Cu genocidul împotriva românilor cum rămâne?

Tocmai s-au împlinit 77 de ani de la noaptea de cristal a României, noaptea în care 252 de români au fost asasinați chiar de cei ce ar fi trebuit să-i protejeze, respectiv autoritățile române de la acea vreme în frunte cu regele criminal Carol al II-lea.

Crimele din noaptea de 21 spre 22 septembrie a anului 1939 nu au fost nici primele, nici ultimele comise de autoritățile române împotriva propriilor cetățeni. Cu mai puțin de un an mai devreme, în noaptea Sfântului Andrei a anului 1938, alți 14 români au fost asasinați de aceleași autorități. Ca să nu mai vorbim de multele alte crime comise de aceleași autorități împotriva altor români. Nici guvernările ulterioare celei a regelui de tristă amintire nu s-au lăsat mai prejos. Exterminarea elitei românești a continuat atât sub guvernarea lui Ion Antonescu cât și sub guvernarea comunistă. Zeci de mii de români au căzut victime. În multe cazuri autoritățile nu s-au mulțumit doar să asasineze ci au suspus victimele unor chinuri înfiorătoare, metodele folosite putând fi doar produsul unor minți bolnave.

Fără a exagera, putem spune că românii au fost victimele unui genocid care s-a întins pe durata a cel puțin 50 de ani. Oare câți dintre cetățenii de azi cunosc acest lucru? Oare câți elevi sunt învățați aceste lucruri la școala? Ca să nu mai vorbesc de politicieni.

Există cumva vreun program educațional privind istoria și memoria genocidului la care au fost supuși românii „care să fie destinat tinerilor din principalele partide politice din țara noastră și, de asemenea, funcționarilor din administrația publică centrală și locală, care provin din rândurile acestor partide politice„? Nu există.

În schimb aflăm că liderii celor mai importante partide românești tocmai au semnat un protocol de colaborare cu Institulul Ellie Wiesel care prevede următoarele:

„Ne aflăm la încheierea unei construcții de proiect educațional pe care Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România, împreună cu SNSPA și Muzeul Holocaustului de la Washington, l-au inițiat acum 3 — 4 luni, având ca scop sprijinirea construcției mentalității, conștiinței civice democrate în România, fapt pentru care ne-am propus să dezvoltăm un proiect educațional privind istoria și memoria Holocaustului din România care să fie destinat tinerilor din principalele partide politice din țara noastră și, de asemenea, funcționarilor din administrația publică centrală și locală, care provin din rândurile acestor partide politice. De aceea, am construit un proiect care s-a adresat principalelor partide. (…) Este vorba de o simplă construcție de agendă”, a precizat dr. Alexandru Florian, director al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, semnatar al documentului.

Ioanid, Dragnea, Florian, Pricopie
Radu Ioanid, Liviu Dragnea, Alexandru Florian și Remus Pricopie la semnarea protocolului de către PSD

Oare cât timp va trece până când orice tânăr politician va fi obligat să urmeze acest curs înainte de a fi considerat pentru orice funcție, cât de mică, în administrația publică?

Cam așa se realizează îndoctrinarea poporului român, cam așa se rescrie istoria, cu largul concurs și complicitatea celor care ar trebui să ne reprezinte.

Shalom!


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


3 comentarii la „Cu genocidul împotriva românilor cum rămâne?”

  1. Celor ucisi de diferitele regimuri totalitare: vesnica sa le fie pomenirea!
    Celor ce pactizeaza cu komisari reesapati: sa fie blestemati din neam in neam! Dxit.

  2. Incepand din acest an, in toate scolile din Rusia, in vederea comemorarilor care vor avea loc anul viitor, elevii vor studia istoria crimelor comise de bolsevici impotriva credinciosilor ortodocsi, a preotilor si calugarilor.
    Vietile martirilor, a noilor sfinti morti pentru Hristos si tara vor face parte din educatia noilor generatii.
    http://www.egliserusse.eu/blogdiscussion/Le-martyre-des-nouveaux-saints-sera-au-programme-de-toutes-les-ecoles-de-Russie_a4822.html
    Avand in vedere ca rusii, prin aceasta decizie istorica isi asuma si crimele comise de invadatorii bolsevici in tarile ocupate, putem deduce dialectic cine decide in Romania daca Valeriu Gafencu, preotii Arsenia Papacioc si Iustin Parvu merita sa fie canonizati de BOR si daca cei peste 980 de preoti ortodocsi torturati si ucisi in inchisori au dreptul de a fi macar mentionati in manualele de istorie.

  3. Am urmarit seara trecuta pe Realitatea, exceptionala pledoarie pentru echilibru (si) in informare a domnului profesor Ioan Aurel Pop si am decis sa completez comentariul de mai sus cu cel aparut in cotidianul La Croix, legat de drepturile religioase ale evreilor in Rusia.
    Fac aceasta adaugire tocmai pentru a sublinia faptul ca rusii nu au impus studierea vietii martirilor crestin-ortodocsi in scop revansard, ci in numele adevarului.
    http://www.la-croix.com/Monde/En-Russie-des-juifs-heureux-et-fiers-de-l-etre-2016-08-02-1200779646
    Vreau sa cred ca domnul profesor Ioan-Aurel Pop va reusi prin competentele sale profesionale, prin eleganta tinutei intelectuale si patriotismul sau sa impuna in educatie valorile pierdute odata cu instaurarea comunismului in Romania.

Comentariile sunt închise.