi au fost găsite în cursul zilei de 28 noiembrie. Fuseseră executați.

Pe scurt: Da, Nicolae Iorga a fost ucis de legionari dar nu a fost o acțiune organizată sau girată de conducerea Mișcării Legionare. Dimpotrivă, conducerea Mișcării Legionare a făcut tot posibilul pentru a împiedica nenorocirea. Echipa legionară a lui Traian Boeru a acționat pe cont propriu și l-a executat pe politicianul Nicolae Iorga, nu pe marele cărturar Nicolae Iorga pentru că îl considerau autorul moral al uciderii lui Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Mișcării Legionare.


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


26 de comentarii la „Asasinarea lui Nicolae Iorga”

  1. articolul este foarte bun. Ar mai trebui adaugate multe despre activitatea nefasta a lui Iorga in politica romaneasca ( nu doar fata de legionari) si despre posibilele legaturi ale lui Boeru cu KGB.
    Dar avand in vedere spatiul totusi limitat cred ca esentialul s-a spus.
    Pe de alta parte este incredibil cum marii aparatori ai lui Iorga de ieri si de azi oculteaza total antisemitismul vehement si constant al acestuia ( la care a renuntat pe masura ce intra in gratiile lui Carol al doilea)

    • Aveti dreptate, multe ar putea fi adaugate. Cind l-am construit in gind, articolul continea mult mai multe informatii doar ca s-ar fi lungit prea mult. Am incercat sa-l scurtez cit s-a putut fara sa renunt la informatiile relevante. Voi incerca sa revin pe viitor si la subiectele la care am renuntat de data asta.

  2. Este jenanta incercarea dvs de a propaga aceeasi teorie a evenimentelor, lansata de Horia Sima la 20 de ani dupa. Pentru ca NU s-a luat nicio masura impotriva criminalilor atata vreme cat ML a fost la putere. Horia Sima si conducerea ML s-au solidarizat cu criminalii. Daca s-ar fi facut aceasta, multe speculatii ulterioare s-ar fi rezolvat. Asa, pata asta nu se poate sterge. Sa spui ca legionarii l-au ucis pe „politician” nu pe carturar, e jenant. Penibil. Mai ales pentru un site care se pretinde crestin. Oare in decalog scrie sa nu ucizi carturari?

    • 1. Nici unul dintre noi, spre deosebire de Horia Sima, nu a trait evenimentele respective.
      2. Miscarea Legionara exact acest lucru l-a dorit, ca pedepsirea criminalilor carlisti sa se faca in cadru legal. Altii au fost cei ce s-au impotrivit.
      3. V-as sfatui sa cititi si sa va informati inainte de a arunca acuzatii de genul „Horia Sima si conducerea ML s-a solidarizat cu criminalii”.
      4. Eu nu incerc sa justific nimic, doar sa prezint ce s-a intimplat atunci, cum si de ce s-a ajuns la asasinarea lui Iorga.

      • Domne, am citit toata memorialistica vremii, dar si jurnalele sedintelor de consilii de ministri. Spuneti-mi dvs in care sedinta de consiliu de ministri se pronunta Sima pentru prinderea si judecarea faptasilor?
        In care dintre ele admite macar ca Legiunea sa-i pedepseasca pe criminali, daca nu accepta ca sa fie pedepsiti de justitie?

        Va spun eu. In niciuna. Ba dimpotriva, face totul pentru a pune evenimentele sub tacere. Daca de la Antonescu nu aveam pretentii, nu asa se comporta seful unei miscari crestine care se mai si lauda ca raspunde pentru faptele sale.

        Faceti mai mult rau decat bine cu afirmatii ca legionarii au vrut sa-l omoare pe omul politic, nu pe carturar. Ca si cum s-ar fi putut face asta…Gandire de tip hotnews.

