Observații pe marginea unui interviu nepublicat timp de 71 de ani

În ediția din 23 august 2016 a ziarului Adevărul găsim un interviu acordat în urmă cu 71 de ani de către Corneliu Coposu agenției de presă Associated Press, interviu nepublicat până în prezent. L-am citit cu atenție și am rămas cu mai multe semne de întrebare.

Mai întâi un pic de istorie pentru a stabili câteva repere cronologice:

În perioada 26-28 iunie 1940 România cedează URSS-ului, fără sa opună nici o rezistență, Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herței în urma ultimatumului sovietic.

La 30 august 1940 România cedează Ungariei, fără sa opună nici o rezistență, Ardealul de Nord  în urma dictatului de la Viena.

Practic, în doar două luni, România pierdea o treime din teritoriu și aproape 7 milioane de locuitori fără să opună nici o rezistență. Pe fondul nemulțumirii populare, la data de 4 septembrie 1940, regele Carol al II-lea îi încredințează generalului Ion Antonescu mandatul de formare a unui guvern de uniune națională. Doar că principalele partide de atunci, PNL și PNȚ, refuză să participe la un asemenea guvern după dictonul „la plăcinte înainte, la război înapoi„.

Lucrurile se precipită, Carol al II-lea, la data de 6 septembrie 1940, în urma presiunii populare, renunță la tron în favoarea fiului său, Mihai, un adolescent care nu împlinise 19 ani.

Ion Antonescu, în urma refuzului PNȚ și PNL, cooptează la guvernarea Mișcarea Legionară, a treia forța politică a țării conform rezultatelor celor mai recente alegeri, cele din 27 decembrie 1937 și singura care a înțeles să răspundă afirmativ nevoilor țării.

România intră în război, de partea puterilor Axei, la data de 22 iunie 1941 când generalul Ion Antonescu emite celebrul ordin:

Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!

Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.

Acum, după ce am stabilit câteva repere cronologice, să revenim la interviul nepublicat până în prezent al lui Corneliu Coposu.

Associated Press: Opinia publică din străinătate care nu a avut posibilitatea să cunoască culisele politice, activitatea conspirativă şi acţiunile discrete care au stat la baza succesului remarcabil al opoziţiei care milita pentru ALIAŢI este dornică să cunoască amănunte legate de pregătirea loviturii. Când situaţi d-voastră începutul acţiunii pregătitoare?

Corneliu Coposu: Începutul acţiunii pregătitoare este situată în primăvara anului 1941 (aprilie), când se conturase clar perspectiva intrării României în război, alături de Axă. Relaţiile României cu Aliaţii ei fireşti (Anglia, Franţa, Statele Unite şi Uniunea Sovietică) urmau să fie rupte, iar ţara aluneca pe povârnişul dependenţei totale faţă de Germania. Dictatura militară instaurată de Antonescu (în sucesiunea dictaturii legionare şi a celei regale) împingea ţara la război contra Uniunii Sovietice, împotriva dorinţei populaţiei (lipsite de posibilităţi de manifestare).

Observația mea: În septembrie 1940 ești invitat să guvernezi și refuzi pe motivul că România se află într-o situație disperată și nu vrei să-ți pierzi capitalul electoral, pierzi Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herței în favoarea URSS și, cu toate acestea, continui să susții că Uniunea Sovietică este „aliat firesc” al României? Ca să nu mai spunem că ceilalți aliați firești n-au ridicat nici un pai când am pierdut o treime din teritoriu. Nici un fel de reacție din partea Angliei, Franței sau Statelor Unite la ultimatumul „aliatului firesc” URSS din iunie 1940.

Cât despre „împingerea țării la război contra Uniunii Sovietice, împotriva dorinței populației (lipsite de posibilități de manifestare)„, e suficient să amintim de atmosfera de bucurie și de înălțare din toate orașele românești. Odată ce s-a aflat de ordinul generalului Antonescu, românii ingenuncheau, spuneau Tatăl Nostru și-și făceau cruce în piețe, dansau Hora Unirii și se îmbrățișau. Nu cred că se poate vorbi despre o „impotrivire a populației (lipsite de posibilități de manifestare)” la declanșarea războiului împotriva bolșevicilor.

Despre legăturile conducerii PNȚ cu comuniștii

Dintre comunişti, (Iuliu Maniu, n.n.) întreţinea legături vechi (dinainte de 1940) cu Dnii. Pătrăşcanu, Ilie Cristea, Iustin Poruţiu, N.D. Cocea, Constantinescu-Iaşi, B. Silber, iar în timpul războiului, pe lângă aceştia a primit pe Dnii. Magheru, Bîgu, Ing. Ceauşu (Bodnăraş), Agiu, Pîrvulescu, Edith Marcovici, Rupeniam, colonel Precup. De asemenea a contactat, prin intermediari, pe Dnii. Foriş, Marquilies, Maurer.

[…]

AP: S-a mai pus în circulaţie aserţiunea că Dl. Maniu ar fi refuzat să colaboreze cu Partidul Comunist.

Corneliu Coposu: Inexact! Dl. Iuliu Maniu a tratat cu diferiţi reprezentanţi ai Partidului Comunist. După cum se ştie, la 20 iunie 1944, Partidul Comunist Român a intrat în Blocul Naţional Democrat, constituit din Partidul Naţional-Ţărănesc, Partidul Naţional-Liberal, Partidul Social-Democrat şi Partidul Comunist. Acest Bloc a desfăşurat activitate comună, a realizat răsturnarea şi a girat guvernul de armistiţiu, constituind în comun două guverne succesive.

