Abuzurile Institutului Wiesel continuă, iar noi le favorizăm din frică

Magazinul online „Legende Vii” a anunţat că suspendă de la vînzare tricourile cu portretele a trei personalităţi: Mircea Vulcănescu, Radu Gyr şi Părintele Gheorghe Calciu. De asemenea, va renunţa la sloganul „ne vom întoarce într-o zi” – care este un vers din Radu Gyr. Pentru mine unul, această măsură este uluitoare! Oamenii de la „Legende Vii” greşesc flagrant.

Dacă ne vom lăsa intimidaţi de abuzul la care se dedă Institutul „Elie Wiesel”, le vom face jocul iniţiatorilor odioasei legi 217/2015, care este menită a epura din societatea românească, după model marxist, reperele noastre culturale, moral-spirituale şi eroice. Iniţiatorii şi susţinătorii acestei legi samavolnice ştiu prea bine că un proces este greu de cîştigat, dar ţinta lor nu este să ajungă în instanţă cu astfel de cazuri, ci să producă spaimă şi, ca urmare a acesteia, să instaureze autocenzura. Ne întoarcem în vremea totalitarismului comunist, cînd frica ne făcea să gîndim una, să spunem alta şi să facem cu totul altceva. Atunci, numai oameni ca Vulcănescu, Gyr şi Calciu aveau îndrăzneala să încalce „legea” – căci prin lege, prin interpretarea ei excesivă, prin invocarea ei în mod nejustificat, fals, au fost condamnaţi toţi opozanţii regimului comunist. Iar noi ni-i luăm drept modele numai din gură, „pe timp de pace”, fără să riscăm nimic. Curajul lor bărbătesc, dorinţa lor de dreptate, lupta lor pentru libertate, spiritul lor de sacrificiu ne sînt străine. Vorbe bune de rostogolit pe net şi în cuvîntări publice, nu pilde de viaţă.

Dacă „Legende Vii” şi-a asumat o misiune, ar fi de dorit să o ducă, fără teamă, pînă la capăt. Numai Justiţia se poate pronunţa într-un astfel de caz. Iar pînă atunci, orice pas înapoi, orice concesie, cît de mică, orice act de autocenzură este un abandon, ca să nu spun chiar o trădare (a valorilor, principiilor şi idealurilor, precum şi a personalităţilor-reper). Şi-apoi unde se vor opri cedările? Astăzi sînt eliminaţi Vulcănescu, Gyr şi Calciu (apropo, pentru Părintele Calciu nu există nici măcar „argumentul” unei sentinţe care să cadă sub incidenţa legii), cine urmează mîine, poimîine? 

Legea permite totuşi multe interpretări, iar simpla somaţie a unui institut-căpuşă, plătit din banii noştri ca să lovească în identitatea şi în mîndria noastră de neam, este echivalentă cu o frecţie la piciorul de lemn. De fapt şi de drept, Institutul „Elie Wiesel” nu are nici o atribuţie în privinţa monitorizării aplicării legii şi nici a impunerii legii. Institutul „Elie Wiesel” este o oficină de culpabilizare a poporului român şi de restabilire a „valorilor” totalitar-comuniste.

În aceste condiţii, este cu atît mai dezonorant pentru noi, ca naţiune, că acceptăm să ne „corecteze” politic astfel de instrumente ale unor interese străine. Acest lucru l-au înţeles anumite oficialităţi locale, care au rezistat presiunilor politice şi nu au renunţat nici la nume de străzi, nici la manifestări artistice, nici la busturi şi statui, nici la titlurile de cetăţeni de onoare conferite unor personalităţi pe care Institutul „Wiesel” le condamnă încă o dată.

Este inacceptabil că un consiliu local, cum este cel de la Segarcea, s-a conformat somaţiei date de Institutul „Wiesel” şi a retras titlul de cetăţean de onoare conferit lui Vintilă Horia. Este incredibil că expoziţia de la Politehnică a d-nei Silvia Radu, marea noastră sculptoriţă şi pictoriţă, a fost cenzurată, la solicitarea aceluiaşi institut.