  3. Mai sunt si altii care au trait evenimentele respective, nu doar Horia Sima. De exemplu……Traian Boeru. Sfatul dat altora cu cititul sper ca se aplica universal. Deci consider ca ati citit si ce a avut Traian Boeru de spus.
    Din pacate, daca citim cele scrise de H. Sima in Era Libertatii referitor la moartea lui Iorga, impresia create, cu toata bunavointa, este de solidarizare cu faptasii….Recititi paginile respective.

    Radu Greuceanu

    • Nu am citit nici o carte de-a lui Boeru, nici nu stiam ca a scris una. Dar as fi interesat sa citesc si ce are el de spus.
      Pe de alta parte nu vad de ce nu as avea incredere in ce a scris Horia Sima. Daca aveti alte informatii relevante chiar va rog sa ni le impartasiti. Eu m-as bucura sa se dovedeasca fara echivoc ca ML nu are nici o legatura cu asasinatul respectiv si ca a fost opera NKVD.

  4. Traian Boeru a fost in lagarele din Germania in timpul razboiului si in relatii normale cu Horia Sima si cei ce-l urmau. Abia in 1944 s-a distantat de Sima si dupa razboi a ramas oarecum izolat. Nu a scris nici o carte dar a scos o revista, „Intampinare” (nr. 1 – dec. 1963 si pana prin 1965). Aici scrie pe larg despre cazul Iorga si neaga participarea la moartea sa. E greu de rezumat toata polemica dar raman niste semne mari de intrebare despre toata chestia. Si nu neaparat pentruca ar avea vreo legatura cu N.K.V.D sau Gestapo sau alte speculatii ce bantuie.
    R. Greuceanu

    • Am citit si eu ca si-ar fi obtinut un certificat de neparticipare la asasinarea lui Iorga si Madgearu. Dar nu stiu cita relevanta are actul respectiv avind in vedere ca a fost obtinut exclusiv pe baza marturiei sale prin 1962, in Germania. Daca e asa cum zice el, atunci cine au fost faptasii?
      Horia Sima a fost un tip extrem de inteligent, a realizat imediat ce lovitura devastatoare de imagine ar reprezenta asasinarea lui Iorga de catre legionari. De aceea a facut tot posibilul sa-l impiedice.
      Cit timp a avut putere de decizie a facut tot posibilul sa grabeasca inceperea proceselor impotriva criminalilor lui Carol pentru a se afla adevarul si pentru a se detensiona situatia din tara. Problema era ca Ministerul Justitiei era in mina lui Mihai Antonescu, comisia de ancheta a fost creata tot de Mihai Antonescu, legionarii erau complet pe dinafara. Indraznesc sa cred ca daca procesele ar fi fost in derulare la sfirsitul lui noiembrie 1940 nu s-ar fi ajuns la asasinarea lui Iorga.

  5. Daca va intereseaza ce a avut de spus Boeru, intrati pe http://www.scribd.com si introduceti Traian Boeru Pro Domo in cautare.
    Faptul ca nu a scris public despre acestea decat abia in 1963 nu are mare relevanta. E mai mult un raspuns brosurii scoase de Horia Sima (semnata Costea). Pana atunci domnise o oarecare tacere asupra acestor evenimente.
    Lucrurile sunt foarte incurcate si adevarul golut (plus eventuale probe) a fost dus in mormant si de Sima si de Boeru sau altii. Nu vom stii niciodata decat daca se vor ivi miraculous ceva documente din arhive. (mai mult ca sigur distruse sau puse la rece…)

    Radu Greuceanu

    • Abia acum am gasit comentariul, intrase la spam. Am gasit si citit documentul respectiv. Poate fi accesat direct aici.
      Eu ma intreb de ce nu a spus exact cum au stat lucrurile, cine si cui a dat ordine, cine au fost executantii etc. Din ce scrie acolo am dedus ca stie toate lucrurile astea. Si tot de acolo am dedus ca nu avea o parere prea buna despre Horia Sima, ba dimpotriva. In conditiile acestea eu ma intreb de ce sa-l protejezi pe cel ce defaimeaza si acuza public de o crima extrem de grava?