Observația mea: PNȚ și PNL au refuzat să participe la un guvern de coaliție în momentele grele din toamna anului 1940 dar n-au avut nici un fel de probleme să creeze Blocul Național Democrat alături de comuniști și să gireze două guverne de coaliție alături de aceștia după 23 august 1944.

Lupta PNȚ și PNL împotriva dictaturii antonesciene

AP: S-a înregistrat afirmaţia că Dl. Iuliu Maniu ar fi refuzat în mod constant, înjghebarea unui front anti-fascist şi anti-antonescian. Ce puteţi să ne spuneţi despre aceasta ?

Corneliu Coposu: Dl. Iuliu Maniu a iniţiat şi a constituit „Opoziţia Unită„ din România, de la începutul dictaturii militare. S-a bucurat, din primul moment, de concursul nelimitat al d-lui. Constantin I.C. Brătianu. Ulterior s-au raliat la acţiune Social-Democraţii, prin Dnii. Titel Petrescu, I. Fluieraş şi Jumanca.

Observația mea: lupți aproape patru ani împotriva dictaturii antonesciene, încerci să-l răstorni pe Ion Antonescu și să schimbi alianțele dar, cu toate acestea, singurii care au avut de suferit în timpul dictaturii antonesciene, fiind aruncați în pușcării, au fost… legionarii!

AP: S-a afirmat că dl. Iuliu Maniu ar fi acceptat iniţial să prezideze guvernul, care urma să se instaureze după răsturnarea dictaturii, pentru ca în ultimul moment să revină asupra acestei hotărâri. De asemenea s-a mai afirmat că Dl. Maniu ar fi torpilat o înţelegere iniţială, care prevedea ca guvernul succesiv răsturnării să fie un guvern politic, alcătuit din fruntaşii opoziţiei?

Corneliu Coposu: Amândouă afirmaţiile sunt inexacte. Dl. Iuliu Maniu nu a acceptat, nici un moment, să prezideze guvernul de armistiţiu, deşi a fost insistent solicitat, în repetate rânduri, până în ultima clipă, atât de Suveran, cât şi de Dl. General Sănătescu, de toţi factorii de la Palat şi de toate partidele politice participante la conspiraţie, şi îndeosebi de Partidul Comunist. Domnia sa a expus M. Sale Regelui şi conducătorilor partidelor cu care colabora, motivul temeinic care face imposibilă această sarcină, precum şi părerea Dsale constantă că armistiţiul este un act militar, care trebuie prezidat de un guvern militar şi constituit exclusiv din militari. Formula girării guvernului de armistiţiu de către cele patru partide democratice constituite în Blocul Naţional Democratic, îi aparţine d-lui Maniu.

Observația mea: PCR, aliatul PNȚ, PNL și PSD în Blocul Național Democratic, era considerat un partid democratic.

Iar finalul interviului nu are nevoie de nici o explicație, cu toții știm ce a urmat:

AP: Ce însemnătate atribuiţi actului de la 23 August 1944 ?

Corneliu Coposu: Însemnătate capitală. Este momentul istoric al unui început de eră nouă, actul de botez al unei epoci noi de democraţie, care nădăjduim că va aduce libertatea d mult aşteptată, prosperitatea şi independenţa neamului românesc.

The following two tabs change content below.

Tudor Marincu

3 thoughts on “Observații pe marginea unui interviu nepublicat timp de 71 de ani

  1. Analiza acestui interviu trebuie facuta aplicanduse formula „context istoric, evenimentele in ordine cronologica si aplicarea legi cauza si efect. Publicarea articolului fara aplicarea acestei formule denatureaza istoric declaratiile lui Corneliu Colosu

    • Contextul istoric era urmatorul: razboiul abia se terminase, comunistii inca nu-si faceau de cap in tara, regele Mihai inca era rege. Conferintele de pace de la Paris s-au desfasurat in perioada 29 iulie 1946 – 15 octombrie 1946. Tratatul de pace s-a semnat la data de 10 februarie 1947.
      Alegerile furate de comunisti s-au desfasurat la data de 19 noiembrie 1946.
      Teroarea bolsevica s-a dezlantuit in Romania in primavara anului 1948.
      Interviul despre care am comentat mai sus a avut loc inainte de 23 august 1945.
      Dupa parerea mea, explicatia este mult mai simpla: avem de a face cu un exemplu clasic de cameleonism sau oportunism politic. Cred ca aceste este motivul pentru care a refuzat Iuliu Maniu publicarea interviului in ziarul Dreptatea din 23 august 1945.

  2. Un interesant serial intitulat „PNT-ul si Armata Rosie” in legatura cu cele de mai sus, a inceput sa apara in ziarul Miscarea (Marian Munteanu) in 1994. Iata legatura cu numarul unde a aparut prima parte.
    https://www.scribd.com/doc/309137553/Miscarea-anul-III-nr-6-27-16-31-martie-1994

    se continua in urmatorul numar (Flori pentru Armata Rosie)
    https://www.scribd.com/doc/309165964/Miscarea-anul-III-nr-7-28-1-15-aprilie-1994

    si se termina cu a treia parte in numarul urmator din Miscarea
    https://www.scribd.com/doc/309410830/Miscarea-anul-III-nr-8-9-29-30-mai-1994

    Radu Greuceanu

Spune-ți părerea