Este inadmisibil că un alt consiliu local, cel de la Tg. Ocna, a procedat la fel în cazul lui Valeriu Gafencu. Totuşi, Jutiţia a făcut dreptate memoriei Sfîntului Închisorilor. Şi ar putea face şi altora. Să avem încredere. Să ne încredem mai ales în Judecătorul suprem, căci a lui este dreptatea. Fără teamă, dacă ne numim creştini.

The following two tabs change content below.
Claudiu Târziu

Claudiu Târziu

Jurnalist, scriitor şi editor (n. 1973, Bacău). Preşedinte al Asociaţiei “Rost” din Bucureşti şi director al editurii omonime.

20 de gânduri despre “Abuzurile Institutului Wiesel continuă, iar noi le favorizăm din frică

  1. Prostitutie intelectuala…
    … Consiliul nu-si poate anula hotararile. Prefectul poate suspenda o hotarare… nu oricand … aici nu [mai] este cazul, „trecuse” de el.
    „Partea interesata” se poate adresa instantei competente cu cerere de suspendare ori anulare. Aceasta hotarare de „retragere’ este ilegala, Consiliul nefiind instanta judecatoreasca! – in ce „spatiu psihiatric” traiesc astia???

  2. Cum sa „respecti” clientii cand le vinzi minciuni???
    Ce reglementare legala sa astepti cand cineva de acuza de ilegalitate …inexistenta???
    Site-ul sa se denumeasca – „MINCIUNI VII” ori „Fratia inchinarii demonice” …
    Nu le vor ajunge banii sa-si gaseasca linistea prin vraci si tamaduitori si mai trist, cu familiile lor cu tot; s-au infratit cu criminalii eroilor neamului nostru crestin.

  3. Ai dreptate, Claudiu. Dar ce te faci, cand ca oameni de dreapta acceptam sa vina strainul la noi in casa si sa faca ordine, doar pentru ca ne convine politic? Aia nu e incalcarea demnitatii noastre de neam?

    Alti jurnalisti de dreapta sustin ca ambasadorii straini le sunt presedinti…Unde s-a mai pomenit asa ceva?

    Macar cei de la Legende Vii au (si) un interes comercial de aparat…

  4. Sà ne aducem aminte vorba Pàrintelui Gheorghe Calciu : Si morti se vor bate cu noi !
    Tocmai asta dovedeste faptul cà ei au fost sfinti iar nouà ne revine misiunea de a-i apàra.
    Tot ràul spre bine merge !
    Numai asa, «prin stràdania» Institutului EW si a Legii 217 /2015 se va dovedi cà ei fost si sunt sfinti adevàrati.
    EW si Legea 217 / 2015 se luptà cu memoria lor. DAR, MAI PRESUS DE TOATE, se luptà cu sfintenia lor !
    Iar dacà noi, cei tineri care-i iubim si le respectàm memoria, nu ne vom làsa intimidati de aceste atitudini anticrestine si antidemocratice, sà fim convinsi cà în cele din urmà VOM ÎNVINGE !
    Ei au fost si sunt BIRUITORII NEAMULUI !
    Iar acum, a sosit momentul ca ei sà biruie prin noi.

    Sà nu ne fie teamà !
    A înviat HRSITOS ! Asa va învia si dreptatea lor !

    Marian Costache
    Montréal, Canada

  5. Va invit Sambata seara la o plimbare in zona Universitatii. Tinuta obligatorie portrete cu ” criminali de razboi” Ne vedem la ora 18. Curaj

  6. Oare in ce masura este posibil sa se faca o campanie de strangere de semnaturi pentru abrogarea legii 217,asa cum s-a facut pentru art.48 din Constitutie?
    Cred ca partea cea mai grea ar tine de informarea oamenilor despre aceste personalitati,procentul de cunoastere in randul poporului despre ei este mic(banuiesc) si constituie un atu important pentru acesti uratori de neam,ca altfel n-am cum sa le zic si de aia fac ce fac,se joaca cu istoria noastra pana la anihilarea ei.
    Daca pe un sfant cum este Parintele Calciu l-a luat Domnul langa El,cine-l mai poate lua de acolo?Isi inchipuie mintile neispravite ca pot da o lege si sa anihileze memoria unui Luminator,care nu e singur,nici in cer,nici aici pe pamant?
    Cred cu tarie ca Adevarul nu va sta sub obroc.
    Mai cred, ca tot omul care s-a mai dumirit de vremuri este dator sa transmita prin viu grai oricui o vrea sa asculte despre acesti oameni sfinti,martiri,intelectuali titani ai neamului nostru.
    Daca ei fac campanii de spalare de creiere,noi sa facem opusul.
    Si sa stiti ca este posibil,pentru ca nici basmele populare,legendele,doinele,baladele nu s-au transmis prin internet.