  6. @ Tudor Marincu

    Daca Boeru spune adevarul (daca), atunci pe altcineva a vrut sa protejeze, nu pe Sima. Trebuie vazuta si chestia cu asa zisul juriu de onoare care a avut acces la eventualele probe aduse de Boeru si care conclude ca nu e vinovat. Dar toate astea sunt interesante doar din punct de vedere al istoriei legionare. Chestiunea mai larga e tratata bine in articolul D-Voastra. Merita recitit si lungul eseu al domnului Codrescu, Cazul Iorga-Madgearu (cred ca asta era titlul) din 2010.
    Detalii despre juriul de onoare si Boeru pot fi gasite pe acelasi site sub numele Traian Boeru Juriul de onoare.

    Radu Greuceanu

    • Multumesc, am citit si documentul acela. Pe linga acel document sint multe alte documente interesante acolo. Din pacate, dupa ce l-am citit, nu mi s-a clarificat absolut nimic. Este doar un comunicat ca dl Boeru nu a avut nimic de-a face cu cele doua asasinate.
      Diferenta intre ce scrie Boeru si ce scrie Sima este ca in lucrarile lui Sima sint prezentate cum s-au intimplat lucrurile intr-o insiruire logica, credibila. La Boeru nu exista acest lucru. In aceste conditii pe cine sa credem?
      Pe de alta parte, daca Sima ar fi vrut sa dea vina pe cineva si sa protejeze pe altcineva, de ce nu a ales un legionar mort?
      Si pe cine oare au vrut sa protejeze atit Sima cit si Boeru? Personal nu am nici o idee cine ar putea fi.

  7. Nici eu . Intr-adevar sunt multe documente interesante si carti acolo. Va salut si va urez toate cele bune.
    R. Greuceanu

    • Afirmatiile din brosura lui T.Boeru (destul de vagi si de neconvingatoare) ar trebui confruntate cu textele foarte detaliate cuprinse in “Cazul Iorga-Madgearu” si “O punere la punct” de Gh. Costea (persoana reala, nu pseudonim, cum sustine Boeru, caci ar fi absurd ca Horia Sima sa scrie sub numele altei persoane din anturajul sau). Ambele pot fi gasite in Vol. 5 din “Antologie legionara” (Horia Sima – opera publicistica) editata de Traian Golea. La textul semnat de Gh. Costea (inclus si el aici) se face precizarea ca a fost inclus in volum pentru ca e strans legat de “Cazul Iorga-Madgearu”.
      Cateva citate din detaliata “O punere la punct” vor lamuri, sper, ca pretentiile lui T.Boeru nu au nicio baza concreta, fiind doar o incercare de a se disculpa si totodata de a ataca piezis Miscarea Legionara, care s-a dezis de el.

