Publicăm mai jos în facsimil două documente ale exilului românesc. Este vorba de materiale apărute în anul 1952 în revistele „România“ (Buenos Aires) şi „B.I.R.E“ (Paris). Conţinutul lor grăieşte de la sine, iar comentarea lui o lăsăm pe seama istoricilor, atunci când legislaţia le va permite o exprimare fără oprelişti. (Pentru conformitate şi identificarea corectă a referinţei, am preluat şi pagina de titlu a numărului revistei “România” din care am extras articolul prezentat).
Ceea ce dorim să scoatem în evidenţă este doar faptul că în anul 1952 interpretarea dimensiunilor holocaustului evreilor din România (pe care nu îl neagă nimeni) nu era una unitară în rândul evreimii internaţionale. Mai mult decât atât, legea 217/2015 ar putea incrimina petru “minimalizare” tocmai … persoana cea mai autorizată la acea vreme să se pronunţe asupra problemei, anume Dr. Wilhelm Filderman, președinte al Uniunii Evreilor Români (1923-1948), președinte al Uniunii Comunităților Evreiești din România (1929-1941; 1944-24 octombrie 1945) și președinte al Consiliului Central al Evreilor din România (1936-1941; 1945) (cf. Wikipedia).
E una din nenumăratele absurdităţi ale unei legi care practic blochează orice demers ştiinţific onest, menit să stabilească adevărul istoric.
Text şi imagini preluate de pe site-ul Fundaţiei „George Manu”.