  7. Cred cà BOR (BOR = Biserica Ortodoxà Românà) are datoria si obligatia de a fi prima în a cere anularea acestei legi abuzive si îndreptate împotriva Lui Hristos.
    Iar dacà nu o va face, atunci va trebui si ea sà cearà impunerea Legii 217 în interiorul bisericii.
    Iar nouà, celor care mergem si ne rugàm la fiecare liturghie pentru eroii, martirii si sfintii nostri care s-au jertfit pentru Hristos în timpul comunismului, nouà, enoriasilor si preotilor nostri, ar trebui sà ni se spunà : nu và mai rugati unor «criminali de ràzboi» !
    BOR este în conflict direct cu aceastà lege : ori Institutul EW intra sà ne impunà «liturghia lor» ; ori sà-si tinà gura si sà se ràzboiascà cu ierarhii nostri !
    Deocamdatà, din câte stiu, BOR nu a dat nici-un comunicat sà nu ne mai rugàm pentru cei care s-au jertfit sub comunism.
    Imediat dupà 22 decembrie 1989, BOR, prin vocea patriarhului de vesnicà pomenire, ne-au cerut nouà, mirenilor si preotilor nostri, sà-i pomenim pe eroii, martirii si sfintii nostri care si-au dat viata opunându-se comunismului.

    Alo ! BOR ! Se aude ? Noi, crestinii, ce facem ?
    Ne-ati cerut sà ne rugàm lor, celor care s-au jerfit pentru neam, bisericà si libertate !
    Iar acum, când cei pentru care ne-au rugat si ne rugàm sunt tratati de «criminali de ràzboi», care este pozitia înaltilor nostri ierarhi ?
    Noi stim de la Domnul nostru Iisus Hristos cà «nimeni nu poate servi la doi stàpâni», si vrem sà stim cine ne sunt astàzi «stàpânii» !?
    Ce lege sà urmàm : Legea 217 / 2015 sau Legea Lui Hristos !?

    Marian Costache
    Montréal, Canada
    24 februarie 2016

  8. Seara trecuta, unul din invitatii lui Rares Bogdan a facut o afirmatie referitoare la un posibil acord intre politicienii romani si cei israelieni, privind instalarea pe teritoriul tarii noastre a unor refugiati evrei, in caz de conflict.
    Informatia aruncata in vijelia dezbaterii l-a facut pe moderator sa exclame:”sunt bine veniti”.
    Nu stiu daca a adaugat si cuvintele ” pentru ca noi ii iubim”, caci m-am inecat cu Askalonul (” rosu, suav, suplu”) primit de la o prietena stabilita la Tel Aviv, cu care ma jucam pe Arionoaiei.
    Am adus-o pe prietena in discutie pentru ca este o persoana foare bine in capul ei si foarte libera in exprimare. Despre Florian de pilda spune: asta-i mai prost decat Popescu Cristian.
    Popescu era colegul ei de clasa lenes, mic, firav, miop, tafnos, care pentru ca nu era lasat sa copieze la teze, ii striga: „jidanca imputita”. Acum, locuieste in acelasi cartier cu prietena mea. Este tot mic, firav,miop, tafnos. Nu se mai numeste Cristian.
    Agresiunea cu care Institutul EW, Florian si intreg nucleul pro israelian din Romania incearca sa modifice istoria poporului nostru, insultandu-i valorile, ma face sa cred ca informatia strecurata in emisiunea lui Rares Bogdan est intemeiata.
    Romanii trebuie sa uite si sa taca, sunt amenintati si haituiti in propriile lor case, pe propriul lor pamant.
    Aceast tip de violenta, de intoleranta, nu o intalnim spre pilda, in vestul Europei.
    In Franta, nimeni nu isi permite sa il considere antisemit, pe filosoful Luc Ferry si nici sa refuze publicarea studiilor istoricului Shlomo Sand. Editura Flammarion a publicat in septembie, 2015,” Jurnalul lui Alfred Rosenerg 1934-1944″, iar in Italia, funerariile lui Umberto Eco (autor criticat in Israel) au fost transmise in direct .
    https://www.youtube.com/watch?v=988eyCUMKl8
    De fapt, nu tupeul lui Florian socheaza, ci lipsa de verticalitate a politicienilor romani, slabiciunile „patriotilor” la care face referire articolul si dezinteresul diasporei.