      Ca sa inchei cu examinarea acestei scrisori, Boeru nu se recunoaste vinovat decat de “publicitatea care s-a facut in jurul numelui sau ca el ar fi condus echipa de executie”. Il intreb pe dl. Boeru, de ce nu s-a facut aceasta publicitate in jurul meu? De ce dintr-o jumatate de milion de legionari, numai el s-a bucurat de aceasta trista faima? De ce n-a intrat in circulatia opiniei publice macar numele unuia dintre coechipierii sai? Numele acestora se cunosc, dar numai in cercul restrans al legionarilor, in timp ce numele lui Boeru s-a propagat cu o iuteala fulgeratoare in toata tara si chiar peste hotare. Boeru refuza explicatia cea mai naturala din lume. El a fost seful echipei, el este responsabilul Nr.1 de cele intamplate pe Valea Prahovei si chiar s-a complacut un timp oarecare in acest rol.
      Pentru ce a tacut Boeru 20 de ani? Pentru ca avea grele secrete de aparat, in interesul miscarii? Cand un om face sacrificiul sa taca 20 de ani, atunci stie sa duca secretul cu el in mormant. Boeru n-a reactionat pana acum la “publicitatea” ce s-a facut in jurul numelui sau, pentru ca conditiile nu erau prielnice pentru a-si lansa in public torpila nevinovatiei sale in cazul Iorga-Madgearu. Ce ecou ar fi avut aceasta incercare in tara sau in Germania imediat dupa razboi? Faptele lui erau proaspete, prea cunoscute, prea in amintirea tuturor, ca sa poata fi tagaduite. Prea multi stiau de intamplarea lui. Daca ar fi incercat sa se dezvinovateasca atunci, ar fi ras lumea de el sau l-ar fi considerat nebun. Trebuia sa treaca ani si ani, pentru ca sa se schimbe aspectul politic al tarii, al exilului si al miscarii. Numai dupa moartea atator camarazi, dupa ce mii si mii zac in inchisori fara posibilitatea de a-si face cunoscut gandul lor, numai dupa ce procesul de dezagregare al miscarii din exil, inerent acestei pribegii prelungite, era suficient de inaintat, putea spera Boeru sa gaseasca auditoriul necesar la aberatiile lui. Apoi mai era nevoie ca Boeru sa dispuna de suficiente mijloace materiale ca sa-si poata organiza campania in favoarea dezvinovatirii lui.
      (…)
      Toata lumea s-a intrebat de ce a facut Boeru apel la un “Consiliu de Onoare”? Cine l-a ofensat? Antonescu, justitia care l-a condamnat? Eu? Noi toti legionarii care stim ca a fost promotorul actiunii? Tara care stie de ispravile lui? Comunistii care l-au atacat? Palaghita in cartea lui? Comandantul? Iata ca parerea ce si-a facut-o lumea despre el, incepand de la legionari si pana la dusmani, este identica. Boeru a intrat in istorie si unicul mijloc de a rectifica parerile “eronate” ce si le-a facut lumea despre el, era sa-si scrie memoriile. Lucrarile contemporane de istorie, chiar cele mai serioase, sunt pline de afirmatii false despre miscare, adeseori injurioase. Ce ar zice lumea daca pe autorii acestor lucrari nedrepte i-am fi chemat in fata unor Consilii de Onoare? E absurd.

  8. (continuare din Gh. Costea „O punere la punct”)
    Asa-zisul “Consiliu de Onoare” de la Paris este o creatiune a lui Boeru. A fost constituit de oameni alesi de el dintre prietenii si devotatii lui, fara nicio garantie de obiectivitate. Un “Consiliu de familie”, cum s-ar zice, cu roluri impartite anticipat. Oameni serviti de Boeru sau legati de el prin diverse interese se puneau acum la dispozitia lui pentru contra-servicii. (…)Nu cunoastem martorii care au depus in fata asa-zisului “Consiliu de Onoare” de la Paris si nici probele pe baza carora a fost intocmit Protocolul, pentru ca nu s-a publicat nimic. E un procedeu inadmisibil din punct de vedere al unei cercetari obiective. Protocolul nu are nicio valoare, fiind lipsit tocmai de partea care sa-i justifice concluziile. Cu atat mai mult cu cat Consiliul este alcatuit din oameni de casa ai lui Boeru si ca atare nu prezinta nicio garantie de impartialitate.

  9. Imi pare rau , dar se pare ca ati citit totul in…fuga. Nici unde nu sustine Boeru de Costea ca ar fi un pseudonIm si nu o persoana reala. Sustine, si nu e singurul care o face (daca ati citit cu adevarat documentele respective) doar ca Costea nu a scris brosura , ci Sima. Asta avand in vedere nivelul de educatie si capacitatile literare ale lui Costea.
    R. G.

  10. Mai mult, daca sunteti in stare sa spuneti ca Generalul Ion Gheorghe sau Virgil Mihailescu (directorul Institutului Roman de Cercetari si a Bibliotecii din Freiburg) au fost….oamenii de casa ai lui Boeru, atunci orice discutie devine inutila si orice defaimare aruncata in vant devine posibila. Nu pretind sa stiu adevarul in priviinta cazului Iorga, am crezut insa ca toate marturiile si documentele existente sunt importante de examinat si citit. Pentru cei ce considera ca detin adevarul istoric limitandu-se la ce a scris Horia Sima, am o imensa mila….

