„Ţară tristă, plină de umor”

În trei luni s-au înfiinţat 89 de partide cu nume care le anunţă aspiraţiile: de la localismul dezintegrant la dacismul integrator

În virtutea noii legislaţii electorale, care uşurează enorm înfiinţarea unui partid, în ultimele trei luni şi-au depus actele la Tribunalul Bucureşti nu mai puţin 89 de formaţiuni politice, dintre care 37 au primit deja aprobarea de funcţionare. Un site care monitorizează înregistrările de partide redă lista tuturor acestor tentative de implicare oficială în treburile cetăţii. Lectura acestei liste ar fi plină de haz, dacă nu ar fi tristă. Deşi, ca să fim drepţi, sînt acolo şi destule nume în regulă, unele promiţătoare, altele cu ceva notorietate deja. Nu la acestea ne referim.

Din denumirile unui număr prea mare de partide reies însă cîteva tendinţe psihanalizabile ale fondatorilor. Întîi, una separatistă:

  • Partidul pentru Argeş şi Muscel,
  • Partidul Gălăţenilor,
  • Uniunea Salvaţi Bucureştiul,
  • Partidul Botoşănenilor,
  • Partidul Vâlcenilor,
  • Partidul Transilvania Democratică,
  • Partidul Vâlcea Turistică,
  • Partidul Vrancea Noastră,
  • Uniunea pentru Rădăuţi,
  • Partidul Societăţii Ieşene,
  • Partidul Renaşterea Săcălazului,
  • Partidul Pentru Iaşi,
  • Partidul Alianţa pentru Domnești,
  • Partidul Ţării Făgăraşului,
  • Mişcarea pentru Medgidia,
  • Partidul „Mândri că suntem Arădeni”,
  • Partidul Maramureșenilor,
  • Partidul 200 pentru Bucureşti – P200B,
  • Partidul Uniunii Pensionarilor şi Oamenilor Săraci din Maramureş,
  • Uniunea Independentă pentru Sighişoara,
  • Partidul Alianţa pentru Arad,
  • Partidul Pentru Cluj

Apoi, una nostalgică:

  • Partidul Comuniştilor
  • Partidul Comunist Român [Rotaru]
  • Partidul Naţional Ţărănesc
  • Partidul Neosocialist
  • Partidul Naţional Țărănesc Maniu-Mihalache
  • Partidul Comunist Român [Crețu]
  • Partidul Creştin Comunist

Şi, în sfîrşit, una obsesional comică:

  • Partidul „Democraţie Directă Sarmisegetuza”
  • Partidul Getodacia
  • Partidul Dacismului Conservator Autonom
  • Partidul Revoluției a III-a Forţă
  • Partidul Forţa Pensionarilor
  • Partidul Pirat România
  • Partidul Noua Ordine Mondială a Stăpânului Alpha şi Omega

Vrem o nouă clasă politică, salutăm apariţia unui număr semnificativ de iniţiative politice, ne bucură că românii vădesc un entuziasm al implicării politice comparabil cu cel de acum un sfert de veac, dar s-avem rezon. Dacă oferta pentru înlocuirea impostorilor şi ticăloşilor din fruntea bucatelor este aceasta, mai bine o lăsăm baltă. Şi probabil că rostul acestui val de partiduleţe fără cap şi fără coadă este tocmai acela de a ne face să exclamăm dezarmaţi: „N-ai cu cine, dom’le, n-ai cu cine!”.

8 thoughts on “„Ţară tristă, plină de umor”

  1. Domnule Brad, îmi pare rău, dar nu aveţi dreptate şi, dincolo de meritul de a ne face cunoscute numele unor noi partide, comentariile dvs sunt cam „pe margine” dacă nu chiar urechist-arogante.
    1. Partidele din prima listă nu sunt separatiste. Sunt partide cu arie restrînsă, pe localităţi, zone, judeţe, regiuni, cu scopul concentrării activităţii lor chiar acolo. Vă pare neobişnuit, dar multe din localităţile şi zonele pe care le admirăm cât de bine sunt administrate în alte părţi sunt conduse de reprezentanţii unor astfel de partide.
    2. Partidele din a doua categorie nu sunt neapărat nostalgice. Cel neosocialist este foarte conectat la realitatea în care trăim şi care este un fel de neosocialism-comunism chiar cu ceva nuanţe fasciste. Şi mă refer la tot Occidentul, nu numai la România.
    3. Nu mor de râs, nici nu zâmbesc la niciunul din categoria 3, iar formula obsesional comică nu o prea înţeleg. Dar, mă rog, o fi una analitică…
    4. Dacă le-aţi şi judecat pe toate aceste partide şi pe membrii lor fără ca măcar să aveţi habar cine sunt şi ce vor, îmi pare rău dar, citindu-vă, şi ei pot zice la fel: n-ai cu cine, n-ai cu ce… Dincolo de morga citirii superioare pe care o daţi acestei liste de noi partide, se vădeşte o mare şi pernicioasă superficialitate.
    5. Este bine ca superioritatea să ne fie pusă în evidenţă de ceilalţi. Atunci când ne-o punem singuri seamănă a altceva…
    7. Nu domnule Brad, s-avem rezon, nu vreţi o nouă clasă politică. Vreţi doar puţină băşcălie superioară.
    8. E simplu să desfiinţăm. Vă aştept cu un partid după pretenţiile dvs care să ne rupă gura numai citindu-i numele, şi, fără să ştim cine l-a făcut şi ce vrea, să ne rupă gura şi să-l voteze din prima tot boborul prostănac.
    9. E bine când scriem să căutăm şi ceva substanţă, nu numai afecte şi efecte.
    Cu stimă.