    • Si in RO, nu doar in Franta, oameni controversati (legionari, antonescieni, comunisti etc) sunt publicati, aparati, victimizati 🙂
      Ca peste tot in lume.
      Nu vad problema, si, cu siguranta, nu vad rostul reprosului facut politicienilor.

  9. Sa puna si ei niste tricouri cu Anne Frank si Regele Cioaba, iar in loc de „ne vom intoarce intr-o zi” sa scrie „vom fi inapoi saptamana viitoare”, dupa cum declarau presei minoritarii romi deportati de autoritatile franceze acum ceva timp.

  10. evrei as primi fara probleme in tara, fiindca sunt oameni civilizati, cu care te poti intelege; musulmani, in schimb, nu, fiindca sunt exact ca tiganii, iar din aia avem excesiv de multi

  11. Ne gasim intr-o perioada, in care oficial adevarul legat de mucenicii sec al XX lea poate fi din ce in ce mai greu de marturisit, dar exista acatiste ale sfintilor marturisitori, care se pot populariza si distribui inclusiv in format electronic.

    O cale complementara la marturisire este cultul popular al Sfintilor Romani Marturisitori din sec al XX lea. Iata cateva, dar sunt convins ca exista mai multe.

    https://deveghepatriei.wordpress.com/2011/12/06/acatistul-mucenicului-marturisitor-corneliu-zelea-codreanu/

    Acatistul Sf Ilie Lacatusu Marturisitorul
    http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14066

    http://manastirea.petru-voda.ro/2015/03/22/acatistul-parintelui-justin-parvu/

    http://manastirea.petru-voda.ro/2014/11/21/acatistul-sfintitului-marturisitor-gheorghe-calciu/

    Acatistul Sf Valeriu Gafencu.
    https://ortodoxianeamului.wordpress.com/2014/04/26/5549/

    http://www.crestinism.net/ortodox/acatistul-sfantului-parintelui-nostru-arsenie-boca.html

    ! SFINTII VOR RASPUNDE DIN CER !

  12. In anii 90, parintele Ghelasie de la Frasinei povestea urmatoarea situatie:

    A venit la mine un profesor de la oun liceu unde directorul era sectant si e de presupus ca se comporta prozelitist. Preotul a intrebat daca sa-l infrunte pe fata.
    Parintele Ghelasie l-a intrebat: daca te da afara ce faci. Profesorul a zis: Am copii, si nu voi avea alta sursa de venit.
    Profesorul era bine intentionat, dar viata duhovniceasca nu era la nivel inalt. Parintele Ghelasie i-a dat o pravila de facut.

    Cu parere de rau, dar multi din cei de la Pitesti, nu au rezistat la tortura, si nevrand sa devina la randul lor tortionari sau sa sminteasca pe altii, au preferat sa se sinucida. PF Iustinian Marina a dat o dezlegare de rugaciune pt sufletele lor, dar despre soarta lor in vesnicie trebuie sa ne temem. Cateva situatiile sunt relatate de Dumitru Bordeianu (Marturisiri din mlastina disperarii).

    Un caz foarte putin cunoscut este al parintelui Nicodim Mandita si al ucenicilor sai: pana in 1959 au distribuit clandestin si ilegal literatura religioasa. In 1959 au fost denuntati la securitate de un primar comunist. Parintele impreuna cu multi ucanici au fost condamnati la detenti pe o perioada lunga. In 1965, au fost toti eliberati, pe rand conform amnistiei generale pt detinuti politici.
    Parintele a fost eliberat mai devreme, dar nu s-a oprit din rugaciune staruitoare, pana cand ultimul ucenic nu a revenit in libertate.