    Radu Greuceanu

  11. Buna ziua. Ati afirmat un lucru care nu este tocmai corect: „Trebuie menționat faptul că în zilele tulburi ale revoluției nu a fost ucis nici unul dintre responsabilii pentru teroarea și crimele din perioada dictaturii lui Carol al II-lea. Legionarii doreau ca pedepsirea acestora să se facă în cadru legal, în urma unor procese.”

    Legionarii, in ciuda insistentelor Maresalului Antonescu, au executat fara proces, deci fara a face apel la lege, la Jilava pe cei responsabili de asasinarea lui Codreanu si a camarazilor sai. Justificat sau nu, asta este mai putin important. Important este ca acest aspect contrazice ceea ce spuneti dvs, anume ca legionarii tineau ca cei care i-au prigonit in vremea lui Carol al II-lea sa fie judecati si condamnati.

    In plus, in acele zile tulburi, nu vad cum s-ar mai fi putut gandi la razbunari cand Antonescu era cu armata peste ei.

    • Revolutia la care ma refer este revolutia legionara din perioada 3-6 septembrie 1940 care s-a soldat cu abdicarea regelui criminal Carol al II-lea. Statul National Legionar a fost proclamat la data de 14 septembrie 1940.

      Executiile de la Jilava au avut loc in noaptea de 27/28 noiembrie 1940, in aceeasi noapte in care se desfasura, tot la Jilava, deshumarea trupurilor lui Corneliu Zelea Codreanu si a camarazilor sai.

      Asa zisa rebeliune legionara, de fapt lovitura de stat a lui Antonescu, s-a desfasurat in perioada 21-23 ianuarie 1941. Lui Antonescu i-a reusit lovitura doar dupa interventia lui Hitler.

      Exista destule lucrari care trateaza perioada respectiva, nu ma refer aici la manualele de istorie comuniste. Horia Sima a scris mai multe lucrari care acopera toata perioada respectiva: Deceniul 1930 este tratat in lucrarea „Sfirsitul unei domnii singeroase” iar cele 4 luni de existenta a Statului National Legionar in lucrarea „Era Libertatii”, vol I si II.

      PS Antonescu era doar general pe vremea aia, maresal a devenit imediat dupa intrarea Romaniei in razboi.

      • Asasinatele au loc in noaptea de 26/27 noiembrie 1940 in jurul orei 01:30. Deshumarea lui Codreanu si a camarazilor incepe pe 27 noiembrie 1940 la ora 6 dimineata si se finalizeaza odata cu depunerea trupurilor neinsufletite la Biserica Sf Ilie Gorgani la ora 10:45 a aceleiasi zile. Asadar, intai au avut loc asasinatele si abia dupa aceea a avut loc deshumarea propriu-zisa (sursa: Horia Sima, Era libertatii; http://www.miscarea-legionara.net/doc_carte_era_libertatii2.html. „Miercuri, 27 Noiembrie, la orele 6 dimineaţa, încep săpăturile pentru a se ajunge la osemintele din fundul gropii. […] Deshumarea şi identificarea osemintelor a ţinut toată ziua de Miercuri 27 Noiembrie, până noaptea târziu. După recunoaşterea trupurilor şi învăluirea lor în giulgiuri, legionarii le-au ridicat cu grijă şi le-au aşezat în sicrie. […] Procesiunea ajunge la Biserica Sf. Ilie Gorgani, al orele 10,45 noaptea. Sicriele sunt coborâte din maşini şi, purtate de legionari, sunt aşezate de catafalc, în faţa altarului. în centru şi pe un podium mai înalt, al Căpitanului, apoi ale Nicadorilor şi la urmă ale Decemvirilor.”).