    • Dragă domnule Paul Ghiţiu,

      Dacă nu v-aş cunoaşte, după patosul acestui comentariu v-aş bănui că sînteţi fondatorul unuia dintre partidele nominalizate 🙂 Aşa, însă, mă simt doar dator să vă răspund punctual, ca să economisim timp cu toţii, în încercarea de a ne lămuri:

      1.Hai că poate partidele respective nu-şi doresc să rupă localităţile sau regiunile cu pricina de România, dar cert este că manifestă o tendinţă centrifugală care-mi pare păguboasă. Din mai multe pricini evidente, în opinia mea.
      Nici un partid, oricît de bine organizat, la Botoşani, Baia Mare sau Văscăuţii din Deal, ca să nu zic Săcălaz, nu va putea rezolva cu adevărat problemele locale (multe fiind dependente de sistemul centralizat al statului), dacă nu are o dezvoltare naţională, care să-i propulseze reprezentanţii în structurile de putere centrale şi să-i dea acces la resursele de la nivel central. Şi nici un partid al gălăţenilor (fie ei şi de pretutindeni) sau al maramureşenilor pensionari şi săraci nu are vocaţie naţională.
      În plus, avem experienţe destul de apropiate în timp pe această direcţie, cu partidul moldovenilor, fondat de Simirad al Iaşului, şi cu instigările separatiste ale lui Sabin Gherman, pentru „autonomia Ardealului”, ca să privim cu suspiciune orice fel de iniţiativă „localistă”.
      Iar cînd vă referiţi la experienţele altor state, ar fi bine să vedeţi şi specificul acelor state, modul lor de organizare şi la urmă efectele pe care le produc politicile de acest fel. Subisidiaritate să fie, dar să ştim şi noi.

      2. Vă legaţi de neosocialişti şi vreţi să scăpaţi toată turma. Hai să fim serioşi şi să rîdem bine. Eu primesc periodic, ca şi alţi jurnalişti, probabil, tot felul de comunicate şi mesaje de la nostalgici comunişti sau ţărănăşti, care resping realitatea şi se refugiază în trecut, dar uite că nasc şi partide. Cei care vor să reînfiinţeze PNŢ cu altă denumire or fi oameni care privesc spre viitor? Cei care încearcă să pună pe picioare un partid comunist la noi, după 50 de ani de regim comunist şi alţi 25 de ani de urmări ale lui, or gîndi la viitor? Cel mult au atenţia spre prezent – al Cubei şi al Coreei de Nord.
      Întorcîndu-mă la neosocialişti, or fi precum spuneţi, dar se prea poate să vă şi înşelaţi. Ca să mă fac mai bine înţeles, cum i-am privi, de pildă, pe unii care ar face azi partidul neointerbelicilor? 🙂

      3. Vă ştiu un om cu umor şi de aceea mă surprinde puţin poziţia dvs pe care o simt, de astă dată, mai degrabă încrîncenată. Cum adică nu găsiţi nimic amuzant în numele partidului „Getodacia”, sau în „Forţa Pensionarilor”, ori în „Noua Ordine Mondială a Stăpânului Alpha şi Omega”? Cît despre obsesie, dacismul şi conspiraţionismul sînt unele dintre cele mai răspîndite la noi. Iar tulburările obsesiv compulsive în politică sînt ilare, cînd nu provoacă drame.

      4. Nu identific aroganţa autorului, pe care dvs. găsiţi de cuviinţă să o sancţionaţi cu un aer profesoral care ar putea mirosi a complex de superoritate 🙂

      Cu aceeaşi prietenie,
      al dvs.
      Claudiu Târziu

  2. Cea mai tare denumire imi pare : Partidul Creştin Comunist.
    Chiar nu as fi crezut ca poate cineva cat de cat informat sa asocieze astfel cuvintele…:-))).

  3. Partidul NeoSocialist de care se face vorbire, nu cred ca aduce ceva despre nostalgie, mai degraba dupa prescurtare P.N.S, natonal patriotic, poate din perioada interbelica cum bine s-a observat

Spune-ți părerea