    Este singurul caz in care, ucenicii merg in grup la inchisioare grea, CU BINECUVANTARE, si datorita rugaciunilor duhovnicului iest teferi din ea !

    Mucenicia se face cu dreapta socoteala, asumata nu impusa, cu binecuvantare si eventual cu rugaciunea continua a duhovnicului.

    Parintele Ghelasie, avand drepta socoteala, nu l-a lasat pe ucenic sa intre intr-un conflict deschis si direct cu directorul sectant. I-a dat o pravila pe puterile lui.

    Rugaciunea ramane o ama puternica, dar si marturisirea pe fata este necesara si nu poate fi inlocuita.

  13. ===Cel care lupta, chiar singur, pentru DUMNEZEU si NEAMUL SAU, nu va fi INVINS NICIODATA.=== zicere a PARINTELUI IUSTIN PARVU. Doamne Ajuta TUTUROR.

  14. Trebuie sa ne bagam bine in cap ideea ca un istoric nu este un arhivar si ca folosindu-si propriul aparat critic de analiza, interpreteaza evenimentele pe care le studiaza , in multe cazuri, cu subiectivism.
    Ideea este ca nu avem obligatia de a lua de bun tot ce debiteaza Niculescu si Florian si suntem indreptatiti sa punem in discutie interventiile acestora si teoriile pe care le vehiculeaza.
    Editurile Orizonturi si Lider au publicat sub semnaturile lui Jean Francois Pepin (istoric) si Florence Braunstein- Silvestre (profesor, membru in comisiile de invataman superior din Franta)volumul „Ghind de Cultura Generala”, recomandat elevilor in liceele din tara noastra.
    In capitolul IV, „originea si propagarea crestinismului”- origini/epoca patriarhilor, pag.67, autorii scriu:” In timp ce toate religiile acestei epoci (1500-1350 i.Hr.) sunt politeiste, afirmarea credintei intr-un singur zeu a creat o ruptura in domeniul traditiilor religioase.
    ABRAHAM II CONDUCE PE EVREI DIN CAUCAZ, SPRE PALESTINA.”
    Am adus in discutie acest text conceput de doua personalitati foarte prezente in spatiul media/cultura (https://www.youtube.com/watch?v=-r5MjKDm1wY) pentru ca el reflecta o noua orientare a istoriei comunitatilor judaice europene.
    Evreii sefarazi cred ca Abraham si-a manat triburile din sud-vestul Indiei (provincia Goa) spre Mesopotamia si khazarii convertiti la judaism, cred ceea ce afirma Pepin si Braunstein.
    Eu personal cred ca evreii ar trebui sa reflecteze la propunerea generoasa a presedintelui Putin, pentru ca Regiunea Autonoma Evreiasca Birobidjan isi asteapta fiii cu bratele deschise.
    http://blog.mondediplo.net/2008-03-26-Ou-est-passe-le-Birobidjan