        Ori, acest lucru este paradoxal: dupa producerea acelor asasinate, conducerea inchisorii si organele statului au intrat in alerta, timp in care legionarii isi vedeau de lucru la deshumarea capitanului si a celorlalti, pana seara tarziu cand au depus trupurile la biserica, fara sa-i deranjeze nimeni cu nimic. Trebuie mentionat ca paza inchisorii era asigurata de catre militari. In plus, pe data de 26, legionarii care lucrau la indepartarea placii de beton au fost asistati de „Echipa de ingineri a elaborat un alt plan, care prevedea ridicarea întreagă a plăcii şi aşezarea alături de mormânt.” si de „Comisia Specială de Anchetă, în frunte cu preşedintele comisiei, consilierul Eugen Bănescu, împreună cu membrii ei: Apostolide, Vintilă Cristescu şi Gerota. Comisia era însoţită de medicul legist Valentin Sava şi de comandantul închisorii Jilava, colonelul Opriş.” (tot dupa spusele lui Horia Sima).

        Asadar, cum puteau legionarii care au lucrat la deshumare sa comita acele asasinate, sa fie primii banuiti de catre anchetatori in ziua de 27 noiembrie si, in acelasi timp, deshumarea sa decurga normal, fara ca cineva sa-i deranjeze?

        Povestea pare cusuta cu ata alba. Lucrurile nu se leaga.

      • Din aceiasi lucrare din care ati citat: „în noaptea de 26/27 Noiembrie, la Jilava s-a produs o descărcare. Aşa cum se adună norii şi apoi cerul este brăzdat de fulgere, tot astfel oamenii adunaţi la Jilava au păşit în noaptea aceea la pedepsire sub imperiul unei cutremurări interioare. Unii camarazi lucrau la mormânt, pentru a da de osemintele Căpitanului, iar dincoace asasinii lui se aflau în viaţă, închişi în celule. Cauza vizibila a actului răzbunării era deschiderea mormântului. Dar exista şi o cauză invizibilă. O inspiraţie supraomeneasca, ca venita de la un înger al răzbunării, îi îndemna pe legionari să îi lovească pe răufăcători. Nu se puteau odihni osemintele Căpitanului în noua lor aşezare din cripta de la „Casa Verde”, fără această reparaţie, fără „căderea judecătorilor lui nedrepţi”.”

        „Au fost şi mai sunt încă oameni (şi probabil ca vor mai fi!), care să ne acuze că i-am împuşcat pe călăii Căpitanului, fără a-i judeca. Dar oare deschiderea mormântului de la Jilava n-a fost un proces? N-a fost cea mai teribilă sentinţă, care va rămâne în toată istoria românească? Biruinţa legionara în cadrul naţionalismului european nu era cea mai formidabilă sentinţă? Mai era nevoie de formalităţi? şi totuşi noi n-am ocolit aceste formalităţi. Cei ce ne-au acuzat ne mai acuză. Noi am fi vrut ca cei de la Jilava să fie judecaţi. Dar dacă judecata formală a putut fi evitata, cea mai implacabilă, cea mai tare decât toate vicleniile oamenilor, n-a putut fi. Pe cei de la Jilava i-a judecat istoria şi tot ea i-a pedepsit prin mâna legionarilor, la porunca mormântului care se deschidea în noaptea aceea, pentru a aduce a doua zi, neamului întreg, ridicat cu fruntea spre cer, vestea învierii”.

        Totul se leaga extrem de simplu. Antonescu vroia sa-i faca scapati pe criminalii lui Carol. Ordonase chiar retragerea garzii legionare care-i pazea pe acestia si inlocuirea cu o garda militara. Cititi cartea lui Sima pentru mai multe detalii.

  12. Realitate impartiala,articol correct.poate prea rezumativ.A fost o „Pedpsire” nu asasinare,,din pacate partial,multe bestii scapand cu fata curate.Cazul Iorga a fost clar o diversiune sovietica si exista dovezi clare.Boeru se pare a fost stipendiat de Moscova pana la deces.Iorga a fost,poate fara voia lui,autor moral si gresit cu un gest necugetat cu cadavrele celor ucisi in sept 39 din echipa lui Miti DumitresuAu ramas atatea de spu si nu vor fi spuse poate niciodata…

Comentariile sunt închise.