  15. Un institut antiromânesc pe măsura păcatelor noastre
    Nu vi se pare, stimați concetățeni care gîndiți, că valurile făcute de măsurile abuzive ale unui anume institut purtînd numele unui ins controversat, antrenat deja într-un răsunător proces , sînt prea mari, dînd, de fapt, apă la moară, ideologilor declarați ori mascați ai antiromânismului de ieri și de azi?
    Sînt de părere că tuturor indicațiilor, recomandărilor și deciziilor rezultate din sesizările slujbașilor aflați în solda străinilor de neam și de țară le-ar fi trebuit adresat cîte un NU hotărît din partea reprezentanților instituțiilor statului român – primării, diferite ONG-uri, asociații, fundații ș.a.m.d. Mizînd pe lașitatea și pe comoditatea funcționărească a unor români slabi de înger, dl Florian et comp. își rîd în bărbi.
    Recentele „succese“ ale acestui institut sînt tot atîtea dovezi lamentabile de slăbiciune din partea celor implicați direct în organizarea manifestărilor cu pricina, ori în activitatea lucrativă la care se referă alarmată presa. Personal, constat o asemănare izbitoare cu situația din povestea lui Ion Creangă, pe care aș numi-o complexul drobului de sare, ceea ce mă amuză, dar mă și îngrijorează.
    Observ, parcurgînd comentariile de pe forumuri precum acela deja citat infra, destule opinii normale, înscriindu-se pe o grilă suitoare de la nedumerire contemplativă și (auto)ironie, la revoltă și indignare, ale unor concetățeni încă nespălați pe creier (deși anonimi!), care par hotărîți să și acționeze, nu doar să pălăvrăgească. Tuturor acestora le adresez îndemnul la opoziție faptică, transpusă în viață curajos, așa cum au procedat și înaintașii noștri, ori de cîte ori a fost vorba de abuzuri, trădări ori împilări. E ipocrită opoziția dinaintea tastaturii dacă nu e urmată de atitudine fermă, patriotică, în toate situațiile. De pildă, protestul letric inițiat la vremea potrivită urmat de manifestări de stradă menite a restabili adevărul în cazul lui Mircea Vulcănescu au condus la contramandarea măsurii abuzive în cauză.
    Lucrătorii magazinului online „Legende Vii“ dovedesc, în situația creată de ideologii de stînga de la institutul al cărui nume nu merită specificat nu numai obediență, ci și crasă ignoranță! Cîteva argumente cred, în acest caz, că sînt necesare (aviz autorităților actuale dar și „cenzorilor“ antiromâni vizați de articolul de față!).
    Ca preot creștin ortodox, Gheorghe Calciu Dumitreasa (1925-2006) n-a omorît nicicînd pe nimeni, necum să fie „criminal de război“! A avut și cetățenie americană, fiind invitat de doi dintre președinții americani ai vremii la Casa Albă. Revenind în țară după 1989, bucurîndu-se peste tot de respectul și admirația celor care l-au cunoscut personal ori prin intermediul lucrărilor sale, părintele a fost și un eminent pedagog, elaborînd, spre exemplu, în postul Sfintelor Paști din 1978 Șapte cuvinte către tineri – răscolitor semnal de alarmă adresat conștiințelor: A venit acum vremea, tinere, să auzi un glas care te cheamă . Un glas pe care nu l-ai mai auzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai înțeles și nu l-ai ascultat . / Este glasul lui Iisus! S-a opus fățiș dărîmării Bisericii Enei din București, comuniștii vrînd să ridice pe locul respectiv o foarte necesară… cîrciumă! Cum inspirat a scris prozatorul Sergiu Ciocârlan despre această uriașă personalitate, a cărui viață în sine este o descoperire de la Dumnezeu, Părintele Gheorghe Calciu este o tipologie vie, o definiție a gîndirii și a rostirii românești tot mai urgisită, tot mai condamnată la dispariție, deoarece există în ea o putere răscumpărătoare, un duh de restaurare a ființei românești care nu convine stăpînilor de azi. Războiul întru cuvînt îi înciudează pe cei ce produc subcultură a Duhului în serie.
    Mircea Vulcănescu (1904-1952) este cel mai complex spirit creator al României interbelice. Reeditarea bibliofilă scoasă, spre cinstea ei, de Academia Română în colecția „Opere findamentale“ sub titlul Opere. I. Pentru o nouă spiritualitate filosofică… și II. Chipuri spirituale… aduce dinaintea cititorului care vrea să fie bine informat demersuri teoretice (Filosofie sistematică – universală și românească), portrete (Nae Ionescu, Dimitrie Gusti, Chipuri spirituale românești și străine), eseuri sociologice (despre satul românesc) etc. Mărturii precum: scrisul e pentru mine una din funcțiile prin care-mi mențin continuitatea eului (cf. vol. I, p. 1121) și – mai cunoscuta și des citata ca îndemn creștin contrar legii Talionului veterotestamentar, în care au încremenit în proiect unii chiar și în zilele noastre – să nu ne răzbunați! sînt de natură a crea insomnii grave ideologilor „corectitudinii politice“. Aleg pentru rîndurile de față o definiție actuală pe care o dă gînditorul neamului: Ceea ce constituie un neam este o realitate care stă la încheietura metafizicei cu istoria, o unitate de soartă, de destin în timp, unitate pentru care pămînt, sînge, trecut, lege, limbă, datini, obicei, cuget, credință, virtute, muncă, așezăminte, port, dureri, bucurii și semne de trăire laolaltă, stăpîniri și asupriri constituiesc doar chezășii, semne de recunoaștere, peceți, temeiuri. / (…) Un neam nu e o realitate închisă, sfîrșită; ci o realitate vie. El nu e numai o realitate naturală, ci și o realitate etică; destinul unui neam nu e dat odată pentru totdeauna, ci se actualizează problematic pentru fiecare generație și pentru fiecare om (…) Împotriva cui să fi ridicat mîna, pe cine să fi omorît, animat de pofte genocidare, acest om mare și bun ca pîinea caldă, care scria pentru copii texte menite dramatizării pururi mișcătoarei Nașteri a Domnului, după cum își amintește, cu o lacrimă înflorită în colțul ochiului, fiica sa, Măriuca Vulcănescu?…
    Cît despre Radu Gyr (1905-1975), exemplu unic în lume de poeta vates modern condamnat la moarte pentru poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane, de reprezentanții alogeni și ignari ai „justiției proletare“ a unui regim totalitar, prefer să nu i-o reproduc pe aceea, ci, în loc de alte argumente-comentarii, preiau de pe un blog creștin cîteva strofe profetice, propunîndu-le pro memoria, întru încurajare, acelora cărora le mai curge-n vine sînge traco-dac:
    Ne vom întoarce într-o zi
    Ne vom întoarce neapărat.
    Vor fi apusuri aurii,
    Cum au mai fost cînd am plecat.
    Ne vom întoarce neapărat,
    Cum apele se-ntorc din nori
    Sau cum se-ntoarce, tremurat,
    Pierdutul cîntec, pe viori.
    Ne vom întoarce într-o zi…
    Și cei de azi cu pașii grei
    Nu ne-or vedea, nu ne-or simți
    Cum vom pătrunde-ncet în ei.
    Ne vom întoarce ca un fum,
    Ușori, ținîndu-ne de mîni,
    Toți cei de ieri în cei de-acum,
    Cum trec fîntînile-n fîntîni.
    Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
    În toate dragostele noi
    Și-n cîntecul pe care și-l
    Vor spune alții, după noi.
    În zîmbetul ce va miji
    Și-n orice geamăt viitor,
    Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
    Ca o sămînță-n taina lor.
    Noi, cei pierduți, re-ntorși din zări,
    Cu vechiul nostru duh fecund,
    Ne-napoiem și-n disperări,
    Și-n răni ce-n piepturi se ascund.
    Și-n lacrimi ori în mîngîieri,
    Tot noi vom curge, zi de zi,
    În tot ce mîine, ca și ieri,
    Va sîngera sau va iubi.
    Lista „criminalilor de război“ și a „infractorilor de genocid contra umanității“ (sic!) rămîne deschisă!…
    Dacă institutul intenționat nenumit în această intervenție e menit, cumva, cenzurării exprimării tuturor românilor țării acesteia (la progresul căreia funcționarii săi n-au avut și nici nu pot avea vreo contribuție), în virtutea acelei legi a rușinii naționale despre care am scris înainte de promulgare – lege neconstituțională și antiromânească –, atunci le sugerez să se documenteze din practicile staliniste, mult mai eficiente!…

    București, 25 făurar 2016
    Mihai Floarea

    Postat pe
    http://mihai-floarea.blogcreativ.ro/Primul-blog-b1/Un-institut-antiromanesc-pe-masura-pacatelor-noastre-b1-p53.htm

  16. Este de retinut remarca domnului Cristian Diaconescu privitoare la posibilitatea legala de anulare a hotararilor de condamnare pronuntate de Tribunalul Poporului.

  17. Cam repede au dat inapoi…. Nu prea pare sa isi fi asumat misiunea pe care o proclama. Cat despre sloganul „ne vom întoarce într-o zi” le sugerez sa il inlocuiasca cu altul, al unui poet neincriminat de legea 217 „Cine-a indragit strainii\ Manca-i-ar inima cainii”

Spune-ți părerea